Închide încet ochii! Respiră adânc! Şi mai adânc. Cuprinde timpul în palmele tale! Şi lasă gândurile libere să zboare…
Ce auzi?
Bătăi de aripi…
„Aripi una cu sufletul
Aripi în continuarea sufletului
Sufletul oamenilor
Tu îmi spuneai să nu mai pun atâta suflet
În aripile oamenilor…” (fragment poezie scrisă de Daniela Toader)
Aud şi ritmul tobelor. E sărbătoare. Şi muzică, şi dans. Aud mii de glăscioare!
Ce vezi?
Văd oameni. Oameni fericiţi. Şi văd culori. Văd Îngeri, Sfinţi… şi-l văd pe Dumnezeu! Îi văd pe toţi aici, aproape… dar nu văd chipul meu! Văd cerul încărcat de stele… Aş vrea să le ating. Să le îmbrăţişez, să mă-ncălzesc la ele. Se-ndepărtează… şi se sting. Nu-s stele! Ce or fi oare? Visurile mele?
Văd câmpuri verzi şi văd izvoare. Şi flori dansând pe coarde de chitare. Şi fluturi, şi albine… şi măşti, costume. Şi un trifoi… se unduie în soare. Îl văd pentru a nu ştiu câta oară, dar nu pot să-l culeg! E început de primăvară!
Văd numere! Sunt patru! Cam puţine… Să le-nmulţesc? Să le adun? Să le împart cum se cuvine? Şi văd şi litere… Nu sunt cuvinte! Nici indicaţii „dreapta”, „stânga”, „înainte”… Par coduri şi nu le-nţeleg. Mă pierd în ele! Nu ştiu ce să aleg!
Ce simţi?
Aş vrea să zbor! Şi, de-aş putea, să fiu doar pentru-o clipă-n locul lor. Simt dor, simt adiere… simt cum se-nalţă trupul. Şi simt plăcere.
Deschide-ţi sufletul! Respiră adânc! Şi mai adânc. Înnoadă-ţi lacrimile şi dă frâu emoţiei…
Ce auzi?
Nu ştiu! Nu desluşesc! Un terminal, o gară… Oameni ce-şi iau adio ori se-ntâlnesc pentru întâia oară. Un vuiet lung, asurzitor… un sunet de care mi-e dor! Aud o inimă cum bate-n piept, de parcă ar vrea să sară! O voce suavă îmi cere-un paşaport… of, Doamne, nu e gară! Este aeroport!
Deschide încet ochii. Respiră adânc. Şi mai adânc…
Ce vezi?
– Te văd pe tine, dragul meu!
– Şi mai departe?
– O carte! O carte a viselor de noapte… Vise visate-n van, deşarte! Şi înăuntru văd un plic. Să îl deschid? Sau nu-i nimic?
– Da! Hai, curaj! Nu e un trick!
– Irlanda, Dublin, Saint Patrick? Cu Ryanair? Cu ei n-am fost! Un city-break low cost?
– Ai două bagaje de cabină gratuite! Go! Go Green! Ţi-am pus pe telefon şi aplicaţia check-in mobil! Nu pierde timpul, iubito! E sărbătoare mare-n Dublin!
– Cum ai ştiut ce îmi doresc?
– Eu ştiu doar că te iubesc! Îţi citesc gândurile în fiecare seară. Ai vrut să zbori, eu îţi dau aripi. Aripi una cu sufletul… Trăieşte-ţi visul! Nu îl lasă să moară!
***
Eu mi-l trăiesc! Şi tu? Ce faci? Îl laşi să moară? Când te desparte de el doar… o scară? Şi-un avion? Şi un bilet? Cu Ryanair e cel mai ieftin! Compară cu tot ce-i pe net! Nu plânge că n-ai loc pe scaun! Eu n-am văzut vreun avion să zboare… cu pasagerii în picioare! Şi-ai două bagaje de mână, să-ţi iei cu tine haine… şi pentru timp frumos, şi pentru furtună! Ai de ales din zeci de destinaţii. Ori o vacanţă europeană! Rezervă acum, căci ce-i în mână…
Nu-i minciună!
Proba nr. 2 „Ryanair, alegerea perfectă pentru un city-break low cost” – sponsor Ryanair
SuperBlog – 2016
Surse foto: boeing.com; stpatricksfestival.ie; ghiduri-turistice.info, Ryanair.
Punctaj obţinut: 97
Autor la "Pe cuvânt!";
Autor la "Scurt(-)Circuit".
- Timpul trece, programul „Work and Travel” ramâne - 13 noiembrie 2018
- (Îm)potriveala de acasă nu se potrivește cu cea din spital - 10 noiembrie 2018
- În ziua de dupa… - 8 noiembrie 2018
Fantastic articol, felicitari! :*
Crezi, Raluca? E cam… usurel. Sper sa cântareasca mai mult minunatele versuri ale Danielei Toader!
Multumesc!
E fantastic si punct! <3
Doamne-ajuta! 🙂
Minunat! Pur si simplu minunat! 🙂
Multumesc, Irina! Multa inspiratie si tie!
Marvellous, ma chérie! M-ai surprins, frumoasa doamna!
Multumesc, Maria! Eh, scurt metraj… 🙂
Ai pus multa emotie si asta conteaza, mie imi place abordarea ta.
Multumesc mult, Crina! Am vrut sa fie putin altfel.
Frumos scris! Mi-a plăcut abordarea! Succes!
Multumesc, Radu! Succes si tie! Proba asta se „asorteaza” bine cu numele blogului tau! Deci…
Eh, și doar am zis să nu citesc niciodată articole concurente! Așa-mi trebuie acu! S-a dus ideea, că pare atât de… prea nepotrivită față de ce am citit aici… 🙁
Nu mai fac niciodată!
Dincolo de asta…
Mie articolul ăsta îmi pare clar de 100 de puncte! Fără nicio lingușire! Asta înțeleg eu prin creativitate și prin altfel de advertorial! Chiar sper să iei cireașa de pe tort! <3
Eh, Rudia! Cred ca nu a fost proba în cele cinci editii la care sa nu fi avut aceeasi reactie, indiferent ca aveam înscris articolul sau nu. Toti speram sa fim pe placul juriului, sa câstigam… si când se întâmpla, nu ne asteptam, nu ne vine sa credem. E normal!
Multumesc mult!
Subscriu!!
Chiar ţí-au spus toţí până acum, dar sper să nu te deranjeze dacă o repet şi eu. Ai un articol deosebit, probabil faţă de orice alt articol concurent la această probă. S-ar putea ca cineva drag să-ţi facă o surpriză… sună ca şi cum ţi-aş ghici în ghioc… ha ha ha …
Se prea poate. La anu’ fac 50 de ani. Al meu îmi tot promite un concediu de vis. Poate, poate…
Multumesc, Dana!
🙂
Alegerile noastre sunt facute din suflet si pentru suflet. Tot ele conduc catre starea de bine. Astfel ne orientam si devenim mai siguri de lucrurile de care avem nevoie. Felicitari!
Când le faci din suflet, nu este loc pentru pareri de rau. Multumesc, Gabriela!
Dublinuirăm diferit,
dar anotimpurile noastre diferite
de zbor
au același ton plumbuit
și același ryanmotor.
Daniela, articolul tau e fantastic. E deosebit și te reprezinta suta la suta. Nu știu de ce ti-ai pune tu semne de intrebare, cand pe toti ne-ai cucerit pe deplin. Te felicit, cu tot sufletul.
Stii cum este în competitie si, în general, în viata… Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie! La fiecare articol îmi dau silinta si sper întotdeauna sa placa juriului. Daca am noroc, am! Daca nu, am învatat înca ceva!
Multumesc pentru apreciere, Adriana!
..cu drag, iti tin pumnii
Multumesc, Adriana!