Îţi strigi trecutul prin toţi porii,
Uitând de dramul de prezent
Aduci şi ploaia, aduci şi norii.
Lăsându-ţi sufletul absent.
Când omul blând de lângă tine
E “mutilat” de gândul tău,
Parcă şi surdomuţii ar spune
Prin gesturi ample, ce-ţi spun eu.
Îţi strigi trecutul prin toţi porii,
Îmi aduci muţenia în glas…
Parcă mă trec şi acum fiorii.
Ţi-l ştiu, ţi-l simt la orice pas!
Am prins deja esenţa vieţii,
Cu viitoru-n ochi trăiesc
Şi dau azi credit nouă, sorţii,
Prin simplul fapt că… te iubesc!
Gabriela
Îţi strigi trecutul prin toţi porii, îmi aduci muţenia în glas... Parcă mă trec şi acum fiorii. Ţi-l ştiu, ţi-l simt la orice pas!
Ultimele postari ale lui Gabriela (vezi toate)
- Gȃnduri - 17 aprilie 2018
- Oamenii de lângă noi - 8 decembrie 2016
- Sertarele vieţii - 20 septembrie 2016
Hehei, surioară…
Cred ca doarme dusa la ora asta! 🙂 Nu-i „pasare de noapte”, ca noi!
Multumesc, Danielinda!
Sa traiesti si sa mai „mesteresti”, Gabrielinda!
Avansez cu pasi marunti, dar siguri. Te pup! Multumesc!
Urmatorul pas: advertoriale! 😉
Pupici!
Foarte frumos, Gabita. „Îmi aduci muţenia în glas…”
Nu stiu daca Gabriela a învatat sa raspunda direct pe blog, dar îti multumesc eu pentru ea, Moni!
Multumesc! Ma bucura mult aprecierile voastre… suna incurajator!
…n-ai nevoie de incurajari, esti artista in cuvinte. Succes, Gabriela…