Articolul fără SEO este ca o carte fără coperți: bună, dar nu se vinde!

Leapșa! Al meu are SEO bun! Eu ador coperțile!

 

Carte
Sursa foto: Pixabay

 

#1 – Carte tipărită sau în format electronic?
Dacă aș vorbi strict de preferință, sigur, cărțile tipărite sunt cele care mă încântă. Dar, mereu există un dar… am îmbătrânit, vederea-mi nu mai este la fel de bună, așa încât nu este exclus ca în următorii ani să mă îndrept către formatul digital sau, de ce nu(?), audio. Bine traduse și citite cu intonație, ar fi precum piesele de teatru radiofonice. Ascultam când eram copilă.
Nu am un Kindle, nu am reușit să citesc până la capăt nicio carte în format PDF, din zecile pe care le-am descărcat de pe net, dar, repet, pentru faptul că un astfel de „reader” este dotat cu lupă și lumină reglabilă, poate fi, pentru mine, varianta viitorului apropiat.
#2 – Preferi să comanzi cărțile online sau să le cumperi din librării?
Prefer să le cumpăr din librării. Este un mic dezavantaj ăsta, pentru că, odată intrată într-o librărie, mă pierd în multitudinea de titluri, de autori. La Cărturești, de exemplu, am petrecut – de fiecare dată când am ajuns acolo – jumătate de zi. Îmi plac, în aceeași măsură, și anticariatele ori tarabele pline cu cărți.
Am comandat și online. Am decis mai ușor. De regulă, m-am dus direct la „țintă”, chiar dacă au existat și mici abateri. Online poți beneficia de reduceri constante, în timp ce, din librării, ai parte de ele ocazional. Dacă te „întâmpli” în acele momente, ești un norocos.
#3 – Ce carte ai vrea să fie citită de toți?
Grea întrebare. Gusturile cititorilor sunt atât de diferite, încât este o himeră ideea că o anume carte ar putea fi citită de toți. Dar, deși nu sunt o bisericoasă, și nici atât vreo sfântă, cred că aș recomanda tuturor Biblia. Poate, poate…
#4 – Ce carte subapreciată online ai recomanda?
Mie începe să-mi pară puțin nepotrivită, neactuală, separarea mediului online de cel offline. În ziua de azi, granița este aproape imperceptibilă. Criticile pot fi inițiate offline și continuate, apoi, online. Poate fi o mică diferență: criticile experților, care nu ajung să fie târâte și maltratate pe Facebook sau site-uri de scandal. Exact acel tip de critici m-ar face curioasă să citesc o carte. Sunt puține, prin urmare. Asta ca o mică paranteză, pentru că, mai nou, critici suntem cu toții.
La mine, critica funcționează, oarecum, în același mod ca și recomandarea. Cu cât este mai vehementă, aprigă, insistentă, cu atât mai mult mă îndepărtează de obiectul ei.
Îți satisfac, totuși, curiozitatea. Aș recomanda doi autori îndrăzneți, criticați de mase online, dar destul de apreciați de scriitori și critici literari. Dan Alexa, Miros de mușcată amară (și alte povestiri scandaloase) și Petronela Rotar, Sfârșitul nopții. 
#5 – Ultima carte pe care ai terminat-o
Spre rușinea mea, una mică. Puțină. Portretul lui Dorian Gray. Începute am încă vreo trei, patru. Unii le devorează, eu le savurez.  Asta da scuză!
#6 – Ultima carte pe care ai cumpărat-o
Gabriel Liiceanu, Scrisori către fiul meu. Au fost, de fapt, două în acea zi, dar nu-ți divulg titlul celei de-a doua. Mi-e jenă! Mare jenă, pentru că mi-am promis…
#7 – Cărți împrumutate sau cumpărate?
Ambele. Deși, dacă stau bine și mă gândesc, multe cărți împrumutate nu ajung din nou acasă.
#8 – Prima carte citită
Eh! Aici e-aici! Dacă-mi aduc corect aminte, prima carte citită integral a fost cea a lui Thor Heyerdahl, Expediția Kon-Tiki.
#9 – O carte pe care n-ai mai citi-o niciodată
Paradoxal, nu cred că aș reuși să mai citesc vreodată romanul Pe aripile vântului. L-am citit când eram foarte tânără. Apoi, a apărut ecranizarea cu Vivien Leigh și Clark Gable și nu am mai fost în stare să recitesc cartea. Sper s-o poată face generațiile viitoare. Evident, înainte de a viziona filmul. Ca să nu moară uitată în rafturi. Ar fi un mare păcat!
#10 – Cel mai ciudat obiect pe care l-ai folosit ca semn de carte
Hahaha! O pilă de unghii. Partea abrazivă intra până-n plăsele în carte, mânerul de plastic rămânea afară, la vedere.  Aiurea era când aveam nevoie de pilă. Era o perioadă în care încetasem să-mi rod unghiile.  Puneam, atunci, în locul pilei, un șervetel. Nefolosit! Am mereu câteva pe noptieră.
#11 – Judeci o carte după copertă?
Da! Dar nu coperțile alea cu imagini perfecte, digitalizate, trucate… Îmi plac coperțile dure, cu titluri aurii… cărțile legate, ca acelea de odinioară. Părinții mei au lucrat toată viața lor în cea mai mare tipografie din România. Îmi aduc aminte cu mare drag de colecțiile de cărți pe care le aveam: enciclopedii, cărți cenzurate. Toate legate, îmbrăcate în veșminte de gală. S-au păstrat mulți ani așa. Din păcate, nu ne-au rămas nouă. Le-a „vânturat” tata, până să ajungem să ne bucurăm cu adevărat de ele.
Stiu! Valoarea cărților este în conținut, ca și la blog. Dar, trebuie să recunoaștem, are și estetica partea ei de „vină”. Când într-o carte le regăsești pe amândouă, adaug-o la colecția personală! N-o da, n-o vinde… las-o moștenire, mai bine!
#12 – Cărți care te fac să plângi sau cărți care te fac să râzi?
Am plâns citind și recitind romanul La răscruce de vânturi. La fel, și la Jurnalul Annei Frank. Dau la boboci mai repede decât mă înveselesc. Nu-mi aduc aminte să fi citit vreo carte care să mă facă să râd în hohote. Poate doar pasaje din anumite cărți. Tre’ să fie firea mea plângăcioasă de vină. Dacă știți voi vreuna care să-mi strâmbe gura de atâta râs, recomandați-mi! Promit să-mi fac un selfie citind. Votul meu însă îl dau cărților care mă emoționează până la lacrimi. Și peste…
#13 – Lumea noastră sau ficțiune?
Ar fi ideal câte puțin din fiecare. Dar, deși sunt o visătoare, prefer „lumea noastră”, cu bun, cu rău. Mi-au plăcut câteva cărți de ficțiune, nimic de zis. Nu sunt chiar genul meu. Ficțiunea are, totuși, un rol important în viața reală. Devenim mai empatici, mai atenți la situațiile și problemele altora, chiar dacă suntem pe deplin conștienti că sunt fictive.
Apropo! Mi-aduc aminte de o polemică. Un anume autor și-a publicat autobiografia. Ca să nu stârnească masele, criticii și pseudocriticii, a declarat la lansare că personajul cărții este fictiv. Că orice asemănare cu persoane/situații reale este pur întâmplătoare… Hehehe! Ficțiunea este un tip de realitate într-o lume ireală. Nu?
#14 (Bonus) – Când ai timp să citești?
N-am timp berechet. Și, culmea, sunt casnică. Cel mai potrivit moment pentru citit este, în cazul meu, dimineața, după ce pleacă al meu la lucru. Câinele mă înțelege… îmi ține companie, chiar. Citesc, de fel, pe burtă. Nu ca-n strigătele disperate ale părinților, pentru că am detestat întotdeauna expresia imperativ rostită: „Pun’te cu burta pe carte!”. Burta mea e pe pat, cartea pe o pernă dură, și citesc atât cât mă țin… coatele. Puțin, deci. O să ating suta (de kg) curând, dacă nu încerc să mă abțin de la mici. Concluzia: dacă o să reușesc să slăbesc, o să reușesc să citesc mai mult. Doamne ajută!


 

Mă gândesc în care blogger să lovesc… Cu cine să mă joc, în continuare, de-a leapșa?  

 

S-o prind la cotitură pe Olimpia?  Alma Nahe(r), ai terminat cu stagiunea teatrală? Hmmm!  Gala Concurs STEV 2018, 4- 8 iunie… Poate după!

Până atunci, predau ștafeta comentatorilor. Sigur sunt printre ei mulți cititori înfocați. 

Spicuiți, vă rog!

 

 

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Autor la "Scurt(-)Circuit".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri"; Autor la "Pe cuvânt!"; Autor la "Scurt(-)Circuit".

10 thoughts on “Articolul fără SEO este ca o carte fără coperți: bună, dar nu se vinde!

  1. Mulțumesc!!! Ce frumos ai scris și mi-ai amintit de La rascruce de vânturi. Cred că am s-o citesc a treia oară 🙂
    Mie Pe aripile vântului nu mi-a plăcut extraordinar filmul și cartea îmi stă începută de peste 20 de ani. Nu am trecut de jumătatea primului volum. Nu știu încă de ce, dar parcă m-ai făcut să îi mai dau o șansă. Eu la Aventurile bravului soldat Svejk, după cum am spus, am râs cu lacrimi :))))
    Mulțumesc încă o dată că ai acceptat! Te pup! 🤗😘

    1. „Pe aripile vântului” a fost romanul meu preferat mult timp. Odata cu vârsta, au trecut altele înaintea lui, desi înca mi se potriveste de minune caracterul lui Scarlett. Aveam un articol publicat pe „Chic Elite” despre asta… 🙂
      Am sa caut si eu cartea „Aventurile bravului soldat Svejk”. Poate ma scoate scoate la mal.

    1. Lenea, lenea… M-am gândit sa va provoc. Si pe tine, si pe Daniela. N-am îndraznit. Daca scrii, da-mi, te rog, si mie de stire! Un tag, ceva…

Spicuiește, rogu-te!

%d blogeri au apreciat: