Să ne „prepelim” de râs, cu noul Prepelix PANO!

Eram copilă, de vârsta şcolii primare. Mi-aduc aminte de primul telefon fix (uite că rimează cu Prepelix!) pe care l-am avut, montat de tata în micuțul apartament din strada Antiaeriană, confort IV sporit, căci tehnicienii de la Telecom uitaseră de noi. Eram printre puținii aerieni din cartier care aveau telefon. Clasă privilegiată, deh! Trei fete-cucuiete, cu cheia atârnată mereu la gât.

Nimic nou sub soare până aici. Era necesar, nu (?), dat fiind că părinții noştri lucrau, iar noi eram, mai tot timpul, singure acasă. Ne jucam împreună, născoceam, inventam. Nu aveam computere, aşa că, printre jocurile noastre preferate – de atunci – se afla şi cel al cuvintelor încrucişate.

Cuvintele noi se nasc în glumă, din joacă uneori. Nu cred că există copii, familii, oameni, în general, care să nu fi „îmbogățit” vocabularul cu propriile lor cuvinte. Aşa s-au născut şi în familia noastră cel puțin două de gen…

Dar, revin la telefonul fix de atunci. Trona pe un colț al servantei grele, din lemn masiv, lucios. Când suna, ne repezeam toate deodată să răspundem, atât de încântate eram de noua jucărie.

Într-o zi, la foarte puțin timp după ce l-am avut, telefonul a sunat şi întâmplarea a făcut ca în preajma lui să se afle mama. Mama Lumu-şugubeața, v-am mai povestit de ea!

– Alo, bună ziua! Domnul Mereuță e acasă?

Mama, crezând că la telefon era tata şi că făcea glume, îl ia pe bietul om la trei păzeşte:

– Niciodată, se rățoieşte toată… şi-apoi, continuă pe un ton mai „delicat”: Vino acasă, Iliuță, că te mereuțesc  eu!

*

De când a apărut prima oară (în anul 2000) jocul cu prepelite, relansat de curând, într-o variantă modernă şi adaptată noilor tehnologii, de către echipa PHENOMEDIA IRIS 4D SRL, numit acum JOC PREPELIX PANO, nu ne mai perpelim de dor, de cald… ci ne prepelim… de una, de alta, de râs! Ba, mai mult, fusese o perioadă în care fiu-miu mă poreclise Dănilă Prepeleac, după joc. Și aşa îmi şi rămăsese mult timp nickname-ul pe tabela de scor.

Jocul a fost lansat inițial în Germania. L-am jucat pe browser, cu mouse-ul.

Apucă-le, Dănilă, pân’ să te apuce ele pe tine(!), striga la mine Cristi. Și „apucam” la prepelițoaie, că numai pe alea mari le nimeream, pân’ la epuizare. Nu a mea, căci eu nu mă mai săturam. Epuizarea minutelor, gloanțelor… dar niciodată a „afurisitelor” de prepelițe. De unde tot ieşeau, numai Creatorul putea să ştie! Trageam la nimereală, de cele mai multe ori, ochind fie moara, fie căciula sperietorii de ciori. Când am văzut că acumulez puncte mai uşor, m-am lenevit şi am lăsat-o mai moale. Le-am lăsat pe prepelițele voioase să copilarească în vrerea lor.

Când mi se făcea dor, mă apucam din nou de drăguțe. Îmi „croisem” chiar şi o strategie. Nu mă mai învârteam eu după ele! Le aşteptam la cotitură… intrau „ca gâştele” în țeava puştii. Și… le văduveam!  Câştigam puncte, urcam în clasament, treceam la reprizele următoare.

 

Prepelix

JOC PREPELIX PANO

Ceea ce îmi place la Prepelix-ul de acum este grafica excelentă, mult mai haioasă, şi multiplele posibilități pe care le are, printre care cea de a roti cadrul (ecranul) la 360° pentru a-ți mări suprafața de joc, şi cea de a defini distanțele de la care să tragi… că, na, eu sunt bătrână şi puțin chioară. Că doar au trecut 18 ani de la primele mele „apucături”. Sunt şi înceată, aşa că, la fel, posibilitatea de a creşte ori reduce viteza camerei este numa’ potrivită tinerilor de peste 50 de ani, care insistă să-şi încerce încă abilitățile de vânător virtual.

JOC MOBIL

Prepelix este gândit special pentru telefonul mobil. Se poate juca în două variante, PANO (360°) şi VR (cu cardboard). În magazinul Google Play este disponibilă deja varianta completă a jocului Prepelix PANO, urmând ca, în cel mai scurt timp posibil, să fie disponibilă şi în APPstore (se aşteaptă aprobările).

 

Prepelix
Scancode pentru Prepelix

 

JOC COPII

Prepelix este un joc cu dificultate mică/medie, astfel încât poate fi jucat de copiii cu vârste cuprinse între 5 ani şi… mda, să zic 80 de ani? Adică, mă vedeți peste vreo 30 de ani, când o să dau iar în mintea copiilor, „plecând” la vânătoare? Cine ştie? Poate că, în viitor, le ochesc cu gândul doar… sau, poate că o să fie de ajuns intenția.

Oricum, jocul este crazy fun, te acaparează, te prinde-n mreje şi nu te mai lasă. Odată începută prima repriză de 90 de secunde, virusul ți-a fost inoculat.

Recomand părinților, însă, „dozarea în porțiuni mici” a jocului la copii, pentru că, ştim toți, excesul nu-i bun, crează dependență. Mi se pare potrivit, în acest sens, jucarea „prin rotație”, de exemplu… timpul în care-ți aştepți rândul la joc sporeşte suspansul şi, totodată, asigură distracția întregii familii.

 

 

Eşti un nostagic? Eşti glumeț, jucăuş, fără griji, bucuros, original, nebunatic? Atunci e clar! Eşti un Prepelix! Să-nceapă aventura, zic…  Descoperă noile funcționalități ale jocului şi pun’te cu Dănilă, dacă ai curaj!

.- Las’ că te prepelițesc eu! se auzi o voce de după monitor…   şi garantez că nu era a mamei. Ce naşte din pisică, prepeliță „apucă”! 

 

 

 

Proba 13. O experiență altfel a jocului de mobil

Spring SuperBlog 2018

 

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

S-ar putea să-ţi placă şi:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri"; Autor la "Pe cuvânt!"; Colaborator la "Chic-Elite".

3 thoughts on “Să ne „prepelim” de râs, cu noul Prepelix PANO!

  1. Eu nu prea sunt atrasa de jocurile pe calculator. Recunosc! Cata era „meseriasul” . Pledez pentru joaca in aer liber. Sper sa nu supar pe nimeni. Oricat de performant ar fi un joc, aerul curat e de neînlocuit. Parcuri, role, bicicleta etc.

    1. Toate chestiile se pot face moderat. Jocul stimuleaza atentia, concentrarea si abilitatile unui copil… la fel ca mersul pe role sau cu bicicleta. Important este ca totul sa fie tinut, oarecum, sub control. Noi nu aveam computere când eram copii, iar acum, adulti, nu ne mai ridicam de la ele sau stam cu nasul în telefoane mai mult decât tinerii. La noi, autocontrol… la copiii mici, educatie si control. Cred ca sunt solutiile cele mai bune. 🙂

Spicuiește, rogu-te!

%d blogeri au apreciat: