Scrisoarea a-III-a (prima si ultima, de fapt)
Iata vine un sol de „pace”
Cu bigudiurile toate-n cap.
Mama-Muh* privi la dânsa
– toata fara de pacat –
Se-ncrunta si-si zisa-n minte,
„Na-ti-o Lele ! Alt rahat !”
Coada bici si-o face iute
Si-o întreaba raspicat:
– Ce vrei tu ? Eu, buna pace
de tu nu mai vii încoace !
Dânsa-i replica de-ndat:
Draga me’, când m-am sculat
Eram singura în pat.
Deci, de n-o fi cu bănat,
Il caut pe-al meu barbat,
Pe maritu’ încornorat !
La un semn deschisa-i usa
Si ea intra repezit,
Cu dibacea-i stângacie
Poarta o propteste-n zid !
– Tu esti Muh ?
– Da, sfânta doamna !
Ai venit cu nervi si spini ?
Nu te mai preface toata
Ca te rogi si te închini !
Cât suntem înca pe „pace”,
Du-te draga ! N-ai ce face ?
Sfânta doamna se cruceste,
Gura toata-i clabuceste
Si cu privirea-i cercetasa
Inventariaza, iata,
Tot ce Muh are în casa.
– Ah, te tii de prostioare ?
Bunurile astea oare
Cine le-a platit de-ndat ?
Nu cumva al meu barbat,
Prea maritu’ ncornorat ?
Pe Muh o prinse ameteala.
Cum îmi cere asta mie
tocmai astazi socoteala ?
Si se umfla apoi în piele:
– Chiar îti pasa, draga Lele ?
Fosta-i dusa pe meleaguri
Sa-ti arati perle siraguri,
Sa te dai mare si buna
Când la Soare, când la Luna !
Când mintea-ti era pe coclauri
N-aveai teama de „balauri” ?
Dai buzna la poarta mea
Când al de-l cauti
nu te mai vrea ?
– Cum, când lumea mi-e de-o parte
a privi gândesti ca pot ?
– Stiu ca doare, sfânta doamna,
Dar pacat ca doar … în cot !
Nu pe-ncornoratu’-l cauti !
Vrei sa dai acum de stire
c-ai venit, la omenire ?
Ori vei vrea sa faci întoarsa
A ta cale-n lafaire
Multumita în orgoliu
Ca pe Muh ai pus-o’n „doliu” ?
Orice gând ai sfânta doamna
Si de n-o fi cu pacat,
Iti repet ultima oara:
Nu mai rascoli-n rahat !
Sfânta doamna, cu naframa
Si cu bigudiuri-n mot,
Isi încerca înca o data
Calitatile de „boss”:
– Uite Muh, acum pe bune,
Al de-l caut are nume !
L-a purtat o viata-ntreaga
Chiar si când îi eram draga.
Il numeau afemeiat
Pe maritul meu barbat !
Si am stat…
Si-am suportat,
Pâna ce am ridicat
Casa mare, far’ de ponos
Si pe fata, si pe dos,
Cu etaj, cu scari, cu tot…
Cum zici ca ma doare-n cot ?
Muh o lasa asa-‘ntr-o doara
Sa se spovedeasca iara.
Si-apoi zice far’ de rusine:
– Pentru asta vii la mine ?
Faci pe mironosita ?
Ce-ai catat ai si acum !
Cine te-a lasat în drum ?
Cand în viata pretu-l pui,
Pe ciocan sau doar pe cui,
Nu rasplânge ce-ai pierdut !
Fa-te mic si ramâi mut !
Tine cont c’al ce greseste,
Nu doar pierde,
Ci si plateste !
Legenda:
*Mama-Muh e o vacuta pe care eu personal o ador…
Autor la "Pe cuvânt!";
Autor la "Scurt(-)Circuit".
- Timpul trece, programul „Work and Travel” ramâne - 13 noiembrie 2018
- (Îm)potriveala de acasă nu se potrivește cu cea din spital - 10 noiembrie 2018
- În ziua de dupa… - 8 noiembrie 2018
