UA-77766388-2

Ultima Duminica a anului 2014

Bye Bye 2015, Welcome 2015
Sursa foto: merry-christmas-images.com
Craciunul s-a dus. Odata cu el, si sarmalele facute de Lumu’. Iar azi, 28, au zburat si fiul meu, si Mr.A (cel din urma zboara cu masina).
Am ramas cu Ricci, care cauta disperat prin camere urme ale celor care tocmai au plecat.
N-am facut mai nimic toata saptamâna. M-a lovit frontal o puturosenie cum nu s-a pomenit. O sa fac de Luni câte ceva, daca reusesc sa ies din starea de letargie blegoasa.
Ma gândeam sa va scriu cum a fost 2014 pentru mine, asta ca tot m-am apucat sa critic pe Facebook initiativa cu „Anul 2014”, ilustrata în câteva fotografii din cronologia fiecaruia (certamente, cu multumirile de rigoare adresate „prietenilor”  si promisiunea de a ne vedea la anu’, tot pe Facebook, evident).
Începeam anul, asadar, cu dorinta de a repeta dieta în urma careia slabisem 14 kilograme. Ioc ! N-am avut vointa si curajul necesare.
Prin Februarie, am primit vizita surorii mele mai mari, ocazie buna pentru ceva rearanjamente prin casa, curatenie generala si debarasarea de câtiva saci cu haine care-mi erau mari. Da, mari … ati citit bine !
A stat cam o luna la mine. O luna în care am redescoperit râsul în hohote. O luna care m-a repus pe picioare, dupa atâtea momente de criza sau mai nefericite. O luna în care Ricci, dragul de el, ne-a tradat pe fata, dormind numai si numai cu sor’mea. O luna în care am pus tara la cale, am tocmit si planuit, dupa care – din pacate – din vina cailor care nu ne-au tras caruta, am ramas cu tocmelile-n drum.
Prin Martie, a plecat Mr.A în Italia. Mi-a stricat bunatate de luna. Iar crize, iar momente de ratacire, iar idei deloc constructive. Noroc cu Pastele din Aprilie si, implicit, cu iertarile de pacate. Tot p’atunci sarbatoream si prima luna a Blogului „Femeie, simpla Femeie”, blog dedicat surorii mele dar care s-a transformat, pe parcurs, în Jurnal asa…, mai personal.
Luna Mai mi s-a parut întotdeauna cea mai frumoasa luna a anului. Primavara în toi, totu-i verde, verdele-i speranta, speranta-i seva vietii, viata-i viata, si tot asa. Mai putin pentru saracii catei din România, peste care venea gramada potopul lumii.
Ca urmare,
prin Iunie m-am alaturat campaniilor feisbucesti contra eutanasierii câinilor de prin toate colturile lumii. N-am sa intru în amanunte acum, stiu doar ca atâta tristete si revolta am simtit, încât nu mai reuseam sa vad nici macar documentarele „Wild Nature” de pe National Geographic. Dintr-una (campanie) am dat în alta, si apoi într-alta … am revazut toate cruzimile de care suntem în stare noi, animalele „rationale”. Scrisesem deja si un articol pe tema asta, am creat apoi si-un video în ideea ca poate sensibilizez si eu pe careva. N-am prea reusit, mai mult, am continuat sa fiu la fel de carnivora ca înainte de campanii. Rusine sa-mi fie !
Iulie mi l-a adus pe fiul meu aici (mi-ar fi placut sa spun acasa, dar nu… aici nu-i deloc ca acasa), chiar de ziua lui. Am avut parte iar de momente extrem de fericite. Cica-s mai frumoasa când sunt fericita. Mi se citeste-n ochi extazul. Si despre acest moment am scris câteva rânduri: Stai ca trage mama ! Si dupa, iar nostalgie, iar tristete, iar dorul care ma macina din primele minute în care nu-l mai am lânga mine.
August m-a cadorisit, de ziua mea, cu atât de mult asteptatul concediu. Planuit de vreo opt ani, s-a decis, finalmente, sa se înfaptuiasca. Am fost la mare !!!  În Italia, la Jesolo. Tot drumul am avut o singura melodie în cap: „Oggi ti porto al mare, mio disperato amore„… De când astepta mintea sa mi-o cânte neîncetat ! Cred ca si ea planuia tot de vreo opt ani. Mi-a placut mult. As fi putut spune înca o data fericita, dar ceva dedesubturi au stricat imaginea fericirii totale, asa ca ramân la fericirea partiala sau starea de femeie multumita. A urmat apoi Italia lui Mr.A … acolo unde n-au ce-mi calca picioarele, deci iar figuri de stil, minciuni, prefacatorii. Da’ nu mai vine Septembrie ala odata ?
Vine, vine .. e pe vine. Ce-am facut prin Septembrie ? Nu mai stiu. Ar trebui sa-mi iau Blogul la control sa-mi aduc aminte. Oricum, am supravietuit.
Ah, Octombrie ! M-am îmbolnavit de bloggarita cronica evolutiva si de citita convulsiva. Pe Octombrie si Noiembrie le-am unit într-un singur cuvânt: SuperBlog.
Am scris, am citit, am râs de ce-am scris, am plâns pentru cum m-au punctat… am si câstigat, am si finalizat competitia în care m-am aventurat fara sa stiu cât de multe emotii o sa ma coste. Si nu numai emotii, dar si timp. Nici în partea asta mai creativa n-am excelat. Nu am atins toate obiectivele, dar sunt mândra de faptul ca am dus-o pân’ la capat. Premiile câstigate cu articolele Dragoste, „soft-touch” si supa  si Cafeaua de dimineata sunt un voucher în valoare de 50 de euro (de la Paper Plus) pe care l-am transformat în produse de igiena si de care se va bucura mama, singura care m-a încurajat (din familie, ma refer) si, respectiv, un espressor de cafea Saeco Poemia (de la Market Online). Multumesc sponsorilor !
Si iata-ne în Decembrie. Luna cadourilor. Am facut cadouri, am primit cadouri dar marea bucurie a fost, din nou, sosirea fiului meu. El este cadoul vietii mele… celelalte sunt doar chestii frumos împachetate.
Apropo’ de facutul cadourilor… Nu ma simt generoasa, dar de câtva timp simt cu mult mai mult placere în a darui decât în a primi. Pare copiata fraza din pozele lu’ Poptamas de pe Facebook. Eu stiu însa ca asa este. Si au început, spre încântarea sufletului meu, s-o simta si cei carora le-am oferit, în fiecare mic pachet, o bucatica din inima mea. Si nu-s chiar putini la numar.
Revin la ultima Duminica a anului 2014. Sunt singura. Dar nu-s trista. Poate un pic confuza. Poate nostalgica…
Ma învârt prin camere si-mi fac planuri pentru Luni. Sau pentru luni… de zile. Pentru 2015.
N-ar fi rau daca 2014 s-ar repeta la anu’. Desi, pe alocuri, ar fi loc si de mai bine.
Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

4 Comentarii
  1. Ehe, daca stiam eu ca te prinde sfarsitul anului singura, fluieram la geamul tau pana te convingeam sa mergi cu mine. Am tinut-o intr-un chef de pe 21 decembrie si pana ieri, cu scurte pauze…
    In 2015 raman cu ochii pe tine si vreau sa aflu ca fiecare zi a fost mai buna decat cea de dinainte.
    La multi ani!

  2. La mulţi ani! Să ai un 2015 în care să vină mai binele acela pentru care e loc mereu!

  3. La multi ani si voua, dragelor. Sa va fie viata plina…
    Si nu lasati nici un loc liber în care sa-si vâre coada, eventual, nefericirea !

  4. La multi ani , Daniela! 🙂

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: