Aşa, Cocuţo! Tragi de pensie tot anul, pui moneda la „borcan” să ai ce cheltui de Crăciun! Şi văd că nu te-ncurci!
***
E mişto să stai la parter şi să ai fereastra la stradă. Te-apuci de gătit, cu un ochi în oală şi altul… pe-afară. S-o vezi pe Cocuţa cum se mlădiază pe geamuri ca trestia-n bătaia vântului, cum cară de la piaţă, în fiece dimineaţă, de-ale gurii, cum se ceartă cu vecinii de deasupra şi-apoi le ia pachetele DHL, motiv pentru a le bate la uşă… să le înmâneze.
Tanti Cocuţa este o femeie singură, trecută bine de 65 de ani. E la vârsta aia la care toţi îi sunt prieteni… şi niciunul. Când o întrebi de sănătate, toate-s vechi şi nouă toate!
A început deja pregătirile pentru Crăciun! Magazinele sunt pline de tentaţii, iar ea, sărăcuţa, nu rezistă. Adună „bob cu bob” şi pune-n traistă, să nu-i bată Sărbătorile la uşă şi s-o găsească nepregătită.
Ieri a venit acasă cu o cutie lungă. Să fi fost bradul? Adevărat, i-auzi pe toţi în jur: Ce Crăciun e ăla fără miros de cetină în casă?
Ia stai! Doar n-o să fiu mai bleagă! Dau fuga-n magazie, iau fierăstrăul şi tai bradul cel mai mare din curtea interioară. În cinci minute îl am în casă! Ce contează că i-au trebuit zece ani să ajungă la o aşa fălnicie?
L-am betegit puţin… de tot! Dar i-am pus multă beteală!
Şi iar voci: Ce Crăciun e ăla fără o sărmăluţă pe masă?
Ia stai! O fi cumpărat Cocuţa un kil, două de carne… Eu cumpăr porcul întreg! Cumpăr toată porcăria*, dacă-i nevoie! Şi cine o să aibă mai multe pe masă decât mine? Un caltaboş, o tobă, sângerete şi şorici… piftie şi sarmale! Şi-o fripturică la cuptor! Cu portocala-n gură…
Cum? Dacă i-am făcut pomana? Nu! Dar m-am închinat cu evlavie de trei ori, întru sfinţirea bucatelor!
Danielo, sub cetină nimicuţa? Cocuţa avea pacheţele cu fundiţă în paporniţă! Eşti mai prejos decât ea?
Pfoaa! Uitasem! Ce Crăciun e ăla fără cadouri? N-are Farmec!
Numa’ bine că pot comanda online cadouri! Uite-aici casete cadou! Una pentru Moş, una pentru mine! Borsetă cadou Gerovital H3 Men Active şi Casetă cadou Gerovital H3 Classic Natural. Mă încadrez şi-n vârstă… +35! Şi cum deodorantul din caseta Moşului are parfum cu note de bergamote, cedru, mosc și patchouli… Oricum, îs mai mari şi mai valoroase decât ale Cocuţei!
Ce face?`Coace?
Fierb de ciudă! Coc şi eu! Să vezi ce-o să dau cu coca de lighean, pân’-o să-i sară stafidele! O să-mi iasă mai pufoasă decât a Cocuţei! Ce Crăciun ar fi ăla fără cozonăcei pe masă? Şi mirosul care te ademeneşte de la două blocuri distanţă? Şi beculeţe-n geam, steluţe mii şi mii… Zăpadă artificială! La noi n-a mai nins de Crăciun de mulţi ani. Şi, ce Crăciun e ăla fără un fulguleţ, acolo? Fie şi de polistiren!
***
Când toate fură pregătite pentru Crăciun, mă odihnii. Să fiu mai fresh decât dacă mi-aş fi dat cu Vitamina E pe faţă!
Totu’-i perfect! Şi… de efect! Aştept, aştept, aştept…
Se-aud voci de copii. Mamă, câţi sunt! Acum o să-mi bată luuuuung la uşă şi o să-mi cânte un set complet de colinde româneşti. S-ar repede să le deschid!
Ce? N-au bătut la mine? S-au dus la tanti Cocuţa? Păi ce-are ea să le ofere din pensia aia mică, de care trage s-o lungească, s-o lărgească, s-o…
Se-aude muzică… şi se dansează, şi-i veselie! Ah! Parcă văd că, la final, la mine o să vie! Şi la bucatele alese pe-o sprânceană… De nu-i aşa, să nu mă mai numesc eu… Dană!
Aştept, aştept, aştept… Ce Dumnezeu, am vreun defect? Se-nghesuie toţi la Cocuţa? Într-o cameră cât cutiuţa… Eu am şi spaţiu şi cadouri! Am şi brad! Şi porc pe masă! Şi vin adus de la Arad!
E seara de Crăciun. L-aştept pe Moşul meu s-apară. Deschid ferestra larg, să văd mai bine-afară. Să trag cu ochiu’ la Cocuţa. O aud cum râde-n hohote, de se cutremură căsuţa! Mă ia cu frig! Îs cu ochii-n ceaţă! Ce greu trec orele! O mai fi mult până dă dimineaţă? Ştiu că Moşul n-a uitat de mine! De n-o veni acu’, vine el mâine!
O bubuitură mare-n uşă! Hohoho! V-am spus eu? Sosi Moşul! Oh, no,no,no! E Moaşa! E tanti Cocuţa! Ce-o vrea să-mi ceară, sărăcuţa?
– Daniela? Văd că eşti singură acasă. Ştii, datina strămoşească… Ce Crăciun e ăla fără să ai pe cineva să te-ncălzească? Hai, vino la noi! Sărbătorim împreună cu copiii pe care i-am moşit… suntem ca-n familie! Hai, te-aşteptă cu sufletul la gură. Le-am povestit mereu de tine!
– De mine? Tanti Cocuţa… mă faci să plâng! Nu vin! Zău, mi-e ruşine!
***
N-o mai văd pe fereastră. Nu se mai mlădiază, nu mai iese, nu mai trece pe la piaţă… 🙁
– Ce-i, tanti, cu tine? Nu mai poţi?
– Eh, Dani, fată! Sunt ţintuită-n scaunul cu patru roţi!
De-atunci, trec zilnic pe la ea. Să mai „bârfim” oleacă. Să ne aducem aminte de Crăciunul petrecut împreună, de bucuria şi dragostea cu care am fost înconjurată. De-adevăratul spirit al Sărbătorilor de Iarnă.
Crăciunul nu trebuie să fie nici atât de perfect, nici atât de abundent! Ci doar să-i simţi pe cei dragi aproape, mai ales când drumurile vieţii te despart de ei. Să nu fii singur niciodată, ci să ai oaspeţi la masă… Căci, la ce bun o masă plină cu de toate, dacă la uşa ta nici vântul nu mai bate?
P.S. … e pentru cin’ se nimereşte! Şi am nimerit-o pe tanti Cocuţa cu darul! Adoră produsele Farmec! Le folosea în ţară şi le recomandă şi celor de aici: „Farmec este o marcă pe care consumatorii o recomandă prietenilor! Este brandul nr. 1 în preferinţele româncelor, pe segmentul Care! Sunt produse eficiente, create de specialişti, cu ingrediente de ultimă generaţie! Mai mult, Farmec încearcă permanent să îşi îmbunătăţească produsele, pentru că înţelege ce e important pentru consumatori! Vreţi o piele frumoasă? Aţi auzit de complexul Sepilift? Ştiaţi că Juvinity™ reduce vizibil ridurile? Oferiţi celor dragi cadouri Farmec!„
Şi, cum toţi o iubeau… Şi încă o iubesc pe Moaşa Cocuţa… Mai bine ca ea, nu „vinde” niciuna! Ea are Farmec!
*) porcărie – în sensul de crescătorie de porci
Proba nr. 23 „Dăruieşte FARMECul Crăciunului” – Farmec
SuperBlog – 2016
Punctaj obţinut: 99
- Timpul trece, programul „Work and Travel” ramâne - 13 noiembrie 2018
- (Îm)potriveala de acasă nu se potrivește cu cea din spital - 10 noiembrie 2018
- În ziua de dupa… - 8 noiembrie 2018
Da! Craciunul! Il iubesc, alte cuvinte …nu gasesc. Ocrotire familiei mele si desfiintarea cuvantului singuratate. DOAMNE AJUTA!
Doar nu te-oi ruga cu o luna înainte, Gabrielo! Mai ai si tu putinica rabdare! 🙂