Lui îi lipsea un dog şi mie-mi lipsea o doagă!

Copilă bună, sârguincioasă,
Dar cu un mare defect:
Lipseam cam mult de-acasă!
Ş-apăi cine-i perfect?

În fiecare dimineaţă
Mergeam pe la Mirela
Prietena îndrăzneaţă
Căreia-i ţineam… umbrela.

Se-ndragostise fata
De chipeşul Ninel,
Iar eu eram prelata
Ce-l ascundea pe el.

Părinţii nu ştiau
Că pe a lor fătucă
Căldurile o sufocau
Şi că era… pe ducă.

Ninel, idolul de la „C”,
Colegul nostru de şcoală,
Venea pus la „patru ace”
Şi niciodată cu mâna goală!

Îl aducea pe Viorel
– Piticul musculos –

Cu păr puţin, de altfel,
Deci… nespectaculos!

Şi iată cum idila
Se năştea-n patru-acum:
Ninel cu-a lui Mirela
Şi eu cu… vademecum*

La şcoală mereu împreună,
La filme ori la cules căpşuni,
Chiuleam… şi ce mai voie bună!
Că doar la asta eram buni!

La ce-mi ajuta (al)chimia?
Mai dă-o-ncolo de mate’!
Noi rescriam Istoria…
desenelor animate!

Căzui din Top
Dar nu era bai!
Atâta timp cât eram bot în bot
Cu-al meu erou… cu musculosul Popeye!

Iubirea lor (a ălorlalţi) se scurse
Pe apele Dâmboviţei.
Dar noi trăgeam (încă) la vâsle
Lugu-lugu, ca doi porumbei!

***

Morala mă compleşeşte!
Da-i bună, pentru că are harul
De-a-mi aminti că eu, orbeşte,
Dădui premiul întâi… pe Popeye Marinarul !!!

Trecut-au 40 de „hoţi” de-atunci,
Cu Alibaba, cu tot,
Iar eu trăsei cam mult pe brânci
Să reintru în Top.

Şi încă îmi aduc aminte
Cum, din umbrelă şi prelată,
Din fată bună şi cuminte
Mă transformai în… animată

Adicătelea… căruţa la roată!