Când am deschis ochii pentru prima oară, tre’ să fi fost un „El„. Ca în lucrarea Domnului. El, medicul mamei. Tre’ să fi fost și flori… flori cadou, nu de la tata, care era mai puțin atent la „detalii d’astea”, ci de la femeile speciale din viața mamei mele.
Și-apoi, tre’ să fi fost Ea, femeia care mi-a dat viață. Plămada lui Dumnezeu, la care, zică-se, Domnul ar fi trudit o săptămână, la începuturi, s-o facă așa încât să nu ai cum să nu o iubești. Tre’ să fi fost Mama!
Multe femei s-au perindat, de-atunci, prin viața mea. De la toate am avut de învățat câte ceva, chiar și de la cele care mi-au servit de „rău exemplu”. Pe multe dintre ele le-aș fi copiat, le-aș fi multiplicat, căci tare dragi îmi erau. Unora le-aș fi semănat chiar, dacă făcută ar fi fost voia mea. Altora le-aș fi urmat pașii, oriunde acestea s-ar fi îndreptat. Dar, nicio femeie n-ar fi putut s-o înlocuiască, în sufletul meu, vreodată, pe mama.
Mama
– Caută bine, Dănuța, mamă! Ai găsit? Uite aici o florărie online… hai, că vreau să-i facem o surpriză Tincuței! Știi cât de mult o să se bucure? Vezi la comenzi flori… Alege tu un buchet frumos!
De la mama am învățat să iubesc necondiționat. Să iubesc orice făptură… și florile. Și-am învățat să dăruiesc. Ne spunea mereu: „când o să fiți mari și de-o să vreți să-mi dăruiți ceva, dăruiți-mi flori!„. Acolo unde florile ‘nfloresc, există întotdeauna speranță*. Iar noi, cele trei fete ale sale, întocmeam liste. Liste cu visuri, cu speranțe. N-am să uit niciodată listele alea, în care ne puneam pe noi în primul rând, cu daruri care mai de care mai pompoase… și-apoi pe mama, cu „flori, flori și iar flori”. Mă întrebam… cum poate să-și dorească atât de puțin? Acum o înțeleg…
Nu te-am ȋntrebat vreodată:
Mamă, poţi? N-ai obosit
să tot ţii făclia aprinsă,
pentru trei, la nesfârșit?
Noi credeam că ţi-e ușor…
că totul ni se cuvine,
să ne fii scut, la infinit,
și lumină către bine.
(Gabriela Havarneanu – sora mea, fragment din „Povestea mamei„)
Mama și-a dorit multe pentru noi. Nu, nu multe! A dorit totul pentru noi! Ne-a crescut singură, cu demnitatea și curajul de care numai o mamă este în stare, ne-a îndrumat pașii fiecăreia dintre noi, ne-a stat la căpătâi și zi, și noapte. Și ne-a cântat, ne-a alinat durerea, ne-a mângâiat pe creștet și ne-a sărutat, ne-a fost mereu alături și ne-a încurajat. Ne-a dojenit, dar ne-a iertat când am greșit. Nu-mi aduc aminte să se fi supărat pe noi vreodată.
În ochii ei blânzi, citești și bucuria, și tristețea, și nerăbdarea… E neobosită și la fel de frumoasă și azi, la 76 de ani. De-ar fi să celebrez în fiecare zi a anului Femeia, aș pune-o mereu în cap de lista pe Ea, pe mama. N-aș ezita să-i trimit zilnic flori la domiciliu, știind că acel „puțin” înseamnă enorm pentru dânsa.
Surorile
De câte ori n-am zis, când eram copilă, scrâșnind din dinți (să nu m-audă), că aș fi preferat să fiu singură la părinți? Azi, însă, îi mulțumesc tot Ei, mamei, pentru că, fără surori, viața mea n-ar fi avut „un pic-deloc” culoare. Căci, da, așa suntem noi colorate: una brunetă, una blondă, una șatenă… una mare, alta mică… eu, potrivită (nici nu se putea altfel!). Dar suntem toate un singur suflet, o inimă în care-și are locul fiecare. Și pentru ele pun pe listă o florărie cu livrare.
Nepoata (de soră)
– Da’… cadoulele mele une sunt? … Da’ ce? Eu nu pot să aduc băieți în casă? Adițu cum poate? Da’ bine, fato, dacă Adițu aduce băieței, tu trebuie să aduci fetițe. Ba nu! Cine a zis? Tata? … Gluga mea are sută! (e cusută, ar fi vrut să spună)… Mami, vreau să mă încalț cu pantofii pentru lac!
Am ținut-o în brațe, pentru întâia oară, când avea doi anișori. Îmi spunea Daua. Era atât de dulce, frumoasă… și așa a rămas!
Alina este reprezentanta celei de-a treia generații a femeilor familiei mele. Noroc că Lili, sora mea mai mare, s-a născut cu pasiunea pentru flori deja inoculată. Floarea este poezia reproducerii. Este un exemplu al seducției veșnice a vieții**. Sper că nu-i mai trece prin cap să seducă, acum, la peste 50 de ani, deși… rezultatul „seducției” vieții ei este gingașa, sensibila și încântătoarea mea nepoată.
Alinei i l-aș trimite pe Omul Mercur, mesagerul emoțiilor dăruite persoanelor dragi prin intermediul Interflora Romania.
*
Cum spuneam, femeile speciale din viața mea sunt multe: învățătoarea, doamna Nistor, o a doua mamă, de care mă leagă amintirile primilor ani de școală; prietenele din copilărie – parte din sufletul meu – Cristiana, Luiza, Monica, Dorina; colegele de școală și serviciu; bloggerițele și sufletele-pereche – Olimpia, Alina, Cristina, Raluca… femei care, nu numai că fac parte din viața mea, dar m-au modelat și m-au făcut să fiu ceea ce sunt astăzi: un curier flori, care încearcă, timid, să recompenseze cu o floare tot binele pe care l-a primit.
O fi făcut Dumnezeu întâi bărbatul… dar când s-a apucat de femeie, a avut în gând, mai mult ca sigur, chipul și felul mamei mele. Și, după chipul și asemanarea ei, le-a făcut pe toate celelalte femei cărora le datorez atât mult, pe care le stimez și le iubesc. Pot, oare, să-i trimit și Lui o floare?
***
Despre Interflora
Deși Interflora Romania este prezentă pe piața românească de puțin timp, vine cu palmares din urmă deja. Brandul internațional este prezent în 150 de țări, deține peste 58.000 de puncte de vânzare și livrează flori zilnic în orice parte a lumii.
Pe site-ul acestora puteți răsfoi cataloagele și comanda flori/cadouri 24/24 ore. Serviciul de Asistență pentru clienți este disponibil 7 zile din 7 (vezi orarul pe site), plata se poate efectua cu cardul de credit sau prin PayPal, livrarea comenzii făcându-se la domiciliul indicat, în doar câteva ore.
Tre’ să fie femei. Tre’ să fie și flori… flori cadou. Tre’ să fie Interflora!
Proba 4. De ce să sărbătorim femeile în fiecare zi, nu doar de 8 Martie?
Spring SuperBlog 2018
* Lady Bird Johnson; ** Joseph Cotter
Autor la "Pe cuvânt!";
Autor la "Scurt(-)Circuit".
- Timpul trece, programul „Work and Travel” ramâne - 13 noiembrie 2018
- (Îm)potriveala de acasă nu se potrivește cu cea din spital - 10 noiembrie 2018
- În ziua de dupa… - 8 noiembrie 2018
„Cherchez la femme “/ „Look for the woman!” Cȃt de celebre aceste cuvinte! Nu știu, (ȋn cazul nostru, cele trei generaţii, cu nasul ȋn floricele) ce s-ar mai putea spune. Ai atins cam tot/toate corzile. Ce anume s-ar mai putea ,,analiza”? Cert este un singur lucru: Noi femeile, suntem indestructibile. Mișcăm un angrenaj vast (și extrem de complicat) pe tot mapamondul. Ii mișcăm pȃnă și pe bărbaţii din viaţa noastră. Ne-am descurca ȋn tot universul. L-am umple, efectiv, cu mult bun gust, dragoste, respect și pricepere. Acolo ne situăm și da… suntem UNICE! Suntem viaţă, suntem tot. Apropo! Flori și ,,nanune” cum de ai uitat? ,,Tre’ să fie femei. Tre’ să fie și flori”. Felicitări, Daniela!
Articolele lungi nu prea au catare… Mereu ar mai fi de zis, dar încerc sa ma mentin în limitele cerute. Multumesc, Gabriela!
La mulți ani , mama Lumu, să trăieşti mult! Nu pentru florile pe care ți le-ar da Daniela în fiecare zi, ci pentru florile pe care deja le-a crescut în grădina ei!
De la „ci” încolo am mutat discuția înspre tine. 😛
Aeriană-s!
Deci, „ci pentru florile pe care deja le-ai crescut în grădina ta” .
Nu se pune! Tre’ sa scrii comentariul întreg! 😉
La mulți ani , mama Lumu, să trăieşti mult! Nu pentru florile pe care ți le-ar da Daniela în fiecare zi, ci pentru florile pe care deja le-ai crescut în grădina ta!
Iaca! :))
Multumim frumos, Oli! Te pup!
Se vede (citește) că îți iubești mama într-un fel deosebit! Vă doresc să vă bucurați una de alta mult înainte!
Este o persoana deosebita, Radu. Multumesc mult!
M-ai emotionat teribil cu vorbele tale dulci. Astfel de femei merita toata dragostea, iar florile sunt cu adevarat cel mai bun ambasador!
Multumesc mult, Crina! Adevarul este ca suntem o familie foarte unita. Cred ca mamei i-a dat Domnul cam ce si-a dorit… si, mai ales, dupa suflet. 🙂