Din bucătărie, cu dragoste…

Din bucătărie vă scriu. Bucătăria a devenit, în timp, spațiul meu. Numai al meu. L-am îngrădit, l-am decorat și, na(!), am făcut-o cu atât de mult bun gust (zic eu!), că aproape nu mai ies din ea. Cine m-o fi pus? SomProduct, cu a lor deviză: Inspiring Comfort!

 

Foto: arhiva personală

 

Din bucătărie vă trimit și pozele alea… Poze pentru care-mi iau, pe Facebook, mai multe aprecieri decât pentru orice articol pe care-l public. Chestii simple, de altfel, dar, vedeți voi, puțin aranjate, decorate, încântă ochiul și te atrag. Te hrănesc din priviri, cum s-ar zice.

Din bucătărie le zăresc pe geam și pe doamnele care ies la țigară. Le monitorizez ieșirile. Noroc că fumează puțin. Dacă ar fi fost invers, să mă privească ele pe mine de la fereastra bucătăriei, ar fi stat numai acolo. 24 din 24!

Din bucătărie mi-au ieșit cele mai minunate creații… dar și cele mai mari dezastre, pentru că nu am fost pe placul bucătăriei o bună bucată de vreme. Nu mă voia în sânul ei, nici când gătea mama, nici când curățau locul cu pricina surorile. Îmi striga: Nu te băga unde nu-ți fierbe oala! Și-am ascultat-o. Când însă am decis să-i ignor sfatul și să gătesc prima mea mâncare, s-a ales cu bulionul și dovleceii pe toți pereții, până-n tavan. Deci, știa ea ce știa!

Din bucătărie mi-a ieșit și… mobila. Arsă! Trecută prin două guri de foc. M-am luptat cu dragonii s-o salvez, dar n-a fost chip. A trebuit să renovăm și să luăm una nouă. De atunci, s-a înfiripat marea dragoste între noi. Pasională, chiar.

Din bucătărie, cu dragoste…

Bucătăria mea de vis este cea pe care o am. Simplă, modernă, ușor de întreținut. Cu masă pe mijloc și corpuri separate, cât să nu se bată între ele. A fost când fistic, când lavandă, când ambele, într-un joc de culori pe care numai eu l-am înțeles. Și rozmarinul din fereastră.

Am păstrat în ea o mulțime de amintiri. Mi-a fost și loc de tihnă a gândurilor, și muză, și scenă de război… zburau ca MiG-urile și cratițe, și tigăi. De farfurii și căni am avut milă.

Am investit în bucătăria mea atâtea sentimente! Atâtea momente de fericire… le-am ordonat și le-am pus deoparte, pe comodă, la loc de cinste, lângă sfeșnic, să mă înfrupt din ele în vremurile de restriște.

Fură și lacrimi în bucătărie. Dacă nu pui ceapa curățată într-un bol cu apă rece, ustură al dracului la tocat.

 

Am învățat multe în ultimii anii. Cum să aranjez o masă, cum să pun tacâmurile. Am învățat să-mi șterg mâinile pe prosoape de bucătărie. Nu-i prea plăcut să ieși afară cu două palme de făină pe fund. Dar, mai mult decât orice, am învățat să gătesc. Să gătesc cu plăcere, să combin aromele, să folosesc ingredientele așa cum orice femeie care iubește o face. Pentru că, da, gătitul este o extensie a dragostei*. Nu știai?

Am învățat, de altfel, că nu-i nicio rușine să te uiți în cărți de rețete când gătești. Mama și-acum se uită. Își scoate ochelarii și-și bagă nasu’-adânc în carte, ca un elev neștiutor. Când gătim împreună, ne răfuim ca doi Chefi… la cuțite. Ascuțite limbi avem!

 

 

Gătitul e o artă, spun știutorii. Și pentru mine-i uneori. Artă marțială, când fac trânte cu ditamai hărtanele. E o artă și când pictez cu stropi de ulei toată faianța… sau când îmi umplu de floricele întreaga bucătărie. Se pune capacul la ceaun când le faci. Nu cumva să uiți!

 

Din bucătărie, cu (re)țineri…

Țin minte că, de fiecare dată când nu-mi dădea ghes gătitul vreunei mâncări, mă fofilam motivând că-mi lipsesc ustensilele de bucătărie necesare. Sau, când dimpotrivă țineam musai să pregătesc un anumit fel, mai special, fugeam repede la magazin și-mi cumpăram ba o oală, ba o tavă, ba un satâr. Acum mi-e mult mai simplu. Caut pe net. Tigăi vreau, tigăi cumpăr. Mai nou, ador să gătesc în Wok. Asta nu înseamnă că renunț la clasica tigaie, mai ales că este în mare vogă decorarea bucătăriei cu vase pentru gătit.

SomProduct, de exemplu, este site-ul de pe care vreau să-i cumpăr mamei vasul de ceramică pe care i l-am spart… culmea, fără să gătesc în el.

 

De reținut: Prezent pe piața românească încă din anul 1995, odată cu deschiderea fabricii de saltele manufacturate din Baia Mare, SomProduct intră pe segmentul online în 2008, aducând în România produse de înaltă calitate, de la colaboratori din toate colțurile lumii. Cu o experiență de peste 23 de ani, SomProduct este considerată una dintre cele mai prestigioase firme de produse Home&Deco din țară.

Din bucătărie, cu lipsuri…

N-ar fi bucătărie, și nici atât de vis, dacă nu i-ar lipsi mereu câte ceva. Și eu știu bine ce-i lipsește bucătăriei mele: atmosfera! Atmosfera de sărbătoare, ceremonioasă… îi lipsesc Crăciunuri, Paști, aniversări. Îi lipsesc mirosurile de cozonac cald ori de mere la cuptor, cu scorțișoară, cu care ne obișnuise mama. Îi lipsesc gurile neostoite, care să se înfrupte din atâtea bunătăți, familiile reunite ori chiar și musafirii nepoftiți. Îi lipsesc nepoțeii cărora oricâte pernuțe le-ai pune sub poponeț, n-ajung la nivelul mesei, să-mi bată cu lingura-n farfurie: Buni, mai vreau!

Bucătăriei mele îi mai lipsesc câteva file de poveste, care, încet, încet, la ceas de seară, se scriu… Cu dragoste, cum altfel?

 

 

Proba 3. Transformă gătitul în pasiune în bucătăria ta de vis!

Logo SomProduct

SuperBlog 2018

 

*Hedda Stern

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Autor la "Scurt(-)Circuit".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri"; Autor la "Pe cuvânt!"; Autor la "Scurt(-)Circuit".

7 thoughts on “Din bucătărie, cu dragoste…

  1. Da! A bucatari este arta, placere, satietate si, cum ai spus Tu, dragoste. Inteleg repede ca iti place dar… ai prefera sa faci bunataturi pentru multi, pentru toti, sa-i bucuri si sa-i faci sa simta sentimenele tale. Din spicuirea ta te simt destul de singura. Si mie imi place sa admir munca plina de pasiune a celei ce vrea sa ma (ne) hraneasca. Prefer sa fiu mana 2-a, sa aduc tot ce este nevoie sa, readuc la reutilizare toate ustensilele ce au fost folosite. (Spal bine vasele!) Dar, cea care da „gust” bucatelor este cea cu un dezvoltat simt al observatiei de specialitate gastronomica, cu destul de multa practica, in laboratorul alchimiei… Dotarile tehnice trebuie sa tina pasul cu modernul. Unii duc dorul sarmalelor fierte indelung in oala de pamant ars, la foc mic, pe plita unei sobe de tuci. Bine! M-ai facut sa ma gandesc si la dotarea celor trei bucatarii de la Bughea. Voi tine cont de observatiile tale. Abia astept sezonul urzicilor, al spanacului si al salatei de papadie cu untisor. O portie de cartofi noi, prajiti cu putina untura, (nu cu ulei) vor fi deliciul celor care vor servi la inceput o ciresata amara sau, de ce nu, o tuica de pruna. Vom incheia masa cu un desert de sezon. O portie de fragute stropite cu putin zahar pudra sau (si) cu putina frisca.

    Oricum, pozele sunt frumoase si sugestive. Parca-mi spun aseaza-te sa mananci.

    Multumesc (Saru-mana) pentru masa! A fost buna si gustoasa, si bucatareasa… frumoasa!

    1. Doru, dragul meu, te-am vazut cum te misti în bucatarii (ca ai trei), în curtea aia minunata, ti-am admirat vitalitatea si creativitatea… sa nu mai zic de „depozitul” de gemuri, lichioruri, conserve de toamna, toate facute de tine, în casa, cu gust si pasiune, da! Ceea ce apreciez eu foarte mult este, înainte de experienta sau pasiune, dorinta de a face, de a învata. Straduinta, cu alte cuvinte. Eu nu ma consider o „gaticioasa” cu clasa, dar îmi face placere sa gatesc, sa încerc noi retete, si-mi dau silinta de fiecare data sa-mi perfectionez retetele sau tehnica. Eu am fost nevoita sa adaptez multe retete. Deh, suntem un cuplu multi-culti. 🙂

      In ce priveste singuratatea, da, ma simt singura uneori. Nu neaparat când gatesc! Mai degraba, când tre’ sa adun si sa pun la loc totul. Simt însa cu adevarat lipsa meselor festive, emotiilor ca nu-ti ajunge mâncarea, ca, daca-ti mai pica un musafir la masa, trebuie sa-i cedezi portia… chestii d’astea. In doi, daca nu-i vorba de vreo cina romantica, suntem putini. Atât de putini…

  2. Eu știu/cunosc toate păţaniile tale din bucătărie. Cu toate cele sărite pe pereţi, etc. E un mare/uriaș progres ȋn ceea ce privește ,,cepișoara”. Mai ȋntȃi de toate, imaginea cu tine, avȃnd masca de gaze si ,,măcelărind-o” pe biata/săraca de ea. Acum deja, face ‘’scufundări”. Nu te mai ustură ochii. Antrenamentul… De aceea, spuneam că e un real progres. In rest, ce să mai comentez. Gătești extraordinar de bine, ai foarte mult bun gust, atȃt ȋn privinţa amenajării interioare a unei bucătării, cȃt și asupra multor alte lucruri. Ai avut de unde ȋnvăţa. Ţine-o tot așa! Mai puţin cu focul, ‘’piromano’’! Orice s-ar spune, esti mai presus decât mine! De fapt, toate trei. Şi apropo de amenajările interioare, nici pȃnă ȋn ziua de azi n-ai catadicsit să-mi vezi noua bucătărie. Te iert! Ştii de ce? Pentru că ai scris un articol foarte frumos, care este parcurs/citit cu lejeritate de către noi toţi. Păstrează-ţi ȋn continuare această notă plină de farmec și amuzament totodată! Mult success! Hai… că deja mi se face foame! Salivez!

    1. Gabriela, nu as face comparatie cu nimeni în afara de comparatia cu mine însami. De ce? Gusturile nu se discuta. Ceea ce pentru mine e bun, apetisant, delicios, pentru altii e de nemâncat, de negatit, de neconceput. În bucatarie, ca si-n dragoste, totul e posibil… si nimic, daca te preocupa ce fac altii, ce zic altii. Sigur, când cunosti gusturile celor dragi si faci totul ca ei sa fie multumiti, rezultatul muncii si eforturilor sunt pe masura. Dar, repet, masura sa-ti fii tu însati!
      Multumesc pentru laudele aduse-mi! 🙂

  3. Pasiunile trec, noi rămânem… fără ele! Unii rămân fără bucătării chiar. Când scriam la mine, mi-am amintit de piromana de tine şi chiar am vrut să te fac personaj, o vecină ceva, dar mi-am zis că sigur o să aminteşti tu de asta şi am renunţat.

    Succes!

    1. Da! Am ars de doua ori aceeasi bucatarie, în acelasi mod. Adica, un fel de „Carte de vizita”… Pai, ce? Nu asa zicea mama? Ca bucataria si wc-ul sunt „Cartile de vizita” ale femeilor? 🙂

Spicuiește, rogu-te!

%d blogeri au apreciat: