Multe sertare-n viaţa mea…
Le încui şi nu mai vreau să umblu.
Vreau soare şi un colţ de rai!
De astăzi nu mai ştiu să urlu.
În ele am strâns doar suferinţă.
În veci n-am să le mai deschid!
E soare acum, e chibzuinţă,
Căci zâmbetul mi-e bunul ghid.
Familia îmi este fericirea,
Copilul, cel mai drag bărbat,
De azi am condamnat durerea
La cel mai lung prizonierat.
Faceţi şi voi la fel ca mine!
Şi ferecaţi, c-un lacăt mare,
Sertarele ce sunt prea pline…
De-acum înainte, sărbătoare!
Îţi strigi trecutul prin toţi porii, îmi aduci muţenia în glas... Parcă mă trec şi acum fiorii. Ţi-l ştiu, ţi-l simt la orice pas!
Ultimele postari ale lui Gabriela (vezi toate)
- Gȃnduri - 17 aprilie 2018
- Oamenii de lângă noi - 8 decembrie 2016
- Sertarele vieţii - 20 septembrie 2016
Frumos spus, ce bine ar fi sa putem incuia sertarele cu amintiri neplacute.
Eu asta fac… si credeti-ma imi este deja mult, mult mai bine! Cea mai buna si blanda cale pentru a avea grija de sufletele noastre. Multumesc pentru aprecieri! Toate cele bune!