![]() |
„Micutii” care ne fac zilele fripte ! |
Putine sunt momentele în care femeia asteapta sa fie si ea un pic cocolita. Desi mai fragila, ea nu se plânge, nu se rasfata, nu cere atentie. Ea a rezistat întotdeauna în fata oricarei dureri mai mult decât atâtia barbati care lesina înca la vederea acului seringii sau a unei picaturi de sânge. Dar dintre acele putine momente, m-am oprit la unul singur: boala. Nu ma refer acum la acele boli interminabile si care transforma însasi suferinta într-un mod de viata, ci acele „boleli” acute care le tintuiesc la pat pentru „doar” câteva zile.
În fiecare an, cam în aceeasi perioada, racesc. Si bolesc. Ori ca-i perioada, ori ca-s sensibila… ori ca trebuie sa mai simt si eu cum e sa fii cocolita. Nu stiu. Stiu doar ca momentul scrierii acestui articol a coincis cu gripa care mi-a venit de hac.
Aveam atâtea planuri facute pentru saptamana asta, dar le-am amânat pe toate. Si probabil as fi amânat si scrierea articolului daca, fara sa vreau, n-as fi gasit raspunsul la întrebarea sponsorului „Cum sa tii microbii departe?”.
Pai, simplu. În doar trei cuvinte: cu dragoste, „soft-touch” si supa. Si am sa va explic de ce.
Referindu-ma strict la articol, l-am început de trei ori pâna acum. De fiecare data în aceeasi nota agresiva. De fiecare data camuflata într-un veritabil luptator contra bacteriilor si microbilor. Dar pe masura ce scriam, îmi dadeam seama ca ma contraziceam, ca ma minteam pe mine însami, asa ca am renuntat. Am cedat. Am lasat balta si articolul, si microbii.
Si apropo’ . Constat ca s-au smecherit virusii astia. Cu tot arsenalul de medicamente, cu toate cremele si mentoalele – de miroaseam mai puternic decât o întrega padure de eucalipti -, n-am reusit în primele zile sa rup focarul microbian si sa ma pun pe picioare. Ba din contra, am facut febra si mi-a fost mai rau ca în primele zile.
„Al meu… ca bradul”, si-a vazut de ale lui, fara sa se arate prea impresionat de lupta mea cu virusul. Noaptea trecuta, însa, am transpirat atât de tare încât, la un moment dat, m-a trezit si mi-a spus ca Ricci – câinele nostru – a facut în pat… nerusinatul !
Ne-am ridicat, am reusit cu chiu cu vai sa schimbam patul, dupa care i-am spus:
S-a simtit atât de jenat… Cu vocea tremurânda m-a întrebat daca vreau sa-mi faca un ceai. Apoi cauta disperat termometrul, dându-si seama ca ard mocnit, mai ceva ca acei carbuni peste care arunci putina apa sa se stinga.
Mi-a mângâiat crestetul capului tot restul noptii, fara sa oboseasca… fara sa mai ofteze la fiecare tuse sau stranut al meu, fara se se mai întoarca pasiv pe partea cealalta la fiecare tragere sau curatire a nasului.
Dimineata m-am trezit cu ceai la pat si o vocea calda care ma întreba cum ma mai simt.
A venit acasa mai devreme decât de obicei. S-a oferit sa mearga la cumparaturi, spunându-mi mândru ca ma trateaza el. Ca stie de ce am nevoie ca sa ma fac bine. Eram curioasa, asa ca am încercat sa nu adorm pana la întoarcerea lui.
Cand a intrat avea trei plase în mâna. Una plina cu servetele de hârtie „soft-touch”. Alta, cu supa la plicuri. A treia cu hârtie igienica – în caz ca ma apuca cufureala de la supa lui.
Imi spune: dragoste, „soft-touch” si supa ! Asta ai nevoie sa te faci bine !
Ca patul nostru – patura, cearceaful si pernele – sunt pline de astfel de celule moarte cu care se hranesc mii de acarieni ? Ca gestul tandru de a trece cu mâna prin firele de par ale iubitului nu este altceva decat un mare haos creat în jungla pilozitatilor dominata, de asemenea, de bacterii si microbi? Ca sarutul … da’ sa nu mai vorbim ca riscam sa nu ne mai pupicim vreodata.
Ca cel mai nevinovat gest pe care-l facem este o ofensa, o declaratie de razboi bacteriilor si microbilor ? Si ca dupa fiecare astfel de declaratie, acestia îsi iau revansa ?
Si ce-ar însemna ? Sa renuntam ? Sa capitulam ? Or fi învins ei bataliile, dar nu razboiul. Si cum ideea de a-i elimina efectiv mi-a disparut, câstigarea razboiului cu ei înseamna, practic, armistitiul. Adica sa traim în buna pace. Ei, cum stiu. Eu, prin reducerea la mimimum posibil a riscurilor de îmbolnavire si contaminare.
Dar cum ?
Bacteriile, microbii, virusii sunt recunoscute ca cele mai capabile organisme de a crea mutanti care sa reziste la atacurile disperate ale stiintei de a-i „stapâni”. Desi se credea ca pot fi distrusi în mare parte prin spalarea rufelor la 60° sau prin dezinfectare, utilizând armata de produse de igiena si curatenie create în acest sens, iata ca studiile arata ca nu-i tocmai asa.
Si daca ar fi fost, în mai putin de câteva ore, doar prin expunerea la aer, s-ar fi format înapoi. Mai puternici, mai de nestârpit.
Utilizarea produselor de unica folosinta ar fi, în momentul actual, arma cea mai eficace a omului.
Daniela
Autor la "Pe cuvânt!";
Autor la "Scurt(-)Circuit".
Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)
- Timpul trece, programul „Work and Travel” ramâne - 13 noiembrie 2018
- (Îm)potriveala de acasă nu se potrivește cu cea din spital - 10 noiembrie 2018
- În ziua de dupa… - 8 noiembrie 2018
Asa e bine, sa ai pe cineva prevazator langa tine 🙂