Sunt domnişoară la „fusta” mea

În Martie 1994, soarele, muzica şi carnavalul şi-au găsit o nouă „casă”. Acolo unde tocmai se năştea frumoasa noastră. Şi s-a-ncins atunci o sârbă românească!!! Şi caipirinha se făcu pălincă! Şi mesenii… zob!

Frumoasa venea pe lume într-o familie cu mulţi băieţi, aşa că îşi revendică, fără concurenţă, titlul de prinţesă adulată şi adorată de toţi.

Am văzut-o prima oară la un an şi jumătate, într-un concediu scurt. Prea scurt ca să mă satur de ea! Era frumoasă şi capricioasă, exact aşa cum îi stă bine unei adevărate prinţese.

Toţi îi sugeram mamei să o facă model. „De mică, ce-are?” îi spuneam Lilianei (sora mea, pentru cine nu ştie).

Trăsături perfecte, pielea imaculată, ochii ca marea şi buzele roşu–mac. Păr nu prea avea ea, dar, chiar şi fără, era atât de frumoasă şi năzbâtioasă, că nu puteai să-ţi iei ochii de la ea şi să-i muţi pentru o secundă pe altceva, că te trezeai cu ceşcuţa de cafea goală!!! Mereu pusă pe şotii, terorista!

Când mă prindea la înghesuială, începea:
– Vlei colemanda, Daua? Uite, apasă plei să mă vezi! Ce, ţi-e lău? Vlei bicamente?

Şi o vedeam. (Că)lău nu-mi era. Dansa, se maimuţărea, se răsfăţa, poza… Nu lipsea, de altfel, din nicio poză sau video. În toate-şi băga faţa!

Foto: Arhiva personală

Pe la patru,cinci ani, se admira în fotografiile „vechi” şi nu uita vreodată să comenteze: Ce frumoasă eram! Nu, Dănuţa?

Alina se îmbrăca singură. Niciodată greşit, niciodată cu lucrurile pe dos şi, mai mereu, cu gust şi asortând culorile. Se pieptăna, se îngrijea… ne pieptăna şi pe noi, cucoanele. Ne coafa, înmuind peria în… mda, în vasul de WC din băiţă (ştii tu, Liliano!), pentru că la chiuvetă nu ajungea. Refuza să poarte ceea ce nu-i plăcea dar, oricât de căpoasă şi cu „personalitate” ar părea cuiva din descrierile mele, era „o dulce” (scumpă a devenit mai târziu) şi avea mult farmec, gingăşia şi sensibilitatea ei (mai ales pentru mămăiţe, pe care le saluta oriunde le întâlnea, pe stradă, prin magazine, prin tramvai) mascând perfect micile-i defecte. Eh, că bine-o mai (de)scria Macedonski…

– Alina, mamă, mergi drept! Şi nu-ţi arunca picioarele în dreapta şi-n stânga, că doar nu cultivi cartofi!
Sau…
– Mănâncă frumos, fato! Cel mai urât este să vezi pe cineva înfulecând şi să-l auzi plescăind, indiferent cât de bună ar fi mâncarea! O să ieşi în lume, trebuie să ştii să te comporţi ca o persoană manierată!
Ori…
– Nu-ţi mai roade unghiile alea! O să-l dai de-a dreptul pe spate pe băiatul care o să-ţi sărute ( şi) mâna!
Ba chiar…
– Nu fii ridicolă! Nu te machia exagerat! Frumuseţea naturală este mult mai apreciată! Te rog, nici prea-prea, nici too maci!

Maci

Educaţia şi lecţiile Alinei continuă şi acum. Dar nu, nu mai suntem noi cu gura pe ea, ci se cicăleşte educă singură deja.

„Ritualurile” ei de înfrumuseţare sunt simple, dar eficiente. Gerovital Plant în fiecare dimineaţă, adică o uşoară tamponare a feţei cu Apă micelară hidratantă înainte de aplicarea make-up-ului, şi seara, demachierea şi tonificarea pielii cu Loţiune tonică antioxidantă, înainte de culcare.

Secretul Alinei: Apă micelară hidratantă + Loţiune tonică antioxidantă, produse din noua gamă Gerovital Plant 2016, ingredientul de bază fiind uleiul organic din floare de mac.

Alina este în prezent model la Fashion TV. Dar nu este model pentru că e frumoasă, ci este frumoasă pentru că e model. Un model pe care l-aş recomanda tuturor acelora cărora li se pare că frumuseţea dăruită de mama natură este de-ajuns pentru a fi o persoană cu adevarat frumoasă.

Alina Ioana Ţâncu, Foto: Arhiva personală

Revenind la întrebarea de mai sus, iată concluziile mele: Româncele sunt frumoase pentru că ştiu să fie. Cu puţin, cu educaţie, cu gust şi rafinament, cu Farmec. Româncele sunt frumoase pentru că ştiu să-şi poarte frumusetea şi, mai ales, să şi-o menţină cât mai mult cu putinţă.

Cam puţine concluzii, nu? Dar suficiente pentru a descrie frumuseţea pe care o apreciez.

R. Constantinescu, blogger cu „greutate”, răspundea acum un an, pe blogul lui, la aceeaşi întrebare, printr-o fraza simpatică, din care redau selectiv: „Du-i pe turiştii străini în Bucegi, dar fii sigur că nu Babele o să fie cele admirate”!

Eu aş spune că până şi „babele” sunt mai frumoase la noi, de la ele moştenind generaţia frumoasă de astăzi atâtea trucuri şi metode de înfrumuseţare naturale, sănătoase şi, nu în ultimul rând, ieftine!