Ionică zis „As de Pică” şi efectul Schabziger

Sursa foto: Media proba 21 SuperBlog

O duminică orişicare
Zi de stat… la stat.
Zi-odihnitoare.
Într-un cătun, din depărtare,
Se-ntâlniră pe-nserat
Cei patru Aşi ai ‘celui sat.

Pe Ionică, de rasă mică,
Chel, firav şi cu burtică,
Îl numiră „As de Pică„.

Lui Radu făr’ de noroc
Ori în viaţă, ori la joc,
A cărui soarta era… neflă,
Îi dădură „As de Treflă„

Lui săracu’ nenea Nae
C-obraji roşii-pălălaie
Proprietar pe-a sa moşie
Îi ziseră „Inimă Roşie„.

Pe Toni, de-abia sosit,
Încă nu l-au poreclit.
Da’ cum face parte din staf
El e al patrulea As.

– Ia zi,Toni, pe-unde umblaşi?
Îl descusură cei trei Aşi.
– La Bucureşti, fusăşi? La Iaşi?
Prin ţară, din oraş în oraş?

– Pfoaa! Da ce zici, bre?
Umblai prin lume,
După tradiţii şi cutume,
Să vă aduc vouă, acasă,
Brânză de soi. Cea mai gustoasă!
Să mânce şi românul nostru…

– Iete-te, mă, la dom’ Maestru!
Păi brânza noastră nu e bună?
Vrei s-o aduci de pe Lună?
Tre’ să te duci până… departe?
Te pomini c-ai fost şi pe Marte!

– Auzi bă! Brânză extra(terestră)
O fi din aia tătă albastră!

– Mai las-o’ncolo acu de brânză,
Că nu din asta faci osânză!
Nu-i nici pictură, ori sculptură,
Ori cine ştie ce aparte…
Doar n-o fi brânză-belearte!

– Haideţi măi fraţi, jucăm o carte?

– Pe ce jucăm? Că nu de-a moaca
Nici de o bate acu toaca!
– 30 dă lei, să fie, iaca!

– Pe unde-o luăm?
– Uite, p’aici…
Ajungem cât zâci ‘mneata
Bam… bambilici.

Se duseră, mo, cu tăţii la bar
Să beie şi ei un pahar,
Să guste un mizilic,
Să joace-o carte-n… mod cinstit,
Că doar se-ntoarse-al lor amic.

Leliţa, cârciumăreasa,
Îşi făcea de lucru sub tejghea.
Când dădu cu-ochii de Toni,
Saltă direct în faţa sa.

Ştia că de la el primeşte
De vine acas’ şi la cinci ani,
Că niciodat’ n-o ocoleşte…
– Astăzi, Leliţă, îi rost de bani!

Se-afişă toată la masă
Cu maţul de cărţi rupt, cu tot,
Şi îi ură, din mers, lui Toni
Să aibă baftă şi noroc.

– Eu nu joc pe bani
Dar… dacă 
Oţi şti să îmi spuneţi vreunul
Ce brânză a adus jupânul,
Pun drept miză a mea… vacă!

Ionică începu să râză…
Hahaha!!!… ca o gagică.
– Câştig vaca! Sunt Fan Brânză!
Stai că vezi tu acuşică!

– Ai fost cumva să te distrezi
La ăi cu Toyota? La japonezi?
Ţi-ai tocit dă tot pantofu’

S-aduci la noi brânză tofu?

Ori d’aia cu-amestecătură
Dă-i spun ăştia brânză tempura?
De-ai adus din aia, frate,
Tre’ să ne dregem toţi cu Sake!

– Nu! Mai zi, că nu e asta!
Spuse Toni, misterios…
– Leliţă! adu, te rog, o bere
Chintă roială! Puneţi toţi jos!

– Eh, să nu-mi spui, dragule,
C-ai adus brânză pule!!!
Din lapte dă măgăriţă
Dă o vând ăştia la… bobiţă?
Cinci mii dă euro pe kil?
Şi nici măcar negociabil?
Ăsta nu îi negoţ rentabil!
Eu te ştiu mult mai abil!

– Trage-o carte, n-o mai lungi!
Şi mai zi cu brânza! Zi!
Nu-i nici asta, că e prea scumpă!
O fi ea bună şi-o-avea valoare
Da cin’ să dea atâtea parale?
Nu se mâncă cu ceapă, aşa…
Că nu-ţi ajunge nici pe-o măsea!

– Năică, taică, mai zi şi tu
Dă acolo… cu presupusul!
Să îi luăm vaca lui Toni
Să i se-ncingă neuronii!

– Eu îs cam bleg la d’astea, mă!
N-au brânză la cârciumă!
Şi dă o fi, acol’ să steie
N-o ieu nici dă ar fi femeie!
Dă muieri îmi arde mie?
Ori dă gastronomie?

– Umblaşi în saiz‘ dă ţări, ai?
Fusăşi singur? Ori cu alai?
N-o să ghicesc nici în trei luni
Ce brânză adus-ai la români.
Emmentaler? Am nimerit-o?
Divulgă-ne, Toni Delaco!

– Nu! De-o vrei pe vaca Mama-Muuuh
Nu te opri taman acu!
Eşti pe-aproape, mai ai un pic.
Concentrează-te, măi… Muc cel Mic!
– Gândeşte, nu te arunca,
Că de gândeşti nu ai ce pierde.
Uite, îţi spun un mic secret:
Îmi place culoarea verde.

– Ohhh! Acu picai pă ea,
Bate-o-ar vina dă belea!
Băi băieţi, să vină vaca!
S-o ţuce pă frunte taica.

Toni,  Mister Globe-Trotter,
Ne-adusă nouă Schabziger!
Produsă-n Glarus, Switzerland.
Asta, da! Brânză cu brand!

Salate… 
Mănânci dă te răsturni pă spate!

Nu îi grasă, dar îi gustoasă,
Şi, de-o ai mereu la masă,
Îţi zic… O să te cruceşti
Şi lui Toni-i mulţumeşti.
Se vinde la doze mici
Nu curge, nu are zer,
Nu risipeşti şi nu-arunci
Ţine şi-o lună-n frigider!

– Asta e brânza cea mai bună!!!
Bag mâna-n foc! zise Ionică,
Zâmbind triumfător lui Toni
Ca oratorul… la tribună.

– Să vină vaca, domnu’ Toni!
Aici o poţi priponi!

– Ionică, amice, eu, ce promit,
În vecii vecilor n-omit!
Dar mai am înc-o surpriză
Că eşti adevărat Fan Brânză.
Aşază-te, să nu îmi pici
Când oi vedea cine-i aici…

Emoţia-l cuprinse atât
Că era tăt… un nod în gât.
Văzu-ntâi vaca… şi un căpăstru
Şi-apoi pă…
Simona Borăscu!!!

Ionică nu mai avu glas
Se topi tăt ca o… brânză.
Şi pică! Pică în nas,
Cum pică toamna… ultima frunză.

***

După două săptămâni,

Ionică-n crâşmă, eu la peluză

Mânânc brânză… şi iar brânză

Cât îi ziua dă lungă.

Pe-nserat, dă pă terasă,

O văz cum se-ntoarce-acasă…

„Danga, langa,
Langa, danga,
Sună-n asfinţit talanga
Şi de la păşune, iaca,
Tacticoasă vine vaca…„*

De Ionică, ce să vă zâc?

Umblă dă nebun prin sat

Şi se laudă neîncetat,

Cum că pe Toni l-a „uşurat”… 

Şi pă Simona… a ţucat!

***