Suntem ca echipele sportive care dispută marea finală pe teren neutru. Pentru una se cântă imnul Italiei, pentru cealaltă imnul României… gazda, Germania. E foarte greu să–ţi menţii identitatea, să împaci capra şi varza. Compromisurile sunt cele care ne salvează, aşa încât tot disputăm finale de ceva ani buni de zile.
Nu contează prea mult nici cine câştigă, nici ce! Important este jocul! Şi, Doamne, ce ne mai jucăm!
Nu-i exclus să vezi la noi, la o masă de Duminică, sarmale şi paste la cuptor… ori şniţel cu cartofi prăjiţi şi gamberoni alla griglia. Eu cu ce-mi place, el cu ce-i place…
Ca să intru în subiect, lui îi plac maşini mari. Mie, mici. Lui îi plac gadgeturile auto, cât mai multe, cât mai la vedere… Mie, cât mai discrete, cât mai puţine, doar cele absolut necesare.
Maşinile au fost mereu subiect de discuţii. Uşor aprinse, evident. Obişnuia să–şi schimbe maşina „de plimbare” la fiecare trei-patru ani, iar pe cea „de lucru” la fiecare cinci ani. A lăsat-o mai moale acum, deşi ideile îl bat încă, ba din stânga, ba din dreapta. Hăis, cea! Hăis, cea! Cum bate vântul, să zic aşa.
Avem, deci, două maşini. Ambele Volkswagen. Mai precis, o VW Touareg şi o VW Amarok, ultima fiind achiziţie mai recentă. La Touareg nu a avut de „adăugat” nimic, dar la Amarok…
Şi de la draga de ea, de la Amarok, începem să vâslim! Pardon! Să navigăm…
– Am ales deja maşina! Un Amarok! O să–ţi placă!
Oare? Caut repede pe net să mă edific. Oh! E cât un camion! Şi el, săracul, atât de mic!
A adus-o acasă. Am ieşit repede s-o văd live şi prima problema s-a conturat deja în mintea mea: parcarea.
Deschide mândru portierele, îmi arată interiorul… când să se suie la volan, oups!, îi trebuia scară.
– Ah! Nu te preocupa, draga! O duc în atelier, îi pun barele de inox şi o treaptă, ca să pot urca uşor!
– Pune-i un ascensor, ce te încurci cu scăriţe!
Mi-am luat „adio” de la condus, pentru că maşinoaia nu era de mine. M-a încântat, totuşi, faptul că avea sistem de navigaţie auto şi părea mai simplu decât cel de la Touareg.
– E bazic! Nu-mi place, pentru că nu are cameră marşarier, senzori de parcare… Am vorbit deja să mi-l schimbe!
– Super! Nu poţi parca fără?
– Pot, dar îmi trebuie când leg căruţa (remorca)!
Uşor–uşor, s-a gândit el că-i trebuie conectat şi un USB, că, dară, cine mai ascultă muzică pe CD–uri sau carduri? Că are nevoie şi de o „copertină”, pentru ceea ce trebuia să fie un portbagaj închis (cu cheie, da?)… şi tot aşa!
– Girofaruri nu-i pui? Dacă tot ţii s-o echipezi…
Nu s-a lăsat il pancione* până nu a pus tot ce a vrut pe ea. Dar supriza s-a produs când mă urc să mergem undeva şi văd, agăţat de un suport pus în mijlocul parbrizului, încă un navigator. Două sisteme de navigaţie la o maşină???
– Ah, da! Pe-ăsta l-am luat ieri! Nu-ţi place?
– Îl ador! Dar la ce-ţi folosesc două?
– Păi… Asta are grafică mai bună, îmi arată străzile „în real”… are şi România inclusă pe lista ţărilor UE!
M-a cumpărat! Ce mai?
***
Am pornit către locul în care trebuia să ajungem. Câteva sute de kilometri. La începutul cursei, am folosit navigatorul original al maşinii. Dar, la un moment dat, îi vine ideea să le dea drumul ambelor.
– Sunt curios să văd dacă ne indică acelaşi drum, acelaşi număr de km. etc etc.
– Bun!
Nu mi-am putut imagina că de la navigatoare mai aveam puţin şi… mda, mai disputam o finală.
– Draga, fii cu ochii pe ăsta nou! Da?
– Ca pe o butelie, dragă!
– Hahaha! Botilie!!! Ce-i aia?
– Lasă! Nu contează! Tu fii atent la stradă!
Mergem circa 50-60 de kilometri, cu duduile (vocile navigatoarelor) de comun acord, după care, na–ţi-o!, una ne indică să mergem înainte, alta să o luăm la dreapta!
– A doua ieşire, la dreapta! zic…
– Nu! În faţă!
– Nu! La dreapta! E mai scurt!
– Nu, că ştiu strada!
– Ce????
La prima oprire de pe autostradă, ne-am luat puţin „de păr” şi am pierdut astfel vreo patruzeci de…. minute! Pline!
– Te las aici! Te las pe autostradă şi nu mă interesează cum te întorci acasă!
Am convenit să continuăm drumul cu un singur navigator, care, din exces de zel, ne anunţa din două în două minute că la o oarece distanţă, pe sensul nostru de circulaţie, unul a pierdut încărcătura.
Avansam cu viteză redusă, atenţi la stradă, că doar urma să dăm cu ochii de iscusitul şofer şi încărcătura lui. Nimic! Încă vreo douăzeci de kilometri, nimic! Deşi navigatorul continua să ne atenţioneze.
Obosiţi să-l tot ascultăm, am oprit navigarea propriu-zisă şi am continuat drumul ascultând muzică. La USB! Nu?
– Ştii ce mă gândesc? O fi fost vreunul care chiar şi-a „pierdut încărcătura„. Şi-o fi lăsat nevasta-n drum!!!
***
Navi, navi!
Da! Navigatoarele cu GPS integrat şi multiple opţiuni multimedia îţi fac viaţa uşoară! Mult mai uşoară! Condiţia? Să nu fie două care să lucreze simultan! Conflict de „interese„!
Ce pot face navigatoarele că să–ţi uşureze „munca„? Destule! Important este să alegi unul pe măsura nevoilor tale. Spun asta din proprie experienţă!
De la asistentul pentru parcare, indicarea corectă a traseului, a incidentelor de pe autostrăzi, a blocărilor şi sugestiilor pentru evitarea acestora, până la recomandări pentru schimbarea uleiului sau indicarea datei următoarei revizii auto ori distanţele până la următoarea benzinărie, restaurant, hotel, parcare, toaletă sau, în oraş, obiective turistice, instituţii, parcuri şi locuri de agrement, toate sunt utile şi importante. Practic, toate! De opţiunile „divertisment”, ce să vă zic? Conectarea telefonului la navigator şi memorarea agendei, internet, posibilitatea ascultării propriei muzici de pe dispozitive tip CD, card, USB, Ipod, bluetooth, Android sau, dacă preferi, de la radio, apoi TV tuner, DVD, cameră DVR pentru filmare trafic, jocuri, precum şi instalarea aplicaţiilor de care ai nevoie.
Mi-aduc aminte că al meu punea navigatorul şi de la Köln la Leverkusen (14 km), pe un drum pe care-l cunoştea cu ochii închişi, iar eu îl luam peste picior, neînţelegând că navigatorul era util pentru atâtea alte informaţii stradale. Eh! Inclusiv detectarea sistemelor de radar şi avertismentul sonor pentru depăşirea vitezei.
Navigatoarele auto nu mai sunt demult un lux, ci o necesitate!
Eu ştiu ce-mi doresc la maşina mea (a mea, şi numai a mea!). Cum maşina va fi un Chevrolet Spark, care nu este dotat din fabricaţia de serie cu navigator, voi opta pentru navigaţie dedicată, un sistem multimedia cu Android, de exemplu, un EDO-DROID (cu Android 4.4) deci care să aibă incluse toate cele de mai sus. Şi, bineînţeles, voi solicita montarea senzorilor de parcare şi o cameră marşarier (extrem de utile chiar şi pentru conducătorii auto avansaţi) şi, neapărat, a sistemului de comenzi de pe volan (handsfree). Dau un ban, dar îl dau pentru că stau în faţă! Pentru că sunt o persoană responsabilă faţă de cei pe care-i port cu mine în maşină, faţă de ceilalţi participanţi la trafic… şi pentru că iubesc viaţa. Da! O iubesc şi-o preţuiesc, mai ales când sunt la volan!
–Chat nu-ţi pui? Aplicaţii? Skype, WhatsApp, Facebook? Nimic? Dacă tot ţii s-o echipezi…
–Ce ofticos! Văd eu! Până una-alta, mi-am făcut stick-ul cu muzică!
–Ai pus-o şi p’aia cu maşina?
–Care?
–Cântăreaţa aia… cu maşină!
–Hahaha! Florence and the Machine? Sigur c-am pus-o!
Când o să am un Chevrolet, îl echipez cu Edotec!
De ce Edotec?
Peste 3500 de produse de calitate, garanţie 24 de luni şi livrare gratuită pentru aproape toate produsele, montarea la preţuri avantajoase, testarea şi verificarea înainte şi după instalare a produselor, suport tehnic personalizat. N-ajunge?
***
Eh, dragilor! Să revenim la vâslele noastre…
Lui „Toma al meu” i-au plăcut în viaţă atât de mult unele chestii, încât a ţinut să aibă câte două din fiecare. Dacă mă gândesc bine, şi trei (fete)! Referitor la cele din urmă, cred că i-a plăcut assai** procesul de fabricaţie! Hahaha!
*
– Draga! Ce zici? Vând Amarok-ul şi iau un Tiguan?
– De ce???
– Pai, uite! Vrei sa ma ride până şi… caii??? Mai, calole, fii cu minte!
*) pancione (it) – cu burta mare; **) assai (it) – mult, destul.
Surse foto: grafik.de; edotec.ro
Proba nr. 11 „Navigaţi în lumea gadgeturilor auto!” – sponsor Edotec (www.edotec.ro)
SuperBlog – 2016
Autor la "Pe cuvânt!";
Autor la "Scurt(-)Circuit".
- Timpul trece, programul „Work and Travel” ramâne - 13 noiembrie 2018
- (Îm)potriveala de acasă nu se potrivește cu cea din spital - 10 noiembrie 2018
- În ziua de dupa… - 8 noiembrie 2018
Cu sau fara navigator…sa apara masina! Asta e cel mai important!
O sa apara! Mi-a promis! 🙂
Voi doi vă aveți fix ca două gipiesuri! :)))
Da! Si niciunul dedicat! hahaha
Un articol amuzant si frumos
http://www.rokolla.ro
Multumesc, Rokolla! 🙂