Când dai dragoste şi miere
Unui scump şi furtunos
Simţi că pedalezi… pe schele,
Când în sus şi când în jos.
Iscodeşti prin mii de taine
Ce e bun şi ce e rău,
Ce ai azi, ce primeşti mâine
De la bunul Dumnezeu.
Vrei ca lumea să te întrebe
De eşti fericit ori ba,
Iei cu tine bune, rele
Şi răspunzi cu „nu” sau „da”.
Eu simt astfel de când lumea!
De când viaţa-n piept am luat…
Ştiu că traiul, ca şi mierea,
E „dulcele” mult aşteptat.
Şi trăiesc… cu pur, cu simplu,
Dau în dar tot ce-mi doresc,
Nu aştept lucruri prea scumpe…
Doar un sincer: Te iubesc!
Gabriela
Îţi strigi trecutul prin toţi porii, îmi aduci muţenia în glas... Parcă mă trec şi acum fiorii. Ţi-l ştiu, ţi-l simt la orice pas!
Ultimele postari ale lui Gabriela (vezi toate)
- Gȃnduri - 17 aprilie 2018
- Oamenii de lângă noi - 8 decembrie 2016
- Sertarele vieţii - 20 septembrie 2016
Multumesc Dana!
Meritul tau, honey! 😉 La mai multe!!!
Minunate versuri!
Multumim, Irina! 🙂
Multumesc frumos, Irina! Ma bucur mult ca apreciezi poezioarele mele. Te pup!
Da’ ce dulce ai zis-o!