Gȃnduri

Credit foto: Jonas Hafner

Regret cȃnd soarele se ascunde,
Nu vrea să fie lȃngă noi.
Avem trecut, avem prezent…
Dar, n-avem multe clipe-n doi.

Acum ȋi cerem vieţii noastre
Să fie cum, de fapt, n-ar vrea.
În stȃnga și ȋn dreapta noastră
Absoarbe lumea mea și a ta.

De ce nu ne-ajută mintea?
De ce nu știm cum să mai fim?
Ne clocotește-n vene firea.
Anapoda vrem să iubim!

Tu știi să-mi ceri doar ,,trebuinţă”,
Dar n-ai timp a mă citi…
Prefer să pleci, cu chibzuinţă,
Prefer să știu c-ai să revii.

Tu poţi să strigi mereu: nu-i bine!
Dar, oare, poţi să schimbi ceva?
Să rupi obstacolul, cȃnd vine,
Iubirea s-o putem salva?

Tu-mi spui că nu vom fi nicicȃnd,
Că preţiosul timp ȋn doi,
Ce noi l-am petrecut visȃnd,
Va stinge suflete sub ploi.

Astăzi, cȃnd ochii-mi sunt doar lacrimi,
Gȃndesc și sper că, ȋntr-o zi,
Păcatele vor naște patimi
Și îngăduinţă vom primi.

Cuvinte aștern, și-o melodie
Îmi dă curaj ca să-ţi șoptesc
Că vreau să simt doar bucurie,
Prin tine să mă regăsesc.

Luminile ȋn multitudini,
Luminile amintirilor,
Răzbat prin gol și certitudini…
Prin ochii noștri, ai tuturor.

Social:

Îţi strigi trecutul prin toţi porii, îmi aduci muţenia în glas... Parcă mă trec şi acum fiorii. Ţi-l ştiu, ţi-l simt la orice pas!

Social:

Spicuiri