UA-77766388-2

Blog

Regele Furnicilor

Regele Furnicilor

– Mami, ai văzut? Se ţin scai după mine! Au înţeles că eu sunt Regele lor! Dar eu tot am să mă răzbun într-o zi!
Regele e alesul poporului! De ce ar trebui să te răzbuni tocmai pe cei care au ales să te urmeze, scumpul mamei?

Pe cât de mult le ura la început, pe-atât de mult îl fascinau acum pe autoproclamatul Rege. Dădea roată-n jurul „cazematei” de câteva ori pe zi, urmărindu-le activitatea cu mare interes.
– Unii stau, sunt trântori! Nici pe ei nu pot să-i pedesesc?, mă întrebă într-o zi.
– Or fi muncit de noapte! Probabil că se odihnesc acum.

S-a lăsat seara peste tărâmul de basm…

Continuare...

Mama Lumu şi momentele de neuitat

Mama Lumu şi momentele de neuitat

Eh! Mama e o figura! De stil, cum bine aţi priceput! Este cea mai potrivită persoană pentru a-i face surprize de orice fel. Efectul se multiplică! E înzecit!
În plus, pe Mama Lumu n-o scoţi din ale ei! Nici din haine, nici din paporniţele cu care merge la piaţă, nici din casă, mai departe de Profi, unde-o cunosc toate vânzătoarele ca pe un cal breaz. Nici din sărite n-o scoţi prea uşor! Cu toate astea, dacă reusesti s-o „păcăleşti”, distracţia iese de minune. E simpatică, glumeaţă, mereu pusă pe şotii. Îşi ţuguie buzele la telefon şi-şi face o voce copilăroasă, de cel de la celălalt capăt al firului e tentat s-o întrebe: „Mămică ta este acasă?”

Azi împlineşte 74 de ani. Unii le-ar spune 74 de primăveri. Eu le zic toamne, pe bună dreptate!

Continuare...

Haine „albe” pentru zile „negre”

Haine "albe" pentru zile "negre"

La fiecare poziţie, îmi face câte un cadou. Deci, fiecare poziţie cu plăcerile ei! Nu? Aşa am stabilit, iar eu nu stau prea mult în cumpănă! Săptămâna trecută, cum a turnat cimentul, cum a luat banii pe prima poziţie. S-a ţinut de cuvânt… m-am făcut cu un dulap nou. Numa’ bine să-l umplu cu lucruşoare de pe Answear.ro!

Continuare...

Primul contact cu „lumea de afară”

Primul contact cu "lumea de afară"

Când se fac referiri la vastitatea Universului sau la posibilitatea existenţei unui număr infinit de Universuri, mă ascund în mine şi încerc să-mi conturez propriul Univers. Cel pe care să-l înţeleg, ce-l pe care să-l străbat, să-l descopăr precum descoperi de-acolo, de sus, lumea noastră într-un grăunte de nisip ori de aici, de pe Pământ, cerul în corola unei flori… să strâng infinitul în braţe, aşa cum aduni eternitatea într-o clipă.

Ş-apoi ce-i clipa? Ce-i eternitatea?
Cine suntem noi? Suntem singuri în spaţiul atotcuprinzător, unde timpul se dilată şi se contractă până se suprimă, unde lumina nu-şi găseşte-o definiţie?
Suntem o Teorie aşezată peste Teorii? A Big-Bang-ului, a Corzilor, a Simetriilor? Rezonăm cu totul, cu nimc? Ne situăm pe aceeaşi undă de frecvenţă cu ceea ce ne înconjoară?

Continuare...

Tu nu eşti sănătoasă! Dar, până când…?

Tu nu eşti sănătoasă! Dar, până când...?

Sigur că nu sunt! Cum să fiu? Începând cu pufăiala compulsivă a ţigărilor şi terminând cu lipsa mişcării, toate indică faptul că nu sunt. Mese la ore nepotrivite, excese urmate de zile întregi în care mă pedepsesc, schimbări comportamentale şi obiceiuri necuvioase, păcătoase, care se răsfrâng asupra sănătăţii. Îmi aduc aminte de o melodie în care versurile se traduceau, cumva, aşa: „Când capul nu judecă, corpul este cel care plăteşte” (António Variações). Şi plăteşte scump!

Continuare...

În lumea mea obscură…

În lumea mea obscură...

Din speranţe spulberate… Pentru idealuri împrăştiate Infernul îşi face loc, Se strecoară grăbit în viaţa mea. Regrete, iluzii, Îmi coboară existenţa într-o obscuritate… (Obscuritate bizară – Florina) *** Aveam un coleg a cărui lene era mare. Mai mare ca a mea, cea din zilele în care nici crunta foame nu mă dă jos din pat. Doar lipsa ţigărilor a reuşit această performanţă în „acele” zile, marcate ca atare. Colegul de care vă povestesc avea o „vorbă”, pe care o rostea

Continuare...

Denim: beatum matrimonium, fortunatum vinculum

Denim: beatum matrimonium, fortunatum vinculum

Nu te chinui să le înţelegi vreodată! Ori le iei aşa cum sunt şi-ţi faci treaba cu ele, ori le laşi acolo unde sunt… că s-o găsi „ac de cojocul lor”!. Le porţi (în suflet) cât le porţi, dacă le-ai luat, şi le găseşti înlocuitor când nu mai corespund cerinţelor. Ştim doar că dragostea nu ţine-o veşnicie, iar de beatum matrimonium, fortunatum vinculum* auzim din ce în ce mai rar. Mai sunt şi excepţii, cum vom vedea în rândurile de

Continuare...
Pagina 2 din 3612345...102030...Ultima »

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

https://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: