Amintiri

Dând peste aceasta imagine, mi-am amintit ca într-una din noptile trecute am avut un vis ciudat. Foarte ciudat. Ma pot lauda, daca asta face parte din categoria chestiilor „de laudat”, cu faptul ca visez aproape în fiecare noapte. Si, tot ca o lauda o spun, tin minte ceea ce am visat.
Am observat, de altfel, ca visele îmi influenteaza, de multe ori, cursul zilei. Sau, cu alte cuvinte, îmi creaza o stare euforica ori trista corelata, evident, cu ceea ce am visat.
Se facea ca aveam o fetita. Era a mea, desi ma întrebam când si cum am nascut-o. Nu-mi aduceam aminte, în vis, sa fi fost însarcinata si nici atât sa fi trecut din nou prin „chinurile facerii”. Mi-am spus ca-i mica, mult mai mica decât un copil normal si, ca atare, n-am avut cum „s-o simt” acolo, cum sa traiesc momentul.

Uitându-ma la ea, m-a apucat o stare de neliniste. O senzatie stranie pe care n-am cunoscut-o vreodata pâna acum în viata reala. Faptura pe care o tineam în brate… eram eu. Eram eu, exact asa cum ma stiu din pozele de-acum 47 de ani (si câteva luni). Ma tineam strâns în brate si ma întrebam ce sa fac cu mine. Cum sa ma cresc? Ce sa ma învat? Ce sa nu mai gresesc? As fi vrut s-o hranesc, dar n-aveam cu ce. Si iar gânduri si reprosuri de genul uite, acum când ai trebuinta nu ai nimic în timp ce zilele trecute aruncai sacose întregi cu mâncare.

Fatuca, adica eu, a dus degetele la gura, ca orice sugar, moment în care am sarit ca arsa. Nu!!! Tu n-ai sa-ti sugi degetele! N-ai sa faci asta din nou. Uite cum ti-ai strâmbat maxilarul! îi spun, aratându-ma pe mine.
Vorbeam cu ea… dar, de fapt, vorbeam cu mine.
Pentru mine. Voiam sa ma aud si sa ma ascult.
M-am trezit buimaca. Pe de o parte, fericita ca a fost doar un vis. Pe de alta, trista. Atât de trista… Pierdusem singura ocazie pe care o avusem, chiar si asa, în vis, sa corijez multe din chestiile gresite din viata mea, începând cu suptul degetelor.
Am avut de-a lungul anilor multe vise care m-au facut sa reflectez mult asupra realitatii, asupra anumitor situatii, vise care mi-au gasit raspunsul la destule întrebari ramase fara, vise repetitive, vise în care mi-am spus oups, parca am mai visat o data asta… Vise care mi-au deschis ochii mintii si carora le datorez recunostinta vesnica. Stiu ca pare aiurea ce spun, dar este exact ceea ce simt.
Visul despre care v-am relatat mai sus, însa, are o alta conotatie. M-a întors pentru prima oara în timp la o vârsta atât de frageda, vârsta despre care nici amintirile mele cele mai îndraznete nu aveau… amintiri.
Vi s-a întâmplat si voua?
Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Autor la "Scurt(-)Circuit".
Social:

S-ar putea să-ţi placă şi:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri"; Autor la "Pe cuvânt!"; Autor la "Scurt(-)Circuit".

2 thoughts on “Amintiri

  1. Si mie mi se intampla sa fiu marcata intreaga zi de cate un vis, daca mi-l amintesc si a avut mesaj puternic. Ultima data am patit-o acum o saptamana… :))
    Visul tau a fost de-a dreptul halucinant…

Spicuiește, rogu-te!

%d blogeri au apreciat: