Mă iubeşte? Nu mă iubeşte? Ia zi tu, Margareto!

Mă iubeşte? Nu mă iubeşte?

Mă iubeşte? Nu mă iubeşte?

Sursa foto: magazintablouri.ro

 

Uite-aşa au trecut primele luni ale relaţiei noastre. Și dacă n-am jumulit la margarete! Când însă mi-a bătut prima inimioară, de 18 k, în gât, am decretat că…

Mă iubeşte!

Cu năbădăi, dar mă iubeşte!

Vă spuneam eu, cândva, că are el felul lui de a iubi. Mai o minciunică, mai o scenetă, mai o tăvăleală, dintr’aia, ca a copiilor răsfăţaţi, şi-i merge bine piticului.

La început, ne adresam unul altuia cu gingaşul „Amore”. Cu „A” mare. Cu timpul, a rămas din dragostea noastră doar „more”. Cu „m” mic. Spre sfârşit, acum, când vă scriu, suntem nimic mai mult decât „ore”. Ore de zbucium, de deznădejdi, de întrebări fără răspunsuri. Ore de linişte, apoi. Ore în care ne odihnim sufletele atât de încercate.

Cu el nu poţi să te cerţi. Nici măcar de dragul împăcării. Cearta devine un monolog lung şi obositor, când al meu, când… tot al meu. El se face mic, mic, mai mic decât este. Ici pe colo auzi un oftat din rărunchi. Mai mult un şuierat, întocmai ca al unui tren, care-mi aminteşte de peronul aglomerat al gării din Köln… dar asta-i o altă poveste.

Mă mai iubeşte? Ia zi tu, Margareto!

Zi de monolog. Scurt şi la obiect, de data asta.

El pleacă. Iese, probabil, să ia o gură de aer proaspăt. Ori ca să nu mă mai asculte.

După o jumătate de oră, aud cheia răsucindu-se în broască. Oac, oac! De obicei, sună la uşă, eu sar, deschid, car plasele, le golesc, aranjez cumpărăturile la locul lor. Azi schimb macazul. Mă fac că plouă. Și chiar plouă!

Deschide uşa cu piciorul. Braţele-i sunt ocupate. Și gura. Cară cu ea o pungă cu pâine feliată. Îmi zâmbeşte ştrengăreşte, în colţul liber al gurii, atent să nu cumva să-i scape punguţa. Îl aud în surdină, din hărmălaia gândurilor mele: „Asta-ţi place! Asta-ţi place!… şi tot aşa, până goleşte prima plasă. Ia poziţia solemnă şi, ca un fashion model, mândru de el, porneşte pe scurta „pasarelă” dintre bucatărie şi sufragerie…

– Ți-am luat bomboanele care-ţi plac! spune arătându-mi-le. Ferrero Rocher!

– Nu-mi plac!

Topăie până la masa din bucătărie şi-mi apare iar în faţă, acoperind televizorul. Pe lăţime!

– Ah! Atunci astea îţi plac! Mon Chéri!

– Nu-mi plac!

Se lasă în cădere greoaie pe fotoliu şi i se adresează, dezămăgit, căţelului: Iar am dat-o’n bară, Ricci! Mamuccia e ciufută! Ne părăseşte… mai mult pe mine.

Începe, apoi, să-mi spună o barzelletta. Un banc răsuflat. Mereu acelaşi. Și râde de unul singur. Râd şi eu… de râsul lui.

– Vezi, more, cum îţi readuc eu zâmbetul pe buze? Vezi?

– Take a break, KitKat!

Iote-l cum sare ca arcul! Să nu-mi spui că-mi apare acum cu napolitana! Profit repede de neştiinţa lui şi adaug…

city break Christian Tour

– Hă?!? Ce-i aia?

– Uite-aci! Sunt pe Pagina lor. Am fost cu ei în Grecia, ştii doar.

– Bănuiesc că ţi-ai făcut valiza deja! Ți-ai luat şi biletul de avion…

– Nu încă. Mă gândeam la un city break in Roma! Ce zici?

 

 

– Ce să mai zic? Du-te, more, dacă aşa consideri că e corect. Ți-am promis că…

– Mergem, nu „mă duc”! Mergem împreună la Roma. Cu avionul, dacă mă mai…

– Moreeee, glumeşti??? N-am zburat niciodată!

– Nici eu! M-a zburat avionul.

 

Înghite-n sec. Nu mai scânceşte, nu mai clipeşte. Îşi freacă ciocul de câteva ori şi-şi sugrumă vorba, atât cât s-o audă numai el (cică), „A Dracula de viaţa!” Continuă, vădit resemnat, Verona!

Roma!

– Verona!

– Roma, dacă mă mai… Am fost la Verona. Ți-aduci aminte? Am stat o oră la coadă să-mi faci şi mie o poză în balconul Julietei, şi, când am ajuns acolo, sus, ce să vezi, „Julieto”? Stăpânul meu, sutașul, se închina cu sănătate nurilor dumnitale!*

 

Fotografii din arhiva personală

 

– Și ce să facem la Roma? De ce tocmai Roma?

– Eşti italian şi mă întrebi de ce vreau eu să mergem la Roma? Tu ai vizitat-o? Ia loc pe fotoliu, să ţi-o evoc!

Îmi spuneai că oraşul Roma este considerat cel mai mare muzeu în aer liber al lumii. Îmi vorbeai de Roma Antică, Roma Imperială, Roma lui Michelangelo… Tu, sfântule, îmi aminteai de Roma Religioasă, de Vatican şi de minunile Papei Ioan Paul al II–lea, de măreţia Imperiului Roman, de amprenta pe care şi-a pus-o Roma în istoria omenirii. Au trecut ai voştri şi pe la noi, dacă nu ştiai! Nu ziceai că toate drumurile duc la Roma? Vreau să vizitez Colosseum-ul, Fontana di Trevi şi Casa delle Vergini Vestali…

– Virgine???

Vreau să mă-nvârt din Piaţă-n Piaţă, din For  în For, să-mi trag sufletul şi să o iau din nou la deal, la vale, să mă pierd printre Coloane ori pe străzile înguste… Vreau să gust din deliciile Romei. Vreau să mă desfăt cu platourile de fructe de mare, să mă umflu-n Penne all’arrabiata şi să mă fac una cu Coda alla Vaccinara. Să simt savoarea vinului roman, dolce e frizzante, şi, când se lasă seara, să-mi ostoiesc poftele încă neogoite cu…

– Eh! Vorbeam şi eu, dar nu era gura mea.

Bocca della Verità, dacă mă mai…  Ai curaj?

– Moreeeee, glumeşti???

– Nu glumesc! Uite aici bilete de avion Christian Tour!

– Ne-ajung trei zile pentru „escapadă”? Eşti sigură că asta vrei? Că city break-ul ăsta o să instaureze pacea între noi?

– Nu!

– Și-atunci?

– Or să mai fie crize. Or să mai fie oferte city breakde care o să profităm. La urma urmei… unde s-au dus 13 ani, se mai duc alţi 13.

– More, te iubesc!

– Semn bun! Am economisit o floare.

***

E cald la Roma, deşi-i toamnă.

– Ospătar, mai toarnă, te rog, un vin! Doamna-i însetată rău! A luat toate Colinele la picior… şi le-ar mai lua de vreo şapte…!

– Se-nvârte Roma cu mine. Mai avem mult pân’ la hotel?

– Suntem în hotel, draga! Suntem în hotel.

***

– Buon giorno bell’anima!** Caffè?

– Iar începi cu romantismul, dragule?

– More, m-am gândit serios! Ce-ar fi să ne luăm… ?

– Ceeee? Cine-a zis de căsătorie?

– Rulotă, more! Să ne luăm o rulotă!

 

 

 

Proba 2. Cea mai romantică experiență într-un city break alături de Christian Tour

Christian Tour

SuperBlog 2018

 

 

 

 

*Sadoveanu, D. P. 50; ** Melodie interpretată de Biagio Antonacci

 

 

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Autor la "Scurt(-)Circuit".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri"; Autor la "Pe cuvânt!"; Autor la "Scurt(-)Circuit".

10 thoughts on “Mă iubeşte? Nu mă iubeşte? Ia zi tu, Margareto!

  1. Excelent! Chiar aseară am vizionat un concert de-al lui Adriano Celentano – Arena di Verona – Superb! Imaginile din prezentare… Doamne, și cȃte alte locuri interesante pe faţa Pămȃntului! Totul e să nu-i facem noi umbră degeaba și să călătorim cȃt mai mult posibil. Cu asta rămȃnem, pe veci. Slavă Domnului! Avem ce vizita ȋn fiecare colţișor. Doar de noi depinde și, desigur, de baza materială/financiară a fiecăruia dintre noi. Un aspect deloc de neglijat! Pentru asta există oferte city break, etc. Roma, Verona, oriunde…doar să vrem. Şi dacă mă mai… te ȋnsoţesc cu plăcere! Așa… Margareto!

    1. Apropo de concerte… Când am fost a doua oara la Venetia, l-am târât pe Antonio dupa mine ca pe un catelus. De fapt, târam doi. Era si Ricci cu noi. Bun! In cursul zilei, faceam cum faceam si tot în Piata San Marco ajungeam. Se monta o scena. Era aproape toata Piazzetta „sigilata”, sa zic asa… Nu am stiut ce concert sau pentru ce anume servea scena. Pe la orele 19,00, am luat „taxiul” (pe apa, evident) si dusi am fost. Ajungem la parcarea full (erau la coada cel putin 50 de auto, care de-abia asteptau sa iasa o masina si sa intre alta) si, când sa dau biletul de parcare platit, îl întorc pe spate si citesc: Concert de deschidere a stagiunii: Biagio Antonacci. N-am putut sa-l conving pe Antonio nici în ruptul capului sa ramânem, pentru ca oriunde ne-am fi aflat în Venezia, l-as fi putut asculta. Culmea, concertul era gratis, în colaborare cu Primaria Venetiei… Mda! Si acum îi reprosez! 🙂

    2. Verona am vizitat-o „în goana calului”. Nu era pe lista noastra atunci. Sper sa mai ajung o data, s-o vizitez asa cum merita. De Roma, Florenta, nu mai zic. Sunt, într-adevar, multe locuri minunate pe Pamânt. Adevarate Paradisuri!

  2. Mi-a fost dor să citesc un articol care îți poartă „semnătura”. Așa de „tu” îmi pari în scrierea asta. Mi-a plăcut foarte mult!
    Mult succes! 🤗😘

    1. Multumesc mult, Mona! Eu zic: suntem atât de „noi” în scrierea asta. Eu sunt doar povestitorul… si când realitatea se împleteste cu povestea, iese draguta scrierea.

      1. Da, ai dreptate! Și mie îmi place să împletesc realitatea în orice povestire de-a mea. Oferă cititorului autenticitate și devine mult mai „palpabilă” scrierea. 🙂

Spicuiește, rogu-te!

%d blogeri au apreciat: