 |
| Sursa foto: www.forwallpaper.com |
Înveşmântată ca o vestală
Învăluită în speranţă
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aştept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aştept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte
Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura…
-Strigă-mă! ţi-am spus, şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec
Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală
Îţi va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori
Departe, în jurul pământului, între nelinişti
Rosteşte-mă cu inima uneori!
Daniela
Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Autor la "Scurt(-)Circuit".
Autor la "Pe cuvânt!";
Autor la "Scurt(-)Circuit".
Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)
- Articolul fără SEO este ca o carte fără coperți: bună, dar nu se vinde! - 3 iunie 2018
- Mi-a crescut piciorul şi mi s-a scurtat viața! Oare? - 27 aprilie 2018
- ‘Ai de bătrânețea mea, dragile mele tinerele! - 13 aprilie 2018
emotionant
Ma bucur ca ti-a placut. O sa mai tot adaug…
Multumesc, Cristina !