La restaurant: Expressoft aveți?

„La restaurant!” este soluția noastră la foamea de duminică. Un fel de soluție detartrantă care să ne curețe tistaș, în ziua a șaptea, după toate „facerile” nereușite din cursul săptămânii. Așa ne-a fost lăsat de la Dumnezeu, așa am profitat mai mereu de ziua de odihnă. „Am profitat”, dacă ne-a adus cu adevărat un profit. Sunt zile în care, zică-se, e mai bine să nu ieși din casă. Și am avut destule experiențe de acest gen.

Prima de care-mi aduc aminte este cea de la Lago di Garda (Italia).

Era de Paști…

Italia și în afara sezonului turistic abundă de turiști, iar sărbătorile de Paști sunt un bun prilej chiar și pentru localnici pentru a se deplasa pe ici, pe colo. Hotelurile-s pline, terasele, de asemenea, fast-food-urile și restaurantele… ciorchine!

Mă întrebam mereu cum reușesc să gestioneze șefii restaurantelor toată activitatea, mai ales în perioadele de vârf. Ei, bine, nu toți reușesc. Multora le lipsește acel „ceva”… Nu-l au pe „vino-ncoace!”. Și dacă nu-l au de la bun început, n-o să te întorci.

De aceea, mai nou, când mergem la restaurant, prima noastră întrebare este:

Expressoft  aveți?

Logo ExpressoftOricât de soft ar fi vocea ospătarului, dacă nu au, în urechile mele sună a be (a)ware of!  Și câte of-uri am adunat!

Dacă vă imaginați că pentru un local, și eu am să mă refer îndeosebi la restaurante, importantă este numai calitatea produselor servite, vă înșelați amarnic. Ambianța, servirea ireproșabilă și simpatia personalului au o pondere mult mai mare în aprecierile clienților. Mărturie stau recenziile acestora de pe TripAdvisor  și alte site-uri de gen.

Pentru mine, un local fără software marcaj restaurant  este un no-go!  Și îi pun și pe alții în gardă.  Garda? Începusem, parcă, să vă povestesc…

 

***

Am stat trei zile la Peschiera. Timp frumos, primăvara în toată splendoarea ei. Flori, culori și fluturi în stomac. Eram îndrăgostită, da!

Am decis, a doua zi de ședere, să facem un tur al lacului. O mini croazieră, ca să mă exprim în termeni turistici. Punctul de plecare era, deci, Peschiera del Garda, punctul final, Riva del Garda.  N-am să intru în amănunte, doar vă spun că Lacul Garda (Lago di Garda) este cel mai mare lac al Italiei. Maaaare!

Am „petrecut” pe vapor (care numai de croazieră nu era) vreo opt ore la dus, fără bufet sau restaurant, ci doar cu un mini bar de la care-ți puteai lua băuturici și snacks-uri. Când am ajuns la capăt de linie, hămesiți și vai de noi, am avut la dispoziție numai o oră pentru a servi masa (nicidecum să apucăm să și vizităm ceva), pentru că întoarcerea se făcea cu același vapor și dura în jur de cinci ore.

Țin minte și acum restaurantul imens, cu o terasă ce se întindea pe toată circumferința micului golf. Doream și noi, ca orice proaspăt îndrăgostiți, să servim o cină à la carte… dar, în condițiile date, mai important era să ne fie servită la timp.

Jumătate de oră am așteptat să vină cineva să ne ia comanda. Am renunțat la ideea de a lua două feluri, așa că am ales preparatele rapide din meniul zilei. Ospătarul, evident stresat, și fără să-și mai aducă aminte până și cum îl chema (mai mult ca sigur), a notat comanda noastră pe carnețel… și dus a fost. Nu băuturi servite, pentru a ne „umple” așteptarea, nu tu tacâmuri… Pe masă „tronau”, însă, două lumânărele… cu scurgerile aferente. Obosite și ele, după cum le vedeam.

Comanda a sosit pe rând, să nu cumva să aglomerăm masa. Când numa’ bine a terminat al meu de mâncat (dragul de el! nu a mai avut răbdare), a ajuns și porția mea de spaghetti… de fapt, nu era a mea! Eu comandasem altceva.

Plata a fost cireașa de pe tort. Pentru a da restul la o bancnotă mai mare, trebuia chemat șeful, care dispăruse în neant. Ba nu! Cred că era în misiune 007: gestiune stocuriHandmade!

Încă așteptam restul, când goarna vaporului anunța deja plecarea. Ancora fusese ridicată de ceva timp.

Am luat restul în grabă… și fugi, Danielo, cât te țin picioarele! Eu am compas, dar al meu, fără deschidere, era cu mult în urmă. Am reușit, cu chiu, cu vai, să mă urc în vapor. De pe punte, îi făceam galerie mai ceva ca trâmbițașii: Hai, că poți! Trage tare pe ultima sută de metri! Leapădă-te de pantofii ăia!!!

Când a ajuns, între vapor și ponton era o distanță de mai bine de doi metri. Mno, și când l-a înșfăcat un Popeye din’ăla musculos și mi l-a aruncat pe vapor… Am mulțumit Ălui de Sus că marinarul și-a măsurat oarecum forța. Altminteri, mi-l arunca pân’ la Peschiera.

Ne-am dat timp… nouă, speriați că o cină table d’hôte – că à la carte nu fu! – era mai aproape să ne despartă decât să ne unească, le-am dat timp și porțiilor de spaghetti să se așeze, să ne coboare din gâtlejurile uscate. În surdină, se auzea, printre sunetele valurilor lăsate în urmă, melodia lui Dean Martin… Return tooo meeee!  Dar…

„Ce e val, ca valul trece; 
De te-ndeamnă, de te cheamă, 
Tu rămâi la toate rece… 

Alte măști, aceeași piesă,
Alte guri, aceeași gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera și nu ai teamă”* 

 

Nu, nu am urât Italia. Nici pe-al meu nu mi-am putut permite, că mă lăsa pe-acolo… cine știe? Dar mi-am dat seama cât de mult înseamnă să ai soluția de marcaj și gestiune potrivită afacerii tale. Exact acel „ceva”, de care aminteam mai sus, și care acestui local îi lipsea.

Ce bine i-ar fi prins chelnerului un POS smartphone restaurant pentru marcaj mobil. Cât de mult și-ar fi sporit vânzările, cu efort minim. Reducând timpul de preluare a comenzilor, ne-ar fi acordat mai multă atenție… iar lu’ al meu asta-i place teribil. Să-l bagi în seamă, nu să treci pe lângă el și să te faci că nu-l vezi. Fie vorba între noi, asta-i obsesia piticilor. Hahaha!

Pe bietul ospătar l-am înțeles. L-am compătimit chiar… Dar nu pot să înțeleg cum un așa local, într-o așa zonă, nu dispune de un POS restaurant. Repet „nu dispune”, pentru că, nici acum, după atâția ani, nu are un software designed to deliver.

Cum aș gestiona eu un restaurant?

Unii dintre voi știți cât de mult îmi place gastronomia. Știți și că, de ceva timp, trag sforile să-mi deschid un restaurant de tip fast-food, cu preparate și rețete inedite, dar mai ales sănătoase. Bun, și…?

 

Clientii Expressoft

 

Aș dori un restaurant profitabil, nu? Studiile arată că peste 60% din falimentele din întreaga lume au drept cauză deciziile manageriale și financiare greșite.

De reușita unei afaceri, responsabili sunt indicatorii economico-financiari. Mai degrabă, nivelul acestora, prin comparație, pentru fiecare tip de afacere în parte. Și dacă tot vorbim de ei, trebuie să ții cont de cel putin patru categorii de indicatori: de lichiditate; de risc; de gestiune; de profitabilitate.

Este ușor? Nu! Mai ales la început de drum.

M-am gândit că, pentru mine, cea mai fezabilă soluție ar fi cea propusă de cei de la Expressoft Technology. O aplicație personalizată afacerii mele ar fi prima investiție importantă pe care aș face-o pentru restaurant.

Imaginați-vă un local cu servire rapidă, cu livrare la domiciliu, cu clienți care nu au mult timp la dispoziție… un restaurant în care activitatea trebuie fluidizată, să meargă ca pe banda rulantă. Fără un sistem complet de marcaj, gestiune, management și raportare nu văd cum ar putea fi posibilă fluidizarea.

În alegerea unei soluții informatice, primordial este să știi care aplicație/sistem se potrivește cel mai bine tipului tău de afacere. Este clar că nu o să-ți aducă beneficii un sistem incomplet, pentru că, în oricare dintre sectoarele activității pe care o conduci, ineficienta unuia ar duce la stricarea întregului angrenaj. Exact așa! Dacă dorești ca totul să iasă perfect, alege unul, dar alege cu precizia ceasornicarului elvețian.

O altă chestie, la fel de importantă, este gândirea și proiectarea pe termen lung a afacerii, a beneficiilor, atât pentru tine, ca patron, cât și pentru clienți. În egală măsură. Fără clienți nu ai afacere, fără afacere nu ai clienți.

De ce zic pe termen lung? Ei bine, dacă primul gând cu care pornești afacerea este amortizarea imediată a investiției, ești cu un pas deja în groapa falimentului. Goana după fast money  izgonește clienții! Ori nu tocmai ei sunt cei care fac să crească afacerea ta?

Echilibrează balanța, atunci! Un client mulțumit va atrage un altul, acel altul va recomanda, la rândul lui, localul tău altora și, odată pornită avalanșa de clienți, beneficiile sunt asigurate pentru ambele părți. Clientul mulțumit, care se va întoarce, și profitul afacerii, care-ți vine, ulterior, cu toate satisfacțiile la pachet.

Concret, pentru început, sistemul pentru care aș opta ar avea neapărat funcționalitățile pentru fluidizarea comenzilor, monitorizarea activităților din bucătărie și ale angajaților, o cartelă de fidelizare a clienților (dacă așa s-o numi), gestionarea stocurilor (foarte importantă, de asemenea) și, de ce nu, și revoluționarul sistem de plată cu mobilul.

Apoi, când baza de clienți ar fi asigurată, aș completa sistemul de management al afacerii cu soft-urile pentru livrarea comenzilor la domiciliu, alocarea comenzilor livratorilor și cel pentru call center.

Toate aceste funcționalități s-ar traduce, practic, prin termenul „beneficii”. În ce m-ar privi, beneficii datorită ușurării și gestionării corespunzătoare a activității, iar clienților pentru că le-ar oferi o experiență plăcută în localul meu.

Când mă refer la soluții complete Expressoft Technology, mă refer, deci, și la echipamentele specializate, și la software-uri personalizate, și nu în ultimul rând la instalare, training și suport tehnic.

Expressoft are o experiență de aproape 20 de ani în implementarea acestor sisteme de marcaj și gestiune, oferă soluții eficiente pentru optimizarea activităților din industria HoReCa și suport clienților 24/7, astfel încât chiar și micii întreprinzători au reușit să pună pe picioare o afacere solidă.

 

 

Acum să nu mă întrebați despre rețetele inedite sau specificul restaurantului fast-food pe care le am în vedere, pentru că, oferindu-vă și ideea, și soluțiile, mie nu mi-ar mai rămâne decât varianta de duminică… și, uite, am găsit între timp una mai profitabilă, care mi-ar potoli poftele la costul de producție, și nu la prețul de desfacere.

 

*Glossă – Mihai Eminescu
Surse suplimentare de informare: contabilul.manager.ro

 

Proba 9. Restaurantele inteligente – misiune posibilă!

SuperBlog 2018

 

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Autor la "Scurt(-)Circuit".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri"; Autor la "Pe cuvânt!"; Autor la "Scurt(-)Circuit".

19 thoughts on “La restaurant: Expressoft aveți?

      1. O să fie bine! Și mie mi-a plăcut. Și aveam atâtea idei, dar păcat că nu am avut timp… asta e. Mai e o săptămână și se termină vacanța piticilor și sper să-mi intru în ritm 🙂
        Te pup!

  1. Şi mie îmi place metoda „la restaurant”, e una profitabilă! N-au ei meniuri pentru cât de cheltuitoare sunt eu, atunci când vine vorba să merg acasă şi să gătesc! 😛 Mai bine merg şi mănânc o „ciorbiţă a la grec”, decât să arunc oala cu ciorbă pe urmă, că nu mă ating de ea, de la data facerii, decât maxim de 2 ori, fiindcă îmi apar alte pofte-ntre timp.

    1. Sa stii, Oli, ca multe dintre meniuri ma costa mai mult acasa decât la restaurant.
      Foarte rar gatesc duminica. Daca se pune prin zona de un gratar, da… ceva garnituri, salate.
      Mi-e mai comod… si merit, la urma urmei. 🙂

  2. Introducere in marketingul de consum la unitati de servire in domeniul gastronomic… Dar, adaptat ultimelor nevoi ale oamenilor grabiti de viteza in care traim. Frumos prezentata experienta de pe malul lacului. Parca am mai intalnit-o undeva! Chiar la noi, si nu numai… In privinta deschiderii unei afaceri cu produse de gastronomie, as mai adauga sa ai in vedere si un mare esantion de oameni singuri, care sunt clienti siguri si permanenti, care pot avea chiar abonament la un asemenea local. Varietatea produselor, cat si cele traditionale, reprezentative pentru local si zona geografica, pot fi retete de succes. Sa nu uiti ca „vadul” este esential in reusita afacerii. Ti-ai pus intrebarea: De ce la Restaurantul garii sau in piete o taraba cu un gratar are clienti cat doua restaurante la un loc? Politica preturilor practicate, comparativ cu alte locatii similare si apropiate? Mai vorbim despre asta si impartasim din experienta, asociat parerilor pertinente ale spicuitorilor de pe Blog.

    1. Din pacate, spicuitori nu prea am pe blog. Nu reusesc eu sa-i atrag la discutii nici pe Facebook, daramite pe blog. Speranta ca într-o zi ne vom putea exprima opiniile si aici exista. Probabil ca trebuie sa schimb putin strategia.

      Referitor la ideea mea de a deschide un restaurant, care este reala, familia stie, ma simt acum mai pregatita. Pâna sa ajung sa scriu pentru sponsorul acesta, nu luasem în calcul sistemul complet de management, cu echipamente si tot ce tine de implementare. Acum mi se pare cea mai importanta investitie, asa cum am spus si în articol.

      Am lânga mine un mini fast-food, cu specific grecesc. Am negociat cu fostul patron pentru aparatura pe care o are localul, desi mie mi-ar fi fost folositoare doar câteva „piese”, si nu am ajuns la o întelegere. Poate la anu’…

      Localul e la strada (are vad), e putin mai mic decât am eu nevoie, dar ar fi bun pentru un început, mai ales ca eu i-as fi schimbat specificul. În fine, sunt multe de adaugat…
      Oricum, multumesc mult pentru sfaturi!

  3. Eu nu prea merg la restaurant. Ştii expresia: ,,Mai răruţ, că-i mai drăguţ”. Insă, de cȃte ori am avut parte de o servire ireproșabilă, de ospătari bine instruiţi și competenţi, am apreciat din tot sufletul. Un restaurant/local, care se respectă, are ȋn vedere dotările actuale. Atrage mulţi clienţi, le schimbă total percepţia. Despre cum se mișcă lucrurile ȋn domeniul hotelier, al turismului, al serviciilor aduse și calităţii produselor, sunt foarte multe de spus/scris. Clar, că tot ce ţine de aparatura de ultima generaţie ȋn acest domeniu, POS, tot ce ai menţionat tu… sunt absolut necesare. Imaginea, decorul restaurantului, ne rămȃn ȋntipărite ȋn memorie mult timp. ,,Ghinion’’ aș spune. Bine,rău… tot ce ni s-a perindat prin faţa ochilor atunci, ne fac să revenim, sau nu. Patronul ar trebui să ţină cont. Cȃţi dintre ei o fac? Să inverseze puţin locurile, să se lase, (pentru o zi), tratat de clienţii localului său, exact așa cum suntem noi trataţi, ȋn momentul ȋn care le pășim pragul. Apoi să tragă concluziile. Bani… obţine și de la cei mulţumiti și de la cei nemultumiţi. Pe mine, una, m-ar pune serios pe gȃnduri. Aș știi clar dacă sunt pentru o astfel de afacere, sau nu. Deloc simplu să asiguri bunul mers al localului respectiv, cȃnd noi suntem atȃt de diferiti ȋn gȃndire, ȋn gusturi, ȋn tot. Păţaniile voastre sunt, de-a dreptul hilare. Vezi ce ȋnseamnă… să călătorești mult și să ,,bȃntui’’ restaurantele? Bravo vouă! Asta așa… ȋn altă ordine de idei, dar variaţiuni pe aceiași temă. Felicitări pentru articol!

    1. Ceea ce ma întristeaza de multe ori este faptul ca masa la un restaurant a ajuns la fie considerata un adevarat lux pentru foarte, foarte multe persoane. Calculul portiilor, economia pe care o fac gatind acasa si, bineînteles, organizarea mai buna a cheltuielilor, îi tin pe multi români departe de experientele pe care le-am avut. De aceea, spre deosebire de noi, care, practic, reusim sa facem diferenta imediat între localurile bune si cele mai putin bune (de cele proaste nu mai amintesc), voi va multumiti doar cu iesirea. Ca, na, este din start un moment de pretuit. Si, repet, îl pretuiti asa cum vine, nu cum se cuvine.

      Stii, desi ai fost doar o singura data la noi, ca avem o lista a noastra de restaurante. Daca vrem un gratar excelent, mergem „acolo”, daca vrem ceva cu specific italienesc, mergem „dincolo”… s.a.m.d.

      Când calatorim, însa, lasam „per forza” lista acasa si mergem la nimereala. De acolo pornesc multe dintre aventurile pe care azi vi le povestesc cu tâlc. Desi, la vremea respectiva, n-au fost un motiv de bucurie.

      Eu, în schimb, nu prea am mâncat în România în restaurante. Ai vazut, prefer sa manânc la mama… Ca la mama acasa! 🙂

  4. Buna, Daniela!

    Iti multumim tare mult pentru interesul acordat probei noastre in cadrul editiei aniversare a competitiei Superblog.

    Iti dorim mult succes in tot ceea ce iti propui!

    Cu ganduri bune,

    Echipa Expressoft.

  5. Cu umor descrierea „pățaniei”…:). Cât despre restaurante…Eu nu prea merg. Am destule informații de prin culise ca sa-mi piara cheful. Mai bine gătesc eu, ca știu ce fac…:)

    1. Noi le mai vizitam si bucatariile… de aceea contez pe lista de restaurante preferate. Am încredere în ele, cunosc patronul, bucatarul, personalul. 🙂

    1. A existat unul în Bucuresti cu acelasi specific la care m-am gândit si eu. De fapt, amândoi (eu si patronul acelui restaurant) cunoastem furnizorul de produse. În Constanta ar merge unul de minune. Sunt absolut sigura. 🙂
      Radu, când o sa fie, prima invitatie catre tine o sa plece.

Spicuiește, rogu-te!

%d blogeri au apreciat: