Cum a crăpat piatra-n patru!

Cum a crăpat piatra-n patru!
Crape capu’ căprii-n patru,
Cum o calcă-n patru crapă!
Capra neagră-n piatră calcă,

 

Cred că v-ați dat seama deja. Dacă mi-ar fi spus prietenii că-s puțin pe invers, m-aș fi supărat și aș fi făcut, probabil, ce-a făcut tata… Sau Dan, cu blogul lui, care se numea, sugestiv, Ce capra mea!  Păi, și ce-a făcut? Etee, și-a luat capra și a plecat cu ea la păscut! Dar eu? Unde să mă car cu patru capre? Pardon, bloguri. Le mai am și pe toate pe domenii.  Adicătelea, mi-am asumat oarece responsabilitate când le-am făcut, rând pe rând, înregistrarea pe domenii.

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la  începuturile „carierei” mele de blogger… Of, și iar îmi aduc aminte…

Cum a crăpat piatra-n patru!

În primul rând, eu, ca Gică Sucitu, am început de la coadă la cap. În mod normal, ai o idee despre ce anume ai dori să scrii, îți alegi o nișă, deci, îți selecționezi segmentul de populație căruia te adresezi și începi să scrii. Pe ici, pe colo… testând mai întâi piața, cum s-ar spune.

Cred că blogul ar trebui să apară când ți-ai făcut deja, pe rețelele sociale, un număr apreciabil de… apreciatori. Poate greșesc, dar luând exemplul multor cunoscuți, care au procedat întocmai și au avut succes, mă gândesc că nu-i tocmai rea schema.

Sau, odată picat în dorința de a-ți face publice gândurile/scrierile în mod ordonat, alegi o platformă, faci un blog, cauți un nume care să te reprezinte – ori să-ți reprezinte scrierile – și te apuci serios de treabă, încercând să oferi cititorilor tăi un conținut personalizat, utilizând toate instrumentele de marketing puse la dispoziție de platformele sociale și, mai nou în trend, ținând cont și de mobile marketing (mobile-first), pe care Google va pune un accent deosebit în următorii ani. Asta, mai ales dacă tinzi să faci, în timp, din blogging un business de succes.

Bun! La mine nu a fost așa.

Casnică fiind, și lovindu-mă des de reclame genul „Cum să faci bani pe net”, prima mea tentație a fost materială. Îmi imaginam că or să mi se umple conturile de bani, de n-o să le mai pot ține… contul. Și cam așa… n-a fost!

M-am băgat într-un MLM – nu am să vă explic acum ce înseamnă – în care am și investit, of course, mi-am făcut un blog – pe BlogSpot (Blogger) – și, deși nu știam nici bine engleza (că-l făcusem în engleză), nici cu ce se mănâncă blogăreala, am pornit la făcut bani.

Acum râd, dar… După un an de muncă asiduă la acel blog, Google mi l-a șters. Cu nerușinare! De ce? A fost considerat scam… nu spam! Pe înțelesul tuturor, un site sau un blog, după caz, care nu respectă regulile impuse (în cazul meu de Google) cu privire la promovarea schemelor de tip piramidal (scheme Ponzi) ori MLM-uri (Multi Level Marketing). 

Am plâns atunci… nu pentru interpretarea greșită a celor de la Google (pentru că nu era chiar așa, blogul luând ulterior o cu totul altă formă), ci pentru sutele de nopți petrecute în fața ecranului, pentru sutele de tutoriale vizionate pe Youtube, pentru a face dintr-un blog pe subdomeniu un adevărat site.

Blogul avea un nume ciudat… și acum mai există reclame pe net de pe conturile sociale asociate (nu am reușit să le închid, pentru că, tot din exces de zel, am resetat o dată Firefox-ul și am pierdut toate password-urile salvate). Dar, blogul avea chat, avea forum, avea reclame de la care primeam ceva firfirei

Una peste alta, am iubit blogul acela, iar pierderea lui m-a scos din „joc” aproape un an.

Următoarea idee de blog a pornit de la faptul că, draga de mine, mă pricep extraordinar să dau sfaturi celorlalți. Așa că, iată-mă din nou pe platforma celor de la Google, cu o nouă tentativă: Sfaturi ca la mama acasă! Drept este că am dat vreo două-trei sfaturi, după care, la primul comentariu ironic, am renunțat. Și la a mai da sfaturi, și la blog. Eee, pe moment!

Și-acum începe, cu adevărat, istoria celor patru bloguri pe care încă le dețin pe domenii.ro 

Crape capu’ căprii-n patru,

Primul blog românesc mai acătării avea, culmea, nume englezesc: Woman, simply Woman. Da? V-ați prins și de data asta? Sunt o feministă convinsă. Voiam, deci, un blog care să se adreseze femeilor. Sigur, dacă ar fi cutezat vreun bărbat să-mi citească bazaconiile, m-aș fi bucurat… uite-așa, ar fi deschis și el o filă din volumul fără de sfârșit „Ce vor femeile?”… Dar nu s-a încumetat niciunul să-mi calce pragul. Păcatul lor!

Blogul era tot pe BlogSpot, pentru că mă obișnuisem cu platforma deja, știam cum să umblu prin mățăraia aia de cod html, să personalizez widget-urile și să-i dau forma pe care o doream. Pentru că, înlăuntrul meu, chiar doream un blog aspectuos, ușor de „răsfoit”, aerisit… De calitatea conținutului, mă ocupam eu după. Cică!

Am adunat vreo 300 de fani pe pagina Facebook, după care un blogger cu experiență mi-a sugerat să schimb numele englezesc al blogului cu unul mai de pe la noi.

Schimbarea numelui blogului a venit, la pachet, cu pierderea paginii cu fani, ștergerea canalului Youtube (la ce mi-o fi trebuit atunci nu știu, dar și ăla avea fani) a adresei de email… Și tot așa. Dar, s-a născut, vioaie și dornică de afirmare, Femeie, simplă femeie. În fine, complicată autoarea, simple și neprihănite scrierile-i… n-a avut succes nici ăla! Cu toate astea, multe dintre articolele de la acea vreme, și pe care le țin pentru autoevaluare, se află pe Spicuiri. Doamne ajută, poate ăstuia o să-i meargă buhul!

Spicuiri, blogul pe care scriu acum, este blogul meu de suflet. Îl dedicasem surorii mele mai mari (nu mai contează de ce) dar, ceea ce nu credeam că o să se întâmple s-a întâmplat. Co-autor a devenit sora mea mai mică… Unde dai și unde crapă? Crape capu’… Mă bucur că-și aduce și ea contribuția la blog și mi-ar plăcea să-și încerce norocul și cu articole, nu numai cu poezii.

Numele blogului mi-a picat cu tronc. După ce mi-au picat ochii și pe capra vecinului… Dar l-am ales bine. Îmi place mult! Se potrivește tipului de blog generalist, în care spicuiești (speak-uiești) ba de una, ba de alta… mai un advertorial despre înregistrare domenii pe Domaz.romai o poezea, mai o pauză de luni de zile, în care se duce la fund toată munca mea/a noastră de creștere a rank-ului.

Mi-ar fi plăcut, de asemenea, să aibă un design mai elegant, mi-ar fi plăcut să aibă mai mulți cititori, comentatori… Oricare ar fi parcursul lui în viitor, îl iubesc ca pe un copil. Un bebeluș, de fapt, încă în fașă. Poate că ăsta-i destinul lui. Să rămână mic și eu să mă bucur de „gângurelile” lui, de-a pururea și-n vecii vecilor. Amin! Semnat: Admin.  Chiar nu știu… Timpul va decide…

Cum o calcă-n patru crapă!

Păi sigur că crapă! Și crăpătura s-a produs într-o seară, când n-aveam ce face și căutam pe net „cumpără domeniu ro!” Asta chiar înainte de a-l avea pe Spicuiri. Cum fu? Simplu!

Crezând că, odată înregistrat un domeniu, pot schimba ulterior numele, așa cum – și de câte ori – îmi vine, am digitat cu delicatețe și băgare de seamă, în dreptunghiul gol și făr’ de pată, pe-cuvânt.ro și… iată-mă cu factura de plată! Aveam domeniu! Și dacă tot m-am pricopsit cu el, hai să-l fac blog de advertoriale și tutoriale, mi-am spus cu voce tare.

Pe cuvânt… de blogger a avut și el rostul lui. Dar n-a dansat decât o primăvară, când, la una dintre edițiile scurte ale SuperBlog-ului, a obținut vreo patru premii I, vreo două premii II, câteva premii III. Îl aveam găzduit tot pe BlogSpot, deși era pe domeniu, dar, cum descoperisem deja avantajele unui blog pe WordPress, l-am mutat… și l-am abandonat. Zace laureatul meu, cu pagină Facebook (cu șapte fani), canal Youtube și o temă gratuită, verde… culoarea speranței. Va fi, până la urmă, un blog de tutoriale, pentru că, blogger autodidact cum sunt, am multe de spus… Iar mă apuc de sfaturi, da?

Păi sigur că crapă! Și o altă crăpătură s-a produs într-o altă seară, când n-aveam ce face și m-am apucat să-i scriu nepotului meu pe messenger. Tot înainte de Spicuiri, dar, categoric, după Pe cuvânt…

Cătă, știi ce?, stau eu drept și cuget… păi, nepoate, cum să mă fac eu cunoscută dacă nu cu propriul meu nume? Și așa a apărut al doilea domeniu, cel ce-mi poartă cu orgoliu numele… și un articol. Pe ăla o să-mi scriu memoriile, atunci când o să mă lase… E simpluț, cu temă gratuită… Aia mai lipsea, să bag bani și-n temă pentru el. Este clar că, atunci când stai drept, cugeți strâmb… dar așa sunt eu. Ce să-mi fac?

Capra neagră-n piatră calcă,

Eh, ajunserăm și la început. Începutul versurilor cu capra, piatra-n patru-n capu’ meu să se spargă! Și, jur, de data asta n-a mai fost vina mea! Vina Superblog-ului, că m-a provocat, în primăvara lui 2018, să scriu pentru Christian Tour. Primul articol al ediției… Scurt circuit printre gândurile unui blogger de călătorii. M-a scurtcircuitat titlul, da’ bine de tot, cât să achiziționez și al patrulea domeniu, pentru al patrulea blog: Scurt(-)Circuit. Blog de călătorii, vă e clar, nu? De-oi mai călători, de nu, blogul există. Este în lucru, o să fie drăguț, bine setat și pus pe treabă.

Am apelat la profesioniști de data asta. Eu am obosit, ca să fiu sinceră… Și-apoi, bat-o vina de treabă, deși numele blogului a fost dat, cum spuneam, de primul articol scris pentru acea agenție de turism, premiul cel mare l-a obținut al doilea articol scris pentru ei. Vă ziceam eu că la mine toate se întâmplă, cumva, pe invers. Sau în contratimp… Și nu-s născută în Zodia Racului!

***

Dragii mei cititori, puțini, dar buni, care sunteți, și pentru care exist ca blogger, lăsând tonul glumeț la o parte, mica mea experiență în lumea bloggerilorblogosferă, cum o numim – mi-a permis, totuși, să trag câteva concluzii importante.

Ca-n toate chestiile de care te apuci în viață, indiferent care ar fi direcția pe care ai ales-o, este bine să mergi până la capăt. Un lucru început și neterminat denotă oarece neseriozitate. Ori, cui i-ar plăcea să aibă de-a face cu oameni neserioși? Mie nu!

Presupunând că marea majoritate a bloggerilor au ales această cale din pasiune, m-aș bucura ca ea să le rămână baza solidă în jurul căreia își construiesc, puțin câte puțin, comunitatea, și nu ideea de a profita din această activitate. Sigur, profitul poate veni mai târziu, când totul se va fi așezat așa cum trebuie. Și pentru că tot vorbim de profit, da!, există bloguri de calitate, cu un conținut mai mult decât relevant, și care, cu ajutorul sponsorizărilor, reușesc să obțină venituri substanțiale. Dar, repet, dacă primul gând – așa cum s-a întâmplat la mine – este material, s-ar putea ca blogging-ul să vă dezamăgească sau, mai rău, să vă pună pe fugă cititorii.

Eu, și am mai spus-o și cu alte ocazii, detest publicitatea abuzivă, de prost gust, pe care o întâlnesc pe sute de site-uri de știri ori de alt gen. Detest blogurile cu nume sonore, cu articole ale căror titluri forțează curiozitatea naivilor, care pică în capcană și intră pe blogurile în cauză în căutarea senzaționalului din titluri, dar dau, de fapt, de știri false, ori fără nicio legătură cu titlurile, și de o sumedenie de reclame grotești (scuzați termenul, dar așa este) care sar pe ei, mai mai să îi înghită.

Eu locuiesc în Germania, știți bine. Când la noi, în România, blogging-ul era aproape necunoscut, aici apăreau la televiziune, în interviuri, în show-uri, persoane sub numele cărora era afișată profesia „Blogger”. Cu „B” mare.

E de râs, așa cum, de multe ori, am văzut că se întâmplă la noi? Nu! Absolut, nu!

Bloggerii reprezintă azi, peste tot în lume, o forță, un alt fel de a mediatiza și promova, mai credibil decât cel cu care ne-am obișnuit. Bloggerii sunt creativi, dinamici, spontani și sinceri. Și, mai mult decât orice, bloggerii au suflet. Se mobilizează, ajută, creează comunități în care se sprijină reciproc și se susțin. Sunt mult mai atrasă de articolele scrise pe bloguri, decât de cele care apar în media clasică, care pare că impun, și nu sugerează, care pare că cer, și nu oferă. Este o părere personală, așa că nu o luați altfel decât o exprim. Eu, însă, țin la ea și pot oferi oricând argumente.

Pe de altă parte, și mă refer aici la partea tehnică a unui blog, găsesc că mâna unor profesioniști este de aur. Oricât m-am străduit eu să înțeleg ce este acea indexare, cum funcționează, ce este „schema.org”, cum să aduci un blog la performanțe ținând cont de SEO, nu am reușit. Am învățat multe chestii singură, am încercat să mă autodepășesc, dar, la un moment, dat am fost nevoită să apelez la serviciile experților.

Mulți bloggeri consideră că investiția într-un blog este o pierdere, mai ales dacă nu au niciun fel de câștig din activitatea de blogging. Eu zic, dimpotrivă, că investiția într-un blog este la fel de importantă ca oricare altă investiție pe care o faci în ceea ce-ți place, ce-ți dorești, ce te atrage.

Există, însă, niște pași de făcut, într-o anumită ordine, așa încât să evitați de la bun început modificări majore ulterioare.

 

Înregistrarea unui domeniu este simplă. Domaz.ro, de exemplu, vă oferă un rabat de până la 27% la achiziționarea domeniilor, vă facilitează prelungirea domeniilor, de la 1 la 10 ani, direct de la RoTLD sau orice alt înregistrar și se ocupă de transferul blogurilor fără costuri suplimentare.

Deși pe unii bloggeri procedura îi sperie puțin, or să vadă că, practic, este chestia cea mai simplă dacă apelați la cine trebuie.

Pentru partea de estetică a blogului, pe care mulți o ignoră, și care a făcut de multe ori obiectul dezbaterilor în diverse Grupuri, vă recomand serviciile celor de la Creativ. Au un portofoliu bogat, experiență în domeniu și un blog pe care veți găsi o mulțime de articole foarte interesante și, mai ales, foarte utile.

Aspectul blogului este și el la fel de important. Un blog dichisit și atrăgător va fi preferat unui blog cu aspect neîngrijit și greu de accesat. Punct!

 

***

Am să-mi închei pledoaria despre bloguri și blogging, deși sunt încă multe, foarte multe aspecte de atins, mulțumind tuturor celor care, de-a lungul anilor, mi-au fost alături, mi-au apreciat și distribuit articolele, au fost parte activă, fie cu sfaturi și recomandări, fie cu observații și critici, care mi-au permis să cresc – atât cât am crescut – și să merg mai departe, în direcția pe care am ales-o.

N-a fost ușor, am multe de învățat încă, dar faptul că în jurul meu există atâtea mâini întinse, dispuse mereu să te ajute, mă încurajează să privesc cu optimism înainte.

 

Pi, capră, bre, și la treabă! Apropo… știați că domeniul Pi (π), înregistrat cu primele 64 de zecimale, a fost adjudecat? De unde știu? Etee, tot de la Domaz, de unde am aflat atâtea altele! Inclusiv cum să-mi iau blogurile și să mă mut!

 

 

Hai, că vă las! Am de actualizat un plugin și, cum sunt îndemânatică rău… Sper să-mi mai rămână, totuși, ceva pe blog, să am cu ce să particip la

 

Proba 11. Cum ți-ai început aventura în blogosferă?

SuperBlog 2018

 

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Autor la "Scurt(-)Circuit".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri"; Autor la "Pe cuvânt!"; Autor la "Scurt(-)Circuit".

7 thoughts on “Cum a crăpat piatra-n patru!

  1. Indiferent de ordinea ȋn care s-au desfășurat lucrurile la tine, important este faptul că ești atȃt de dedicată, de perfecţionistă. Iţi ȋngrijești blogurile, le dichisești și acest lucru se vede/se face remarcat ȋncă de la primul contact. Performanţa, premiile (după cum bine spuneai), sunt obţinute datorită talentului tău, al inteligenţei native. Mi-ar plăcea ca cei din noua generaţie să aprecieze, să citească din ce ȋn ce mai mult. Să realizeze pe deplin că, a fi autodidact, a avea astfel de pasiuni, este extrem de onorant. Din documentare ȋnveţi foarte multe… Tot cea ce scotocești tu, și ne scoţi nouă la iveală, se află aici, pe aceste bloguri. Acești ,,copilași’ ai tăi au crescut și s-au dezvoltat frumos graţie ţie. Să-ţi traiască ,,bebelușii” și să devina MARI! Mari și cunoscuţi. Mult succes! Nu sunt părtinitoare. Acesta este adevărul. Sunt foarte mȃndră de tot ce ai ȋntreprins pȃnă acum, cap coadă sau viceversa. A crăpat piatra cum a vrut ea… ȋnsă noi ne-am ales cu ceva minunat. Te iubesc, surioara mea!

    1. Stii? Îmi vine în minte un proverb englezesc: „Everything has and end, but the sausage has two”… Chestie de perspectiva, zic. Doua sfârsituri, doua începuturi, cum vrei. La mine tre’sa fi fost vorba de doi cârnaciori, de-aici patru terminatii. In fine!

      Ma bucur ca din tot ceea ce fac, ceva ramâne cuiva. Eu azi scriu, mâine uit ce-am scris. Dar, asa cum spui, nu uit ceea ce am învatat atunci când am scris.

      Sunt multe chestii legate de blogging, de bloguri, de munca asta pe care putini o apreciaza. Ba e luata la misto de multe ori.

      Recunosc, am multe de învatat, iar, acum, ca exista o mica baza, ar trebui sa ma concentrez mult mai mult pe calitate, continuitate. O veni si vremea aia. Pasiunea cere rabdare. Atâta timp cât exista, nu ma grabesc. Am învatat sa astept.

      Multumesc, Gabriela! Si pentru implicare, si pentru constiinciozitatea cu care-ti „faci temele”… Nu e usor sa scrii, cum nici cititul nu e la îndemâna tuturor.

  2. Acu să vezi ce te fac praf! 😛

    Nu ştiu nicio persoană care să-şi gândăcească atâta blogul/blogurile în cazul tău, până la ultima liniuţă, până la ultimul aranjament, până la ultimul punctuleţ care nu stă el drept, dom’le! Care…le… linia nu e prea linie. Linie=punct, linie-punct, linie, linie şi-un rotund!

    Danielă, oaminii îs chiori, bre! Nu citesc nici ce scrie, dară-mi-te să se mai uite şi cum s-a îmbrăcat blogu’. Mă rog, cu o excepţie la probele „răspuns”, unde da, contează ţinuta.

    Mie mi-e frică de domeniu, zău! :))))))))))) Dacă se ia de la tine perfecţiunea?!

    1. Ma faci sa rând. Perfectionismul a început sa-mi dea multa bataie de cap. Acu’, ce sa zic, trebuie sa compensez si eu cu ceva lipsa talentului scriitoricesc. Mai bine, cu adevarat, ma orientam catre web design, care ma atrage nespus de mult.

      Buna întrebare a pus Daniela Toader pe Grupul lor de literatura: aspect ori calitate? Problema e ca n-a pus-o cui trebuia! Hahaha!

      1. Nu te mai alinta! Dacă e să ne luăm după tanti juriul cu banii, noi suntem, cică, microblogging, adică artisticu’ e micro, macro sunt ei, că-s cu majuscule…

        De-aia nu ne încadrăm în punctajele lor. Am crezut că mi se pare mie, da’ când îţi confirmă chiar ăla de e la capătul celălalt…

        Ce mă enervează cumplit e că se folosesc de concursul ăsta creativ ca să ne judece „macro”. cum se dau ei, prefăcându-se că nu ne cer asta.

        Talentul scriitoricesc nu e egal cu talentul pupinfundist! Da’ na, ei conFUNDă corpORAŢIA. 😛

  3. Mi-am făcut, în sfârșit, timp să vă citesc. Și ce pierdeam, dacă nu o făceam!

    Daniela, pe mine m-ai atras prin cuvântul scris. Și datorită lui, te simt aproape și a mea. Citindu-ți parcursul, nu pot să fac altceva decât să te felicit. Pentru perseverență, voință, stil și privilegiul de a fi tu!

    Onorată sunt că mi-ai venit aproape! Te îmbrățișez!
    Mult succes!

Spicuiește, rogu-te!

%d blogeri au apreciat: