Îţi strigi trecutul prin toţi porii,
Uitând de dramul de prezent
Aduci şi ploaia, aduci şi norii.
Lăsându-ţi sufletul absent.
Când omul blând de lângă tine
E “mutilat” de gândul tău,
Parcă şi surdomuţii ar spune
Prin gesturi ample, ce-ţi spun eu.
Îţi strigi trecutul prin toţi porii,
Îmi aduci muţenia în glas…
Parcă mă trec şi acum fiorii.
Ţi-l ştiu, ţi-l simt la orice pas!
Am prins deja esenţa vieţii,
Cu viitoru-n ochi trăiesc
Şi dau azi credit nouă, sorţii,
Prin simplul fapt că… te iubesc!
Ultimele postari ale lui Gabriela (vezi toate)
- Gȃnduri - 17 aprilie 2018
- Oamenii de lângă noi - 8 decembrie 2016
- Sertarele vieţii - 20 septembrie 2016
Hehei, surioară…
Cred ca doarme dusa la ora asta! 🙂 Nu-i „pasare de noapte”, ca noi!
Multumesc, Danielinda!
Sa traiesti si sa mai „mesteresti”, Gabrielinda!
Avansez cu pasi marunti, dar siguri. Te pup! Multumesc!
Urmatorul pas: advertoriale! 😉
Pupici!
Foarte frumos, Gabita. „Îmi aduci muţenia în glas…”
Nu stiu daca Gabriela a învatat sa raspunda direct pe blog, dar îti multumesc eu pentru ea, Moni!
Multumesc! Ma bucura mult aprecierile voastre… suna incurajator!
…n-ai nevoie de incurajari, esti artista in cuvinte. Succes, Gabriela…