Educație financiară încă din copilărie? Da, cu BCR!

Educație financiară… câți dintre voi ați auzit până acum de așa ceva? Dar de Școala de Bani, inițiativa lansată de curând de BCR? Greu de crezut că tinerii din generația mea, a decrețeilor, au avut parte de o educație de gen la vremea aceea. Sau, mă rog, dacă au avut, nu se numea așa.

 

Școala de bani - BCR

 

Îmi aduc bine aminte că mama ne pregătea de mici pentru viață, și ne pregătea începând cu ce-ar putea fi mai rău. Ne spunea: Cu binele se descurcă toți! Fiți voi cu un pas înaintea lor, dacă viața vă scoate obstacole în cale! 

Noi am crescut fără tată. Trei copii, unul după altul… este evident că mamei nu i-a fost deloc ușor. Am trăit o copilărie a neajunsurilor. Mă refer la cele materiale, deși nu le-am simțit întotdeauna. Poate uneori, când vedeam că alți copii aveau „de toate”, simțeam oarece frustrări. Le-am dus pe picioare. A avut ea, mama, grijă să ne umple cu multă dragoste lipsurile materiale.

Hăinuțele noi le primeam „cu rândul”. Și, Doamne, rândul meu nu mai ajungea odată! Jucării, nu… Când am pus piciorul pe pedala primei biciclete, neinspirat parcată în fata blocului, am dispărut cu ea vreo șase ore. Era a unchiului…

Îmi doream atâtea… și-mi promisesem solemn că o să le am pe toate când o să fiu mare. Pas cu pas.

 

Școala de Bani - BCR

 

Și-am început cu… Stamate!

Primul avans din salariu, primul pas către râvnita independență financiară, primul meu urs. Un urs imens, greu, pe care am dat tot avansul. Imens, ca să-mi acopere dorința pe măsură, sufocată-n adâncul sufletului în copilărie.

Am ajuns acasă fără niciun leu în buzunar. Mama, băgată până-n gât în datorii, deși avea două servicii, mă aștepta cu avansul să plătim facturile. Când m-a văzut coborând din troleibuz cu brațele pline, s-a luat cu mâinile de cap.

– Săru’mâna, i-am spus cu un zâmbet larg, mai larg decât încăpea pe fața-mi mică, de fel.

Nu s-a gândit nicio clipă că avansul fuse și se duse atât de repede și de neașteptat.

I-am spus, s-a uitat la mine lung, întrebător, atât cât să-i văd lacrima în colțul ochilor obosiți, fără să rostească, preț de câteva minute, vreun cuvânt.

– Ți-e foame? Bănuiesc că nici măcar un covrig nu ți-ai luat la serviciu.

– Da! Mor de foame!

M-am așezat la masă, ca de obicei. Ea, în picioare, m-a servit, ca de obicei. Sau nu! Mi l-a pus în farfurie pe imensul Stamate!!!

– Poftă bună! Dacă mai vrei o porție, îți iei singură… din ce-ai adus.

 

Educația financiară se face din copilărie!

Aș putea spune că, la vârsta la care am primit eu prima lecție de educație financiară, încă eram copil. Un copil mai copt, e-adevărat, dar, în suflet, rămas un copil naiv, inocent… Și tot aștept să cresc.

 

Lipsurile pot crea, după mine, două tipuri de situații:

Una te ambiționează să-ți organizezi cheltuielile așa încât să nu mai fii vreodată în situația de a rămâne descoperit… să-ți stabilești un buget personal pe care să-l respecți, iar restul să-l pui deoparte, la economii.

Cealaltă te învârte, ca un perpetuum mobile, într-un cerc vicios din care nu reușești să mai ieși.

Eu le-am trăit pe amândouă. Din păcate, prima pe care am experimentat-o a fost acel perpetuum mobile.

Ce-am învățat din experiențele mele? 

Cheltuielile mici și dese nu sunt cheia marilor succese. Mic cu mic se face mare, financiar vorbind, în ambele sensuri. Dacă economisești, banii se strâng, dacă risipești, te duc la fund. Și, tot vorba mamei, de unde iei și nu mai pui, dai de fundul sacului.

Am învățat însă că nici reprimarea micilor plăceri nu duce la economii. Nu te-ai simți tu dacă nu te-ai recompensa în vreun fel, atunci când crezi de cuviință. Și știm cu toții ce efect pozitiv are recompensa.

Am învățat că fără disciplină și o educație financiară solidă nu realizezi prea multe în viață, chiar dacă știi cum să faci bani.

 

BCR îți oferă azi gratuit șansa de a fi printre cei ce au trecut barierele! Educă-te! Educă-ți copiii! Arată-le pașii către o viață fără prea multe obstacole! Du-i la atelierele interactive de educație financiară, organizate de BCR! Și ia aminte, dragă părinte!

Dacă nu vin ei la școală, vine Școala de Bani pe Roți la ei!

 

 

 

Proba 6. Pași pentru a deveni independent financiar

SuperBlog 2018

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Autor la "Scurt(-)Circuit".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri"; Autor la "Pe cuvânt!"; Autor la "Scurt(-)Circuit".

13 thoughts on “Educație financiară încă din copilărie? Da, cu BCR!

  1. Dupa 30 de ani, mama mi l-a făcut cadou pe Stamate Jr. Un ursulet/mascotă, care îmi poartă de grijă în drumurile cu mașina. În sufletul meu, nu-i deloc mai mic decât imensul Stamate. Ba, dimpotrivă…

  2. O adevarata lectie de viata! Pacat ca o citesc si o invata prea putini oameni din ziua de azi. Ce sa spun de cei care cred ca-si protejeaza copiii spunand „Lasa ca am suferit eu destul inainte. Sa nu aiba si ei parte de lipsuri ca mine” Cat de gresita aceasta atitudine si de nefasta perceptia copiilor care cred ca li se cuvine totul. Bravo MAMEI TALE! Nepregatiti sa dea piept cu greutatile vietii, majoritatea capoteaza sau vor avea frustari.

    Imi vine in minte exemplul negativ al parintilor cu posibilitati materiale, care la varsta foarte tanara cumpara copiilor masini scumpe si cu motoare puternice. Cate nenorociri sunt pe fondul teribilismului specific varstei, cate regrete tardive si jale lasata in urma. Dar este numai un aspect. De curand, am vazut pe FB imagini cu o fetita care isi dorea sa manance si ea carnita cu piure. Oameni sensibili si educati au reactionat imediat, dar cati au FB si cati raspund, macar moral,la lipsurile multor copii. Lucrez de multi ani cu tineri cu studenti. Si aici intalnesc situatii asemanatoare si diverse. Ma voi referi doar la cei cu nevoi speciale, cu lipsa unuia din parinti etc. Ii observ cum isi doresc, cum jinduiesc sa fie sau sa aiba la fel cu cei cu posibilitati materiale mai mari, asigurate de parinti. Unii se indarjesc sa munceasca, sa invete bine, sa lucreze in afara programului de studiu si, in final, sa ajunga sa se intretina singuri. Sunt cateva situatii în care am intervenit, ca sa nu ranesc sufletul celor ce doreau sa fie la fel cu ceilalti, sa cunoasca si sa invete. Dupa ani si ani, azi primesc atentia si respectul lor.

    Tot respectul pentru tot ceea ce ai scris si pentru modul de educatie facuta de MAMA TA !

    1. Multumesc, Doru! Am sa transmit mamei aprecierea si respectul. Chiar le merita!
      Cât despre generatia de azi, nu-i totul pierdut. Duc o altfel de viata, au alte valori, dar, din fericire, sunt înca destui care stiu ce vor si, mai ales, cum sa ajunga la obiectivele stabilite.
      Daca ne uitam si la noi, vedem clar ca ne-am transformat. Atât ca noi, cei din generatiile anterioare, reusim înca sa echilibram balanta. Noi nu cadem atât de usor în plasa consumismului.

  3. Da! Ne-a prins bine tot… Tot ce ne-a ȋnvăţat de-a lungul copilăriei noastre. Faptul că am reușit, și reușesc ȋn continuare să fiu extrem de chibzuită ȋn privinţa banilor, i se datorează mamei ȋn mare măsură. Mi-a implantat ,,cipul descurcării’’ (ȋn faţa tuturor problemelor) atȃt de adȃnc, ȋncȃt nici cu picamărul nu-l mai scoţi. Istoria s-a repetat ȋn cazul meu… L-am crescut singură pe Cătă și am ţinut extrem de bine casa/locuinţa, cu toate cheltuielile aferente. Mi-am crescut cu demnitate copilul, din micul meu salariu… Da, da, din micul meu salariu, am crescut un OM MARE. Acum sunt mȃndră de noi! Nu cred că ar vrea cineva să știe salariul meu. Doar noi știm cum, doar noi știm de ce, doar noi știm… lacrimile, bucuriile, totul! ,,Colacul de salvare” nu valorează nimic, dacă nu știi cum să-l apuci cu ambele braţe! Să te agăţi, să plutești (nu ȋn derivă, ci doar ȋn direcţia potrivită) și să supravieţuiești! Asta da școală de bani, independenţă financiară! Şcoala vieţii, cu tot ce implică ea. Sunt pentru oamenii ,, perpetuum mobile”, nu pentru cei care trăiesc ȋntr-o continuă „Dolce far’niente”. Așa… o viaţă insipidă. Multumim, Daniela! Mulţumesc, mama!

    1. Mama este o persoana cu totul si cu totul speciala. Daca te gândesti ca din pensie înca ne ajuta pe toti… daca te gândesti ca la vârsta ei înca lucreaza!!! Ne-a învatat multe mama. Totul, ca sa zic asa. Îi semanam, dar nu suntem niciuna ca ea.

    1. Si eu înca gresesc, Iulia. Gresesc pentru ca inima o ia înaintea ratiunii de multe ori. Nu prea functioneaza nici la mine „Ochii vad, inima cere… constiinta nu si nu”. Ma las purtata…

    1. Multi dintre tinerii de azi zic ca, la vremea aceea, nu aveam pe ce sa dam banii, nu erau atâtea tentatii. Eu zic însa ca, daca doream sa ne cheltuim micile economii, aveam pe ce. Eram altfel educati. Contau mult cei „sapte ani de-acasa”, iar educatia de atunci o includea si pe cea financiara. Parintii au pierdut controlul. Pe ei îi învinuiesc, pentru ca lor le revine responsabilitatea bugetului familiei si, implicit, a educatiei financiare pe care trebuie sa le-o faca copiilor.
      Multumesc, Magda! 🙂

Spicuiește, rogu-te!

%d blogeri au apreciat: