Dieta…

Am cazut la învoiala, dupa lungi si interminabile luni de dezmat, sa tinem dieta. Dukan scrie pe noi ! Cum „pe care noi”?  Pe mine si pe sora-mea aia mai mare si mai grasa (hihihi)… cealalta, mezina, ar trebui sa faca gura de îngrasare, nu cura.

Am trecut cu bine de „faza de atac„, adica suntem înca în viata. Prizoniere, dar în viata. Dura, dura si iar dura faza asta. Cu atât mai dura cu cât trebuie sa gatim pentru celelalte guri… si pe negustate. Dar experienta noastra gaticioasa nu ne-a jucat vreo festa. Am nimerit pâna acum toate mâncarurile facute „in blank„.

Liliana a pierdut 4,5 kilograme în cinci zile. Eu? Am pierdut-o pe ea. A fugit de-acasa…  Zau daca înteleg ! La mine facea si dieta, si fitness… pe pereti (la zugraveala). La prietena ei (a noastra, de fapt) nici nu poate  – si nici nu ar avea de ce – sa se urce pe tavan! Altii dau bani grei pe o ora de fitness. Eu i-am oferit saptamâni întregi. Fara pauza !

În fine…

M-a lasat sa ma chinui singurica cu papica de seara: iaurt degresat (0,1% grasimi), garnisit cu cojitele de la tarâtele de ovaz. Si cu apa m-a lasat. Aveam fiecare etichete pe sticle, ca sa tinem socoteala la litrii consumati pe zi. Acum ? Am pierdut numaratoare.

De azi intram în faza a doua a dietei, denumita „croaziera„. Eu plec de la Leverkusen, ea… nu va spun de unde, sâc ! Important e ca ne-am luat biletele de la aceeasi „agentie de turism”.

Introducem legumele în fractie în faza asta, deci alternam PP-ul cu PL-ul câteva luni bune, si gata…

Apropo’, stiti care-i culmea dietei ? S-o tii si-apoi sa te plângi ca te simti… slabita.

P.S.: Revin cu detalii…