Departe… Departe de lumea dezlănțuită

Departe… Acolo unde visul meu se transformă, la rându-i, într-o misiune: aceea de a împlini visurile altora…

În vremea copilăriei visam că zbor. Dar nu, nu ca în articolul precedent, în care mă zbura avionul. Înotam prin aer. Înotam pân’la înălțimea visurilor mele de copil naiv. Mă feream, în zbor, de cablurile electrice, iar când depășeam zona periculoasă, și intram în cea de confort, priveam detașată totul de sus. Ca o dronă. Când mă atrăgea ceva anume sau, dimpotrivă, nu înțelegeam ce se petrece acolo, jos, reveneam, în zbor lin, de ca și cum acea revenire avea rolul de replay, de salvat în memorie pentru mai târziu.

Dar visele de atunci nu lăsau urme. Când mă trezeam, singura amintire era acea privire de ansamblu, de sus, de unde mă simțeam în siguranță. De departe… departe de lumea dezlănțuită.

Cu timpul, am încetat să visez. Să visez că zbor. Am încetat să mă detașez, ba chiar m-am amestecat cu totul, m-am făcut una cu el: cu apă și pământ, cu zori de zi și vânt… cu pași pe rug arzând

Când am dat visul pe realitate, am simțit că îngrop o parte din mine. Și am știut că va trece mult timp până când voi fi din nou copil. Până când mă voi lăsa din nou purtată pe aripi de vis noptatic.

Visele vârstei a doua sunt mature. Mărețe, chiar! Îndrăznețe. Au o doză de nebunie care le poartă până la limita extremă. Visele mature iau forma dorințelor rebele, nesupuse legilor firești. Și, dimineața, când te trezești, ai deja valiza făcută pentru aventura vieții tale. Nici nu contează cum, de ce… știi doar că vrei turism de aventură. Nu contează unde… Din Patagonia și Țara de Foc, până în Africa triburilor primitive, totul ți-e permis. Nu contează nici măcar ce anume te mână… ideea unei expediții, un safari ori dorința de ascensiune… Toate îți sunt la îndemână cu Extreme Travel și ale lor excursii personalizate.

Visele vârstei a doua se transformă în visuri. Iar provocările, în aventuri. Dar, pentru a trăi aventura vieții, provocarea trebuie să fie perpetuă, să existe, deci, în forma continuată și să aibă un scop. Scopul meu rezidă încă în acele vise noptatice din copilărie. Să zbor, să urc, să ajung departe… mai departe de lumea dezlănțuită, mai aproape de spiritele înlănțuite. De spiritele celor ce au luptat pentru o cauză, pentru un vis… de spiritele celor ce au crezut că pot schimba lumea. Și poate că au făcut-o deja, prin dăruirea și perseverența lor, virtuți care ne pot fi călăuză în atingerea oricărui țel pe care ni l-am propus.

Aventura vieții mele va începe de aici: din Etiopia. Și chiar dacă la sfârșitul circuitului viața mea nu s-ar schimba neapărat într-una mult mai frumoasă, cu siguranță ar fi una mai bogată spiritual. Una care s-ar măsura în atâtea momente care mi-au tăiat răsuflarea. 

 

 

De la a vizita triburi primitive, ca de exemplu Tribul Dorze – unul dintre cele mai evoluate de pe marginile marelui rift al Africii -, și înnoptarea în căsuțele lor tradiționale, cu aspect de elefant, și construite din frunze de bananier și bambus, până la serile de dans tribal în jurul focului, în ritmurile tobelor kebero; de la Addis Abeba la Lalibela, de pe Lacul Chamo și prin Valea Omo, până la Tigrai,  toate vor fi experiențe unice care vor contribui la scopul principal al aventurii mele.

 

 

De ce Etiopia?

 

Oameni-visurioameni-credințăoameni-spirit există peste tot în lume. Dar eu m-am oprit asupra unei povești de adevărată dăruire, care m-a emoționat și m-a făcut să văd viața și provocările ei în cu totul alt mod de până acum.

De 48 de ani, aproape întreaga mea viață, într-un lăcaș scobit în pisc de piatră – înalt de aproximativ 200 de metri – un preot își așteaptă zilnic enoriașii.

Capela din Ceruri*” din Tigrai, un mic sanctuar de cult, a fost construită în secolul al-V-lea și este considerată că fiind Capela cel mai periculos amplasată din lume.

Zi de zi, preotul desculț escaladează stânca abruptă, bătătorind calea – extrem de îngustă – celor ce vin la întâlnirea cu spiritul. Sau ar fi trebuit să vină…

La început, cum singura modalitate de a ajunge în acel lăcaș era escaladarea extrem de periculoasă a stâncii, nu se încumeta niciunul dintre localnici, iar de turiști nici nu încăpea vorbă. Așa încât, acel preot și-a îndeplinit misiunea încredințată ani de-a rândul (48), fără să-și piardă însă speranța că, într-o zi, lăcașului o să i se treacă pragul.

Astăzi, lăcașul a devenit un punct de mare atracție pentru turiștii aventuroși. Bolta Capelei, adeseori comparată cu cea a Capelei Sixtine, și valoarea neprețuită a Bibliei, cu versete scrise în limba gî’îz,  limba liturgică a creștinilor etiopieni, și cu picturi originale realizate manual pe piele de capră, au atras în ultimii ani sute de mii de creștini și cercetători din toate colțurile lumii.

Escaladarea durează circa 45 de minute (numai fațada stâncii), iar pe tot parcursul acesteia se află persoane – dacă nu mă înșel, clerici – dispuse să-ți întindă cu drag o mână de ajutor. O mână întinsă nu pentru bacșiș, ci pentru a ușura ascensiunea întru purificare a sufletului cutezătorului.

„Odată pătruns în Capelă, ai senzația că te afli în Ceruri, deși, din acel moment începi, de fapt, să trăiești cu adevărat”, spune preotul, adăugând faptul că nicio persoană care s-a încumetat să escaladeze nu a pățit ceva vreodată. Asta a întărit credința tuturor că lăcașul se află exact acolo unde trebuie… departe de inamici, dar mai aproape de Cei 9 Sfinți, mai aproape de Cel de Sus.

Am ales în mod intenționat să nu afișez imagini cu minunata capelă, pentru că aventura unei vieții trăite cu atâta pasiune și credință nu poate fi redată în pixeli. Alegerea descoperirii tainei acestei povești de viață – dacă v-am stârnit curiozitatea – vă aparține, așa cum frumusețea locurilor în care „a fost scrisă” aparține, în primul rând, Umanității, și, apoi, Etiopiei… o țară despre care puțin știm, cu oameni simpli, primitori, despre ale căror tradiții și mod de a trăi de-abia acum începem să aflăm.

 

 

Haideți cu mine și cu echipa Extreme Travel în căutarea acelui departe… departe de lumea dezlănțuităaproape de spiritele înlănțuite! Haideți să împlinim visul celui care de 48 de ani ne-așteaptă! Să dăm sens misiunii lui. Să dăm sens credinței noastre…

 

*Abuna Yemata Guh

 

Proba 10. Transformă-ți viața într-o frumoasă aventură!

SuperBlog 2018

 

 

 

 

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Autor la "Scurt(-)Circuit".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri"; Autor la "Pe cuvânt!"; Autor la "Scurt(-)Circuit".

12 thoughts on “Departe… Departe de lumea dezlănțuită

    1. Exista pe Youtube un mini documentar (cred ca dureaza doar 5-6 minute) despre aceasta Capela. Daca ne era permis sa punem si linkuri cu exemplificari, l-as fi pus (desi asa, fara, îndeamna cititorii la a cauta sa afle mai mult). Nu atât pentru locul în care e amplasata Capela, ci pentru continua provocarea pe care acest om o traieste de atâtia ani. Asta este pentru mine o viata ca o aventura.
      Multumesc, Mona!
      Acum putem sa bem linistite cafeaua… 🙂

  1. Ce bine ca ai zburat in copilarie! Zborul este un apanaj al celor ce se intaresc, al celor curajosi si cu disponibilitate, cutezatori spre cunoastere. Cei ce zboara sigur reusesc! Reusesc prin capacitatea de a lua decizii rapide si de a-si depasi limitele ori anumite piedici ale parcursului vietii. Zburatorii au in sange optimism, sunt puternici mental si nu vor fi niciodata mediocri. Zburand, visezi si de la inaltime ai o alta viziune asupra mediului in care traiesc semenii tai. Am o dovada: De sus ai vazut acea minunata Capela pentru noi toti, cei ce nu am am avut acest privilegiu.

    Zboara, zburda prin spatiu, cunoaste si transmite-ne si noua bucuria TA!

    1. „Cel care visează că zboară are mari şanse să treacă printr-o schimbare spirituală, printr-o înălţare a spiritului sau chiar printr-o elevare a personalităţii sale. A zbura la înălţime înseamnă că treci printr-o perioadă în care îţi şlefuieşti individualitatea şi prinzi încredere în forţele proprii. De asemenea, acest vis anunţă faptul că vei avea parte de o ascensiune în viaţa ta, fie pe plan personal, fie pe plan profesional. Zborul la înălţime indică faptul că te simţi puternic, simţi că poţi îndeplini orice îţi propui şi nimic nu va sta în calea ta.” (am gasit asta pe site-ul zenivers.ro)

      Desi mi se întâmpla foarte des în copilarie, uite ca, intuitiv, am deslusit taina acelor vise. Nu sunt tipul de persoana care crede în interpretarea „poetica” a viselor, dar chiar asa se si întâmpla. Ma eliberam de toate cele si parea ca de acolo, de sus, toate se aranjau (pentru mine) si pe Pamânt.

      Vezi tu, Doru, câti ani trebuie sa treaca ca sa întelegi cât de cât legatura omului cu spiritualitatea… Eu chiar am o chemare catre locurile unde, asa si cred, se întâlnesc si se înlantuiesc spiritele. Sunt locuri pe care mi-as dori sa le vizitez înainte de… dar, daca nu, sunt sigura ca atunci când o sa-mi iau pentru ultima oara zborul, voi vizita si acele locuri.

      Multumesc pentru mesaj! M-a pus pe gânduri… de-aia m-am si dus sa caut o interpretare a viselor, asa, la prima mâna. 🙂

  2. Daniela! Ne-ai purtat atȃt de frumos și de real ȋntr-un loc deosebit, pe care puţini ȋl cunosc. Ne-ai purificat, la propriu, ne-ai adus acolo unde chiar ar fi trebuit să ajungem: Etiopia. Acel preot știa asta, mai putin noi. El a simţit toate acestea. Asa o călătorie fascinantă, precum și ȋntȃlnirea cu oameni atȃt de frumoși și de speciali, chiar ne ȋnalţă. Uităm să ne ridicăm privirea către cer, acolo unde numai spiritul/sufletul nostru poate ajunge. Asta este cea mai deosebită călătorie. Fie ea și virtuală. Eu sper să ne-o putem permite cu toţii. Acești oameni, care ne-ar facilita întâlnirea cu spiritul, există… EXTREME-TRAVEL merita toata admiratia, de exemplu.

    Pentru toţi cei care nu renunţă, pentru toţi cei care simt, si nu se rezumă doar la a scrie, și atȃt, ma aplec umila. Bravo lor!

    Pentru noi, ceilalti, e nevoie de mult mai mult. Dar, uite cum o simplă aventură/călătorie îti poate oferi o alta perspectiva: de sus, de acolo unde suflarea e alta. O altfel de lume, un altfel de a respira si a te încarca cu energie. De acolo privim lumea cu alţi ochi, mai profund și mai indulgent.

    Repet, ma bucur ca exista agenţii de profil care ne ȋnlesnesc ȋntȃlnirea cu adevăratele provocări ale vietii. Ne favorizează acest lucru! Călătorind și experimentȃnd, creștem. Ne ȋnvingem toate temerile, ne descoperim așa cum nici nu știam că putem fi, de fapt.

    Ai zburat frumos ȋn visurile tale, felicitări! Despre documentare nici nu mai vorbesc… vorbeste de la sine!

    1. Gabriela, de întâlnirea cu spiritul nu scapa nimeni. Atât ca, ar fi frumos ca ea sa se întâmple cât suntem capabili înca sa schimbam ceva în viata noastra, a altora. Pentru mine, si întâmplarea face ca eu sa fi aflat de povestea preotului „Capelei din Ceruri” (Chapel in the Sky) cu ceva timp înainte de a scrie aici articolul (urma sa fac unul pe blogul de turism), „aventura” relatata este mai mult decât edificatoare. Titlul temei propuse de Extreme Travel este „Transformă-ți viața într-o frumoasă aventură!”… ori, spune-mi tu, ce poate fi mai frumos decât sa întâlnesti oameni a caror viata este cu adevarat o continua provocare, o eterna aventura…? si asta, în numele credintei!

      Nu stiu daca am reusit sa redau exact ceea ce am simtit când am scris. Poate ar fi trebuit sa continui, cum, dimpotriva, poate era de prisos orice alt cuvânt. Sper ca toti cei care citesc articolul sa aiba curiozitatea sa caute sa înteleaga mai mult din ceea ce am încercat eu sa-i fac sa înteleaga, si sa porneasca în aventura vietii lor, indiferent care ar fi aceea, indiferent ce scop ar avea. Sa lupte pentru visurile lor, asa cum batrânul preot lupta de o viata pentru ceea ce îl defineste.

      Multumesc pentru apreciere si, pentru ca tot e ziua ta, îti urez ca-n urmatorii 50 de ani – atât cât împlinesti astazi – sa-ti ofere viata experientele si aventurile pe care, în sufletul tau curat, la astepti de atâta vreme. La multi ani fericiti, Gabriela! 💝

    1. E un documentar mic, dar edificator. „Chapel in the Sky” se numeste, si mi se pare ca este facut de cei de la „Real Stories”. Chiar ma bucur ca ti-am stârnit curiozitatea.

      Etiopia, o tara cu populatie de peste 100 de milioane de locuitori, ascunde atâtea comori. Si noi stam în casa, la televizor sau pe net, în loc sa pornim în cautarea lor.

      Astept parea ta dupa ce îl vizionezi, Radu! Hai, poate facem un grup si ne aventuram! Tre’ sa ajungem acolo!

  3. Update la comentarii… ignoranta cum sunt uneori, mi-a scapat din vedere (la propriu) ca Extreme Travel are un mic video de prezentare a escaladarii în sine. L-am vazut la Olimpia, alias „Alma nahe(r)”, în articolul ei, tot despre Etiopia. Vi-l redau si eu aici, caci nu ma pot abtine! Pe celalalt, daca doriti, îl puteti cauta singuri pe Youtube.

Spicuiește, rogu-te!

%d blogeri au apreciat: