Ambasador Sano Vita pentru o zi

Doamnelor și domnilor,
Dragi părinți, bunici, mătuși, unchi,
Dragi copii,

 

Numele meu este Daniela Havarneanu și mă aflu astăzi, aici, la conferința pe tema „Sănătatea copiilor noștri„, în calitate de Ambasador Sano Vita.  Ambasador pentru o zi…

Știu, v-ați fi așteptat ca un Ambasador pe teme legate de sănătate, nutriție, pentru că despre asta am să vă vorbesc în continuare, să fie un om care să „transpire” sănătate prin toți porii. Este adevărat că, privindu-mă atent, nu am deloc aura, energia și vitalitatea unui om potrivit pentru a da sfaturi și recomandări altora. Dar, poate că exact faptul că totul se învârte în jurul relației cauză-efect i-a determinat pe sponsorii conferinței să mă numească pentru această nobilă misiune. Este, pe undeva, la fel cum ai pune lupul paznic la oi.

Ce doresc să spun cu asta?

Ei, bine, am să-mi încep discursul, pe care promit să-l fac cât se poate de scurt, prin două exemple.

Sunt mamă. Nu mă consider nici mai bună, nici mai puțin bună decât alte mame. Fiul meu are acum aproape 30 de ani. Aș putea să mă plâng și să spun că am prins vremuri grele cu el, dar nu au fost mai grele decât cele pe care le-am trăit eu în copilărie.

Când avea un an și jumătate, am fost obligată să-l duc la creșă și să reîncep munca. Îl căram în brațe prin tramvaie, troleibuze, autobuze ori metrou, prin ce se nimerea, din Rahova, până pe undeva prin zona 1 Mai, zi de zi, pe timp de iarnă. Ierni grele, cu nămeți de peste un metru.

Ajungeam la creșă obosită, îl lăsam repede – mereu cu lacrimi în ochi, pentru că se agăța de gâtul meu și nu voia nici în ruptul capului să-mi de-a drumul – și alergam până la serviciu, disperată să nu întârzii. La câteva „abateri”, dacă se întâmpla să mă abat, aveam mustrarea și apoi penalizarea: tăierea câtorva procente din salariu, și așa mic și neîncăpător.

După câteva săptămâni, pentru că un necaz nu vine niciodată singur, am fost nevoită să-l las la creșa săptămânală. Mi-l imaginam plângând ore în șir, nedormind, nemâncând. Era un „Tărzănel”, iar câteva luni de creșă săptămânală urmau să-l transforme într-un „schelețel”, gândeam.

Am gândit rău, pentru că efectul a fost altul. Plângea, într-adevăr, puțin la despărțire, dar se obișnuia și, cum nu avea încă noțiunea timpului, când îl luam acasă după șase zile era, pentru el, ca și cum l-aș fi „recuperat” după o zi.

Copiii se obișnuiesc repede cu noul stil de viață, de alimentare, de program… Și știți de ce? Pentru că au instinctiv încredere în noi. Pentru ei, suntem totul. Cel puțin, până într-o anume zi…

La creșa despre care vă vorbesc, la grupa la care erau fiul și nepotul meu (de soră), educatoare era o doamnă mai în vârstă. De ea îmi duc bine aminte. „Doamna Nina”.

Fiul meu era de mic tipul de copil-lider. Era, ziceau doamnele de acolo, șeful grupei. Era cel mai încăpățânat, cel mai rebel, cel mai mofturos la mâncare și cel mai greu de așezat în pătuț când era ora de somn, fie la prânz, fie seara.

De ce, atunci, șeful grupei?

Pentru că, dându-i cezarului ce era al cezarului, reușiseră să-l facă să colaboreze. Concret, la orele meselor îl duceau la bucătărie, îi puneau sorțuleț, îi dădeau mici sarcini de îndeplinit, iar când se întorcea, împreună cu bucătăreasa și educatoarea, în sala de mese, unde-l așteptau toți ceilalți copii „ca pe pâinea caldă”, se simțea important, simțea că face ceva măreț, ceva care-l ridica în ochii tuturor.

La fel se întâmpla și la culcare: era însărcinat să o anunțe pe Nina dacă vreun copil nu dormea. Ciudat, nu?

Ninaaaaaa, popiii bobesc! Ninaaaaa, popiii se foiesc!

Obosea, la un moment dat, când toți dormeau, probabil, de zeci bune de minute, și se culca, mândru, cu misiunea împlinită.

Toate aceste mici exemple fac parte dintr-un proces complet de educație, pe care noi, părinții, nu reușim de multe ori să-l dăm copiilor acasă, oricât ne-am strădui. Intervin, firesc, emoțiile, dragostea și toleranța, din partea noastră, iar din partea micilor terorișți, obișnuiți cu larghețe și cedare, șantajul.

Îmi aduc, de asemenea, aminte că nu mai reușeam să-i fac pe placul lui cacaua cu lapte. Îmi spunea mereu că nu e bună, că nu e ca la creșă, până în ziua în care am afumat, din greșeală, laptele. Aia era cacaua bună! Aia era ca la creșă! Bine că am descoperit secretul, nu?

Dragi părinți, bunici….

Experiențele prin care am trecut în acea perioadă nu m-au transformat într-o mamă cu mult mai atentă ori prea consecventă. Am continuat să greșesc, în primul rând față de mine. Iar copiii ne urmează exemplul… și mare e puterea exemplului! Nu fac ce le spunem să facă, ce le impunem, ci fac exact ceea ce facem noi.

Astăzi sunt Ambasador Sano Vita, cum spuneam. Sunt nu pentru că merit, ci pentru că eu sunt cea care trebuie să se educe. Nu pentru fiul meu, care, mulțumesc lui Dumnezeu, este deja un bărbățel în toată firea, sănătos și voinic, ci pentru următoarea generație. Da, într-o bună zi am să fiu bunică. Am să am nepoți și am să-i vreau sănătoși.

Deși cu fiul meu am făcut destule greșeli, are încredere în mine și știe că mă pregătesc să fiu o bunică bună. O bunică care se preocupă de educația nepoților, dar nu numai de acea parte a educației pe care o consideram cea mai importantă acum 30 de ani, ci educația privită în ansamblul ei, începând cu alimentația și de-abia apoi cu celelalte componente.

Paradoxal, acum când pare că ai noștri copii, nepoți, au totul, suferă mai mult decât am suferit noi sau chiar și copiii noștri. Mă refer la generația părinților de 50 de ani – care, între timp, poate au devenit deja bunici – și a copiilor lor, de vârste cuprinse între 25 și 30 de ani, deveniți, eventual, la rândul lor, părinți.

Copiii de azi s-au născuți în era internetului, a celularului, a McDonalds-ului, a semi-preparatelor… sunt copii care stau ore întregi în fața televizorului, cu punga de snacks și sticla de Coca-Cola la îndemână, copii care nu mai știu ce-i aia o plimbare cu bicicleta, o partidă de fotbal în spatele blocului. Copii supraponderali de la vârste fragede, copii păstoși – și vă rog să nu o luați ca insultă – care vor deveni adolescenții și adulții ce vor umple sălile de operații ale spitalelor în câțiva ani. Și mai grav, dar mă opresc aici.

Obiectivul acestui discurs nu este să vă sperii, ci să trezesc în voi, toți cei care ați venit astăzi la această conferință, cu mic, cu mare, dorința de a schimba ceva în viața voastră, oferind copiilor șansa unui viitor mai bun.

Sano Vita este prima firmă care introduce pe piața românească produse nemodificate genetic, promovând o alimentație sănătoasă, echilibrată și bogată în nutrienții de care toți avem nevoie zi de zi. Nu doar copiii! Eu le numesc produse alternative, în sensul pozitiv, pentru că pot înlocui eficient atâtea alimente toxice, pline de E-uri, de chimicale de care nici n-am auzit, dar cărora le simțim efectele în timp. Mă refer aici la produse pline de zahăr, sare și grăsimi, al căror consum duc la apariția diabetului de tip 2, a cancerului, a bolilor cardio-vasculare și accidentelor vasculare cerebrale.

O dietă săracă în vitamine, proteine și fibre nu pare să fie o amenințare imediată, dar consecințele acesteia ucid în timp. Ucid mai mult decât fumatul, drogurile și accidentele rutiere la un loc.

Statisticile arată cifre înfricoșătoare. Devenim pe zi ce trece mai puțin activi, mai puțin preocupați de sănătatea noastră și, implicit, a copiilor noștri. Goana în care ne trăim viața, stresul și problemele cotidiene ne-au transformat în roboței cu plase pline de caserole.

Câți dintre dumneavoastră își oferă încă plăcerea unui mic dejun? Câți părinți reușesc să le pregătească, înainte de grădiniță sau școală, un mic dejun sănătos copiilor?

Se știe că micul dejun, de exemplu, este masa cea mai importantă a zilei, pentru că oferă organismului atât energia, cât și nutrienții necesari începutului de zi și, conform nutriționiștilor, este cea mai bine asimilată de corpul nostru, caloriile consumându-se în totalitate pe parcursul zilei. Cu alte cuvinte, oricât de bogat în calorii ar fi micul dejun, riscul ca acestea să rămână neconsumate, să se depună, cum zicem, este nul.

 

Imaginați-vă un mic dejun cu cereale, fructe – goji, curmale, smochine – tartine, dacă doriți, și un pahar de suc natural, care asigură organismului jumătate din nutrienții necesari întregii zile. Imaginați-vă un mic dejun cu iaurt îmbogățit cu semințe de chia ori caju, sau, dacă preferați, cu semințe de in, migdale si merișoare. Toate aceste produse sunt o sursă inimaginabilă de energie și echilibru într-o alimentație sănătoasă.

 

Semințele chia, preferatele mele, fac parte din categoria alimentelor complete, fiind bogate în:

  1. Proteine – la cca. 100 de grame de semințe, 20,4 grame de proteine, absolut necesare copiilor în creștere;
  2. Acizi grași Omega 3 – esențiali pentru sănătatea umană și pe care organismul nu-i poate produse în mod natural. Semințele chia sunt considerate alimentul vegetal cel mai bogat în acizi grași Omega 3;
  3. Fier, calciu, zinc – care oferă organismului energie și o dezvoltare armonioasă, stimulând și îmbunătățind și activitatea creierului, pe perioade mai îndelungate sau în care se depun eforturi mari mari.
  4. Fibre – în aproximativ 25 de grame de semințe se găsesc în jur de 9 grame de fibră, necesară organismului pentru digestie și curățare a tractului digestiv. Ajută și la eliminarea constipației;
  5. Magneziu, fosfor și o sursă importantă de antioxidanți.

Dragi părinți, bunici, mătuși, unchi…

Semințele chia sunt doar un exemplu de produs pe care eu am început să-l includ târziu în alimentația zilnică, dar care mi-a rezolvat probleme incomode cu care mă luptam de ani de zile. N-ați vrea să stiți!

Găsiți pe site-ul Sano Vita o gamă foarte variată de produse alimentare care pot schimba cu totul viața dumneavoastră, și mai ales a copiilor/nepoților voștri. Găsiți, de asemenea, o mulțime de rețete pe care le puteți include ușor, ușor în alimentația întregii familii.

Nu spun că minunile se produc de pe o zi pe alta. Ca-n orice proces educativ, în special cel al alimentației sănătoase, consecvența și determinarea sunt la fel de importante ca înseși alimentele pe care le alegeți. Și, iar o să spun că nu este de ajuns să schimbați modul în care gătiți, vă alimentați, ci și modul în care asigurați organismului balanță, prin introducerea treptată a activităților sportive, fie ele și cele mai ușoare, precum mersul pe jos ori câteva exerciții fizice.

Numai așa veți reuși să simțiți cu adevărat beneficiile unei vieți echilibrate, trăită într-un mod sănătos. Numai așa veți reuși să-i cooptați și pe cei din jurul vostru, întru îmbunătățirea sănătății tuturor românilor.

Educația, în general, începe devreme – acasă, în creșe, în grădinițe, școli – și, practic, nu încetează niciodată. De aceea, dragi părinți și bunici, cred cu tărie că, faptul că nouă ne-a lipsit nu este un motiv pentru a nu porni de-acum încolo la lupta împotriva alimentației nesănătoase, inactivității, ci, dimpotrivă, putem pune cu toții umărul la formarea generațiilor viitoare. La urma urmei, ei, copiii de azi, ne vor plăti pensiile în anii ce vor veni.

Iar pentru voi, dragii mei copii, am un sfat: Când părinții o iau așa, la vale, se pierd printre rafturi ori umplu coșurile cu alimentele nesănătoase – le știți voi bine care sunt acelea – trageți-i de mânecă și faceți-vă auzită vocea. Pentru că, există o vorbă care vă pune la adăpost în cazul ăsta: Vai de părinții care n-ascultă de copii!  Atenție, numai în cazul asta!  😀

Sper că apelul meu, al unei mame care a crezut că face bine tot ceea ce face, și pe care numai norocul a salvat-o de la probleme majore de sănătate ale fiului, ale ei, ale întregii familii, să ajungă în sufletul, în casele, în modul vostru de viață, și să se reflecte în statisticile viitorului, ca un cadou făcut de noi generațiilor următoare.

 

Vă mulțumesc pentru timpul și atenția acordate! În camera alăturată, Sano Vita a pregătit, special pentru dumneavoastră, coșulețe cu alimente sănătoase, precum și câteva preparate culinare executate cu produsele firmei. Poftiți, vă rog!

Și să ne vedem cu bine la anu’, voioși, sănătoși și plini de energie! Așa să ne fie!

 

 

Proba 14. Pledoarie pentru sănătate

SuperBlog 2018

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Autor la "Scurt(-)Circuit".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri"; Autor la "Pe cuvânt!"; Autor la "Scurt(-)Circuit".

7 thoughts on “Ambasador Sano Vita pentru o zi

  1. Daniela, tot ce pot să-ţi spun este că, în acest moment, sunt la ,,calificativul”/complimentul… BASCULANTĂ cu GABARIT DEPĂŞIT. Nu vrei să știi… Dacă reușesc să schimb ceva la mine ȋn acest sens, ȋnseamnă că articolul tău chiar a avut un impact extraordinar asupra mea. Fac referire numai și numai la persoana mea. CU SIGURANŢĂ, ceilalţi cititori vor extrage ceea ce vor considera că este cel mai benefic pentru ei și pentru familiile lor. Ei chiar vor reuși acest lucru și vor pune ȋn aplicare. Eu mai puţin, pentru că sunt lipsită de ambiţie. Dar mă voi ,,aduna”. Acum, ȋn această etapă a vieţii mele, nu mă simt prea ,,confortabil” cu persoana mea. Sper să-mi revin repede, să mă alimentez numai și numai sănătos, să fac mai mult sport/mișcare ȋn aer liber și să fiu așa cum eram odată. Doamne ajuta! Sano Vita să mă/ne ajute! Așa voi ajunge la,,categoria” muscă sau cum vrei să-i spui! Voi ȋncerca! Se apropie cele două evenimente. Mai știi?

    1. Sano Vita are produse ieftine si de calitate. Sunt perfecte pentru a le înlocui pe cele cu care te delectezi zi de zi, fara sa realizezi câte chimicale bagi în tine. Paste, orez, boabe fructe confiate, cereale… au de toate, doar sa vrei sa-ti schimbi modul de alimentare. Nu e greu, dar trebuie disciplina si ambitie, evident. Bafta, daca te apuci!

    2. Apropo, daca marea ta dorinta de schimbare vine cu o singura motivatie, e greu sa continui lupta dupa ce a trecut acel motiv/obiectiv. Lili la fel zice. Ca vrea sa arate bine la nuntile copiilor. No, bun! Si dupa? Aici este chestia pe care am subliniat-o în articol. Educatia necesita timp, rabdare, automotivare si perseverenta. 😉
      Succes!

    3. Gabi, serios? Dacă tu eşti gabarit depăşit, noi ce să mai zicem? :)))
      Eu am slăbit 15 kile cu SanoVita+dans în 3 luni. Dacă te ajută cu ceva informaţia…. 😛 Ia şi slăbeşte-ne cu gabaritul tău ăla micuţ! 😛 Mă duc să mă ascund în boxă. Deşi n-am!

  2. Dacă ajung la rezultatul dorit, am să fac tot posibilul să mă menţin acolo… Vă pup, dragile mele!

Spicuiește, rogu-te!

%d blogeri au apreciat: