Stau de vorbă doar cu mine
În momentele sordide,
Sufletului îi dau hrană,
Amintirea despre tine…
Mă gândesc mereu la noi
La ce suntem, la ce-am fost,
Suntem doamna şi cu domnul
În sistemul cel mai prost…
Ignorăm comunicarea,
Simţim clar că nu e bine.
Tu cu mine, eu cu tine…
Supravieţuim… „pe vine„.
Mai atipici decât alţii
Şi orgolioşi de frunte,
Am pus repede pecetea,
Am distrus chiar orice punte.
Ne târâm fără încetare,
N-avem vreme de răgaz,
Pentru mine, pentru tine,
Timpul nostru n-are haz!
Îl condimentăm cu „poate”,
„Cine ştie?„, „vom vedea!”…
Vorbim doar din luni în Paşte,
Şi atunci doar… cu perdea.
De-am restaura momente,
Clipe magice şi dulci,
Am arde precum o torţă…
Când mai ageri, când năuci!
Îţi strigi trecutul prin toţi porii, îmi aduci muţenia în glas... Parcă mă trec şi acum fiorii. Ţi-l ştiu, ţi-l simt la orice pas!
Ultimele postari ale lui Gabriela (vezi toate)
- Gȃnduri - 17 aprilie 2018
- Oamenii de lângă noi - 8 decembrie 2016
- Sertarele vieţii - 20 septembrie 2016
Nu știu cum, dar ne-povestea
Chiar îmi este cunoscută,
Probabil ca toate acestea
Trec prin noi sută la sută;
Lasă semne, lasă urme
Despre cei ce-am fost odată,
Despre amoruri cam infirme
Și iubire scuturată
Pe la colțuri cu gând roșu,
Tivite cu intenții bune,
Dar ne amintim reproșul
Aruncat pe al nostru nume;
Am oftat, dar ritmul tonic,
Din poem, m-a veselit,
Iar la modul cel ironic
Unei poze i-am zambit
…doar atata a ramas
dintr-un cuplu de pripas..
Gabriela, te felicit! Am simtit nevoia sa raspund versificat…
Am si eu un rândulet, acolo… si poza! hahaha
Dragut, Adriana!
Da! Ma completezi, ca o adevarata sora ce-mi esti! Simtim la fel, cred eu.
Multumesc frumos, Adriana! Asa am simtit în acele momente, asa am scris. Asta sunt eu! Si ale tale sunt super! Multumesc, te pup!