Am mai scris despre refugiaţii care au sosit puhoi în Germania. Am prevăzut, şi mă întreb cum nu a reuşit s-o facă şi „mămuca„, că nu o să funcţioneze politica de integrare pe care a impus-o, practic, nu numai Germaniei, ci Europei „unite”. Da, am avut gura aurită, am cobit, cum mi-ar spune mulţi care ignoră realităţile şi văd, precum calul, doar înainte. Visătorii, cu alte cuvinte.
Nu-i rău să visezi şi nici atât să–ţi urmezi visurile. Să lupţi pentru ele! Dar, visează, „mamă„, doar pentru tine! Nu-i face pe toţi parte din visul tău, că, uite, se năruie!
A trecut un an de când Domnia Sa, Doamna Angela Merkel, se luptă cu morile de vânt, de apă, de toate cele, doar-doar îşi duce la bun sfârşit promisiunea făcută emigranţilor–refugiaţi. Dar, iaca, visul ei s-a transformat într-un coşmar, aşa cum era uşor de intuit. Numărul celor care sosesc zilnic a scăzut „dramatic”, Europa închizând porţile şi refuzând să trăiască „visul merkelian”. De la zeci de mii s-a ajuns la câteva zeci… douăzeci, treizeci, şi, chiar şi aşa, autorităţile nu mai fac faţă. Nu mai au fonduri, nu mai au resurse, nu mai au îngăduinţă, şi nici voinţă, şi nici toleranţă.
Masele, odată primitoare, care-i întâmpinau cu pancarte şi ursuleţi, s-au transformat acum în mase protestante. Mitinguri, reuniuni, dezbateri… soluţiile sunt „pe ducă„. Populaţia nu mai reacţionează la nicio „chemare”, ba, mai mult, sondajele arată clar că NU mai sunt bineveniţi auto-proclamatii „refugiaţi„, ci, eventual, adevăraţii refugiaţi, familiile care zac în corturi pe la graniţe, fără apă, mâncare, medicamente, într-o mizerie de nedescris.
Bineînţeles, apelul către persoanele de bine există încă, dar este difuzat mai discret. Ici, colo, o reclamă de tip „S.O.S. Kinder” ori „www.wirhelfen.de” (sunt doar exemple), dar nu le întrec pe cele pentru protecţia animalelor ori salvarea planetei.
Deci…
Probabil ştiţi că partidul lui Merkel (CDU) a pierdut teren pe scena politică, social-democraţii (SPD) şi formaţiunea „Alternativa pentru Germania” (AfD) ocupând primele două locuri, nu numai în landul Mecklenburg-Vorpommern, ci, mai grav, în opinia publică, în sondajele şi analizele recent efectuate. CDU a recuperat în Niedersachsen (Saxonia Inferioară), dar, sinceră să fiu, nu cred că urmare a politicii pro-refugiaţi, ci, mai degrabă, datorită simpatiei locuitorilor pentru dl. Christian Wulf, fost prim-ministru de land şi fost preşedinte al Germaniei. Părerea mea, evident.
Nu-i de mirare că CDU pierde voturi, cum nu cred că germanii uită prea uşor contribuţiile Angelei Merkel la bunăstarea naţiunii. Că, na, a făcut şi destule chestii bune pentru ţara ei, ceea ce mă duce cu gândul, deşi comparaţia este exagerată, la „bunul” Hitler care, înainte de a distruge Germania şi aproape toată Europa, a ridicat-o, a creat locuri de muncă, a adus-o la rangul de mare putere.
Şi, nu, nu mă duce gândul doar pe mine. Adepţii teoriilor conspirative merg mult mai departe, susţinând că Angela ar fi, cumva, fiica „artificială” pe care dictatorul nu a apucat s-o cunoască vreodată. Înseminare, cică.
De ce nu a funcţionat politica de integrare?
Păi, simplu, pentru că nu avea cum să funcţioneze. De la idea de a ajuta, până la a-i chema, a-i momi cu promisiuni contând pe sprijinul populaţiei, e distanţă ca de la Pământ la cer. Şi, ca o exemplificare, îmi aduc aminte acum spusele unuia care contribuie de 25 de ani cu taxe la ridicarea Germaniei de Est (Democrate): „Dacă ştiam că aşa va fi, investeam taxele pentu ridicarea a zece metri peste Zidul Berlinului!” Cine stie? Mâine, poimâine, se trezesc nemţii cu taxă pe salariu pentru refugiaţi! Şi să vezi atunci politică de integrare!
Ştiu, e dură afirmaţia. Dar, pe cât de dură, pe atât de adevărată!
Populaţia trage, înghite, acceptă sau tolerează, dar nu la nesfârşit. Aşa s-a întâmplat şi cu actuala integrare a refugiaţilor.
Nu vreau să intru în amănunte, să mă refer la teama şi preocuparea tot mai accentuată a celor ce trăiesc în Germania, nu vreau nici să continui să mă întreb pentru ce oare ne pregăteşte guvernul german de câteva săptămâni încoace (vezi aici avertismentul făcut populaţiei pentru aprovizionarea cu alimente necesare supravieţuirii pentru cel puţin zece zile), ci prefer să mă amuz. Nu de situaţia în sine, dar de rezolvarea ei. Pentru că, dacă în Germania starea e critică, în România e de-a dreptul catastrofală! Douăzeci de emigranţi–refugiaţi au fost arestaţi de două ori (până acum) la frontiera cu ungurii. Vor, fără dar şi poate, să ajungă în ţările occidentale. Sunt convinsă că în Germania.
Veniţi, dragilor, la „Mama Merkel”, că vă dă de toate!
P.S. Azi au făcut razie prin heimat-urile refugiaţilor. Au arestat trei. Doar trei!
Sursă foto: www.politiadefrontiera.ro
Autor la "Pe cuvânt!";
Autor la "Scurt(-)Circuit".
- Timpul trece, programul „Work and Travel” ramâne - 13 noiembrie 2018
- (Îm)potriveala de acasă nu se potrivește cu cea din spital - 10 noiembrie 2018
- În ziua de dupa… - 8 noiembrie 2018
Nu cred ca Merkel actioneaza din convingere, o mana alte grupuri si interese de la spate, ea e doar varful iceberg-ului care isi asuma raspunderea. Nu i-o fi picand bine nici ei, nu ne dam noi seama ce se urmareste de fapt. Poate este o isterizare intentionata a populatiei.
Stii vorba noastra româneasca! „Pestele de la cap se împute”! Merkel a gresit sustinând, promovând si impunând politica de integrare, mai ales ca avea „modelele” nereusite ale americanilor, italienilor, grecilor si turcilor. Niciun alt stat nu a primit cu entuziasm propunerea de integrare, dar au mers pe mâna ei… pe acel „Wir schaffen das”!
Sigur, interesele sunt altele decât ajutorul si ma îndoiesc ca umanitatea ar fi stat la baza politicii. Soarta grecilor a depins de „vârful iceber-gului”, si…?