O singură dată m-a pus în încurcătură cuvântul. Şi cu cât mai mult am vrut să descifrez enigma, cu-atât mai mult m-am cufundat în mister.
Spun cercetătorii că între ou și găină s-ar fi aflat „proto„. Element de legătură, tranziție, mutație ori evoluție. Cum vreți să-l percepeți.
Urmând firul…
Blogul sau bloggerul? Aș pune între ele pasiunea pentru scris și o platformă, pentru început. Apoi… credibilitatea, onestitatea, integritatea, capacitatea de a interacționa și te relaționa cu ceilalți, colegialitatea și fairplay-ul. Apoi… succesul.
Online sau offline? Connect? Călătoria perfectă, de la trecut la viitor, prin vasta Arena IT? Eu, tu, ‘mnealui? Nimicuri, fantezii ori armonie între sexul slab și cel puternic?
Natural, legătura între online și offline suntem noi. Noi și toate Blogurile noastre. Noi, SuperBlogul și comunitatea Chic-Elite de oameni minunați care se bucură de credit. Creditul românilor. Românilor care știu românește. Creditul cititorilor noștri!
Şi nu, nu este un credit pe care l-am obținut ușor. Nu este un credit rapid, ca acela pe care-l ai chiar astăzi, dacă dorești, de la AVBS. Este un credit pentru care ne-am „ipotecat” sufletul. O garanție pe care-o oferim celor care cred în noi. Un credit de nevoi personale, din care tragem foloase în egală măsură. Un credit cu sau fără dobândă, dar, cu siguranță, cu „bătaie lungă”.
Toți avem un țel și luptăm cu îndârjire pentru a-l atinge.
Fie că ne alegem drumul, ori ne alege drumul pe noi, fie că pornim cu bagajul încărcat sau, simplu, cu mâinile goale, țelul rămâne mereu acolo, mereu același. Succesul!
Eu am fost dintotdeauna o luptătoare, dar am refuzat categoric ajutorul, sfaturile, consilierea. Drumul mi-a fost anevoios și țelul pare că s-a tot îndepărtat. A devenit, cu timpul, un strugure la care nu am reușit să ajung.
Nu zic, ca vulpea, că e acru. Din contră, îi simt încă parfumul, aroma și dulceața. Mă îmbată gândul că-l voi culege într-o zi.
 |
| Piramida Succesului – varianta mea, inspirată de piramida lui John Wooden |
Ai nevoie de un credit bancar, soluția ar fi un broker experimentat.
Logic, nu?
 |
| Gala SuperBlog 2015 |
Pune-te pe tine, bloggerule, cu pasiune și perseverență! Dăruiește-te lor, cititorilor tăi, cu sufletul curat… și succesul online îți este garantat!
Nu-i trăda și nu abuza de încrederea lor, pentru că, așa cum te-au „săltat”, la fel de ușor te pot coborî! Şi de jos, din ponor, strugurii nici măcar nu se mai văd, dară…
Pune tu, cititorule, AVBS-ul între credit și credibilitate! Dă frâu visurilor tale! Pune-le aripi și lasă-le să zboare! Nu le închide în „colivie”… Libere fiind, la tine se vor întoarce!
Autor la "Pe cuvânt!";
Autor la "Scurt(-)Circuit".
- Timpul trece, programul „Work and Travel” ramâne - 13 noiembrie 2018
- (Îm)potriveala de acasă nu se potrivește cu cea din spital - 10 noiembrie 2018
- În ziua de dupa… - 8 noiembrie 2018
Foarte interesant articolul!
Ehehei… Tu știi ce vreau să zic deja, înainte de a zice, dar tot o sa zic. "Prim" ăla e de plăcut, mai mult decât "ultim", dar amândouă vin cu emoție la un moment dat. Adevărat, poate părea că în "prim" e mai multă fericire, pe când "ultim" ar bălti în tristețe. Dar nu e tot timpul așa. Cred că îmi plac amândouă, dar mai ales ce e între ele. Și îmi plăcură și emoțiile tale, pe care le-ai dosit pe la manșete, pe la tivuri, da' tot se văd! Finalisto, ne întâlnim acușica la Gală, pentru prima dată! 🙂
Aia emotie! Pe cât ma dau de dura uneori sau ma prefac ca pic în nepasare, pe atât de sensibila si emotiva sunt în momente de genul "Gala".
Poate râzi, dar mi-am imaginat de multe ori "scena", mi-am facut si discursuri, ma vedeam dansând cu voi… Acum, ca sunt acasa, mai aproape de voi si de eveniment, ma cuprinde asa o emotie si asa o teama, de parca ar urma sa dau examenul vietii mele.
Când am iesit cu Cristi, cu doua seri în urma, l-am întrebat pe taximetrist daca stie unde este Hotelul Golden Tulip Times. Stia, bineînteles, dar când m-a întrebat daca vreau s-o ia pe traseul ala sa-l vad, am amutit.
Da, minha alma, de-abia astept sa va cunosc, chiar de-ar fi sa ma fâstâcesc toata si sa nu trec examenul. 🙂
Tu ia-l ca tutorial, Cataline! Ca ai blog, dara! :)))
Multumesc!
Si-apoi, minha alma, am încercat sa-i dau caesarului ce-i al caesarului :)))
Pozitivism, optimism, speranta. Daca-l asociam cu prima greseala, prima deceptie, prima nereusita… si acelui "prima" urma o "a doua", "a treia", articolul era realist, nu creativ :))))
Singura limită este cerul. Să începem cu acel „prim” și să nu avem parte niciodată parte de acel „ultim”. Odată atins un obiectiv, să ne punem un țel nou, ca și cum lanțul succesului nu s-ar încheia vreodată.
Mulțumiri și felicitări pentru articol!
Asa este… primului tel sa urmeze al doilea, al treilea. Un lant de (o)țel(uri) caruia sper sa-i adaug la nesfârsit o noua zala.
Multumesc pentru apreciere, dl.Valentin Anghel!
Strugurii nu-s niciodata acri, sunt cei mai deliciosi! 🙂
Sunt… pentru neputinciosi. Eu înca-mi permit sa cred ca-i pot ajunge.
🙂