Regret cȃnd soarele se ascunde,
Nu vrea să fie lȃngă noi.
Avem trecut, avem prezent…
Dar, n-avem multe clipe-n doi.
Acum ȋi cerem vieţii noastre
Să fie cum, de fapt, n-ar vrea.
În stȃnga și ȋn dreapta noastră
Absoarbe lumea mea și a ta.
De ce nu ne-ajută mintea?
De ce nu știm cum să mai fim?
Ne clocotește-n vene firea.
Anapoda vrem să iubim!
Tu știi să-mi ceri doar ,,trebuinţă”,
Dar n-ai timp a mă citi…
Prefer să pleci, cu chibzuinţă,
Prefer să știu c-ai să revii.
Tu poţi să strigi mereu: nu-i bine!
Dar, oare, poţi să schimbi ceva?
Să rupi obstacolul, cȃnd vine,
Iubirea s-o putem salva?
Tu-mi spui că nu vom fi nicicȃnd,
Că preţiosul timp ȋn doi,
Ce noi l-am petrecut visȃnd,
Va stinge suflete sub ploi.
Astăzi, cȃnd ochii-mi sunt doar lacrimi,
Gȃndesc și sper că, ȋntr-o zi,
Păcatele vor naște patimi
Și îngăduinţă vom primi.
Cuvinte aștern, și-o melodie
Îmi dă curaj ca să-ţi șoptesc
Că vreau să simt doar bucurie,
Prin tine să mă regăsesc.
Luminile ȋn multitudini,
Luminile amintirilor,
Răzbat prin gol și certitudini…
Prin ochii noștri, ai tuturor.
Gabriela
Ultimele postari ale lui Gabriela (vezi toate)
- Gȃnduri - 17 aprilie 2018
- Oamenii de lângă noi - 8 decembrie 2016
- Sertarele vieţii - 20 septembrie 2016
Ma vad, va vad, ma simt si, mai ales, va simt in fiecare vers al poeziei ce merge… unde trebuie! Viata ca o prada, ce se vrea uneori haituita! Bravo, doamnelor, pentru simtirea ce-o transmiteti!
Si iubirea îmbraca aceleasi forme, dupa „modelul” vietii. Sau invers, cine stie…
Mulţumesc frumos, Doru! Pentru aprecieri, pentru tot… Daniela subscrie/ţi-a răspuns deja! Trăiri, simţiri, sensibilitate aparte… Cam așa sunt ,,plămădită’’ eu, acesta este ,,aluatul” nostru, al Havarnencelor. Începȃnd de la cea mai mare și terminȃnd cu cea mai mică.