Pasiunea nu spune niciodata „Destul „

Am primit un sfat. Sa-mi transform blogul personal, de tip jurnal, in blog de nisa. Adica blog pe o anumita tema.
Intreband care ar fi motivul, desi banuiam ca, acel ce ma sfatuia, se referea la posibilitatea de a face bani cu blogul, mi-am luat una-n tifla. „Un blog personal nu te va face cunoscuta niciodata”!
De la cateva solicitari de natura tehnica si de estetica pe care i le cerusem persoanei care, de altfel, este un cunoscator al designului web, am ajuns la a-mi povesti si apoi sugera cum ar trebui sa fac.
Cica sa-mi pun popoul la bataie… in adevaratul sens al cuvantului !!! Sau sa-mi imaginez ca sunt pisica mea (oricum eu am catel, desi iubesc in aceeasi masura pisicile) si sa ma exprim ca o mieunatoare. Sa-mi imaginez ce-ar gandi pisica mea, ce-ar zice ea, si eventual sa-mi fac si un video dandu-ma cu zgaibaroacele in sus (asta-i completarea mea).
Ei bine… dupa doua, trei replici in care i-am taiat craca, am trecut la chestiile care ma interesau. Poate m-o ajuta, poate nu (mai ales daca citeste articolul asta). Nu asta are importanta.
Ma gandeam insa la faza cu nisa.
Aparte concurenta reala – si ma refer aici la cei pregatiti cu adevarat si capabili sa tina un blog de nisa – gasesc ca e mult mai greu sa razbesti printre sute si mii de bloguri croite toate dupa acelasi sablon, pe aceleasi teme. Cred ca-i mai usor sa te faci auzit, citit, cautat scriind despre tine, despre viata ta, despre experientele tale, trairile tale, sentimentele tale.

Viata ta e unica, nu face parte din sablonul vreunei alte vieti. Asa cum tu esti unic. Asemanarile fac asa incat persoanele sa ti se alature, si nu sa-ti faca concurenta.
Pe un blog de nisa e totul strategie. Ca-n comert. Daca la Lidl e-n voga saptamana italiana, la Aldi va fi cea mexicana, la Netto chinezarismele (ah, ador mancarea chinezeasca).
Bataia pe vizitele pe un site (blog) de nisa e mai acerba. Sau se cumpara, pentru ca apoi sa vanda.
Eu nu ma vand pe blog. Ma ofer. Ma dau voua cu suflet. Merge mai greu, dar merge sigur. Merge inainte. Atata timp cat viata si trairile mele inca exista.
M-a intrebat apoi domul cu care initiasem discutia pe mica ferastruica a privatului. „De esti nelinistita atunci? Daca nu-l faci de nisa, va ramane intotdeauna un blog de hobby.”
Exact asta vreau, un blog de hobby. 

Si daca intr-o buna zi pasiunea mea ar fi sa cant la vioara, as face-o. As face-o prost probabil, dar cu multa pasiune. 

Iar daca azi hobby-ul meu este sa scriu, scriu… pentru ca o fac, din nou, cu pasiune, cu dedicatie.
Si tot ceea ce faci cu pasiune dureaza. Pentru ca pasiunea nu spune niciodata „Destul ” !

Asta e…