UA-77766388-2

Ulitele satului tot mai pustii…

Sursa foto: luanamedia.ro
„Educaţia este o cultură a caracterului, o obişnuinţă contra naturii, dar şi singura care-i distinge pe oameni. Este o artă, care face să treacă conştientul în subconştient, este un fapt al şcolii şi al unei virtuţi pe care o porţi cu tine”.
Primim educatie din primele momente ale vietii. „Cei 7 ani de-acasa” pentru care sunt responsabili parintii nostri, scoala, viata pe tot parcursul ei si, nu in ultima instanta, societatea in care traim.
Toate contribuie in felul lor la bagajul de reguli morale si etice cu care ne inarmam pentru a putea trai (cica) intr-o lume civilizata.
Daca intelegem educatia ca pe un proces de acumulare a virtutiilor morale, a principiilor de viata sanatoase, am putea spune ca are numai efecte pozitive in viata noastra.
Dar nu-i intru totul adevarat. Exista parti ale educatiei pe care o primim care pot avea efect contrariu, nefast as spune.
Barfa,  iata unul dintre paradoxurile educatiei. Si va explic de ce …
Etic, barfa reprezinta un act negativ care poate rasturna sistemul firesc de valori, fie cel cladit in „cei 7 ani de-acasa”, fie in scoala, fie privit prin prisma religiei, fie cel al socializarii persoanei.
Cu toate astea, barfa este fenomenul comunicativ cel mai raspandit intre manifestarile oamenilor. Studii arata ca peste 60 % din discutiile pe care le purtam iau forma barfei. 
Contradictia aici incepe…
Asadar, suntem educati de mici sa nu barfim in aceeasi masura in care suntem educati sa „nu dam os de ros”, adica sa nu devenim victime ale barfei. Comportamentului nostru sa nu i se lase loc de barfa.
Desi barfa nu se bazeaza neaparat pe transmiterea unor lucruri neadevarate, creeaza acelasi nefast efect pentru cel barfit ca si calomnierea.  
Teama de a fi barfit este in multe cazuri atat de mare, incat multe persoane ajung sa se izoleze. Sa nu mai comunice, sa nu-si mai incredinteze micile secrete nici macar acelor persoane in care au incredere, incluzand aici si propria familie.
Deci, acea parte a educatiei care ar trebui sa ne deschida usa catre socializare nu face altceva decat sa ne-o inchida.
Multi dintre noi nu sunt sau nu par atat de preocupati de „gura lumii”. Am putea spune chiar ca fenomenul incepe sa se diminueze in marile orase unde e posibil sa nu se cunoasca intre ei nici macar vecinii de pe scara unui bloc. In mediul rural insa amprenta „gurii lumii” este inca in trend. Multe tinere blamate pentru ca poarta in pantec un copil al „nimanui”, tinere divortate izolate de aceeasi „gura a lumii”, teama de a se intoarce acasa in cazul unui esec pentru ca ar fi desigur tema de dezbatut pe toate ulitele, din zori si pana-n seara.
Ma refer in special la ele, pentru ca barbatii nu fac atata caz din asta, desi barfesc si sunt la fel de barfiti ca si noi femeile.
Cica barfa ar avea si efecte pozitive (pentru barfitor, evident), din punct de vedere al sanatatii (cititi aici articolul).
Cu toate astea, victimele gurilor rele, azi eu, maine tu … sunt tot mai multe pe zi ce trece, izolarea tot mai frecventa, prietenii din ce in ce mai filtrati, familia evitata si … ulitele satului tot mai pustii.

Cateva articole interesante despre barfa gasiti aici:
Timotei fara viora (Despre barfa)

Discipolul lui Socrate şi bârfa

Discipolul lui Socrate si barfa

Discipolul lui Socrate şi bârfa
Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt... de bucătăriţă";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: