UA-77766388-2

Tulipomania

Buchet lalele, în cascada
Sursa foto: www.onuntasuperba.ro
– Bate fierul cât e cald, fata babei! La vârsta ta, aveam pe maica-ta maricica si pe unchiul la scoala! Deh, erau alte vremuri, stiu… fetele se maritau tinere, faceau copii si vedeau de gospodarie, maica. Pe voi va prinde vârsta de 30 de ani si nici macar cu gândul nu v-ati oprit  o leaca la un flacau de casa, la o familie.
Diana, însa, nu lua în seama dojenile bunicii. Vremurile pe care ea tinea sa i le aminteasca de fiecare data când o vizita erau demult duse, apuse.
– Pai ce vrei Buni, sa nu ma bucur de viata asta frumoasa libera si fara atâtea obligatii? Mai am timp…
– Pai, tu oi avea… da eu? Vreau sa te vad la casa ta, sa strâng în brate stranepotii. Mai apuc eu, maica, ziua aia daca tu nu te hotarasti? Bogdan e baiat bun si te iubeste!
Mirosul de placinta de dovleac inunda bucataria înghesuita si modest mobilata, dar asta nu o impiedica pe Diana sa se cuibareasca pe scaunul mic de lemn si sa astepte placinta aburinda din cuptorul care abia se mai tinea pe picioare.
– Pregateste si tu zaharul ala vanilat, sa punem peste…!
– Vanilinat, Buni! Ti-am mai zis…
– E, lasa-l încolo…

Diana era singura nepoata a lui Buni, asa ca se bucura de toata atentia si dragostea acesteia. Când i-l prezentase pe Bogdan, în urma cu un an, acesta o cucerise imediat, iar, de atunci, o batea mereu la cap sa nu cumva sa lase sa-i scape printre degete un baiat atât de bun.
Se cunoscusera primavara. Diana era ghid turistic. Stapânea patru limbi de circulatie internationala, asa ca traseele erau mereu altele. Cunostea Europa ca pe propriile-i buzunare, însa la Amsterdam nu mai fusese. Cu câteva zile înaintea circuitului, îsi îmbogati cunostintele cu informatii de tot tipul despre locurile pe care urma sa le prezinte. Se opri entuziasmata asupra Parcului Keukenhof si, desi traseul nu includea vizita la cea mai mare gradina de plante cu bulbi a Europei, decise sa propuna sefului ei devierea traseului, convinsa fiind ca turistii vor aprecia la fel de mult ca ea ideea.
Bogdan îsi platise excursia cu banii din bursa primita si astepta nerabdator ziua plecarii. Îsi facuse ceva provizii, pentru a nu cheltui afara banutii agonisiti cu truda pe chestii pe care le putea lua cu el, de-acasa, mai ieftin, „pretul” platit fiind doar efortul si greutatea pe care o purta în rucsacul imens.
Traseul în tara se desfasura în liniste. Diana studia atent grupul cu care urma sa-si petreaca urmatoarele cinci zile si-si dadu seama ca majoritatea erau barbati de vârsta ei, studenti sau tineri aflati la începutul carierei, ceea ce o facu sa gândeasca pripit: „Cred c-am dat-o-n bara cu lalelele mele! Astia vor sa vada papusile Matroska în vitrinele din Cartierul Rosu, nicidecum lalelele…” chiar daca erau ele abia înflorite.
Parcul sarbatorea a 65-a aniversare, iar expozitia cu tema „Criza lalelelor sau tulipomaniei” ce relata fapte din istoria economica a Europei secolului XVII-lea, parea sa o intereseze, desigur, numai pe ea.  „De-ar sti ei ca în acele vremuri un bulb din aceasta floare originara din Turcia se vindea cu pretul unei vile de pe canelele Amsterdamului…”

Toate gândurile ei fura alungate când ajusera în Tara Lalelelor, mai precis în oraselul Lisse unde, pe o suprafata de 35 de hectare, se afla parcul. Bogdan o însoti pe tot parcursul prezentarii pas cu pas, dornic sa afle cât mai multe despre… despre ea si pasiunea ei pentru lalele.  Îi sorbi din priviri fiecare gest, asculta cu atentie fiecare cuvânt, zâmbindu-i si încurajând-o când emotiile o copleseau.
Servira apoi o cafea pe terasa de la iesirea din parc, iar la plecare îi oferi o pereche sa saboti olandezi din ceramica în care se aflau doi bulbi de lalele aurii.
Asa începu povestea lor de dragoste, în fiecare primavara sarbatorind evenimentul cu sampanie si lalele.

– Buni, pune-mi, te rog, câteva placinte la pachet pentru Bogdan! Trebuie sa plec. Are o surpriza pentru mine!
Puse gentuta plina de bunatati în portbagaj si pleca în graba catre Bucuresti.  Bogdan îi pregatise o surpriza, iar ea murea de curiozitate sa afle despre ce era vorba. Când ajunse, dadu buzna în sufrageria modern mobilata, pe al carui perete se vedea de la intrare un tablou pictat pe pânza cu florile ei preferate si, cu sufletul la gura, îl anunta pe Bogdan ca sosise.
Sfios, dar ceremonios, cu o lalea aurie pe care o framânta emotionat, purtând-o dintr-o mâna în alta, îndrazni:
– Nu cred ca am sa pot iubi vreodata o alta femeie! Vrei sa fii sotia mea? Îi oferi apoi laleaua ciufulita  si, fara sa astepte raspunsul ei, scoase cutiuta cu inelul de logodna din buzunarul sacoului si i-l roti pe deget cu miscari fine, privind-o ca pe a opta minune a lumii.
La orice s-ar fi gândit Diana, numai la o cerere în casatorie, nu.
– Lalele toamna?
– E primavara în Noiembrie exact atunci când nu te astepti, raspunse Bogdan cu ochii scânteind de dragoste.
– Sa vezi ce-o sa se bucure Buni!
– Numai Buni?
– Ah, si mama… si tata, toti prietenii nostri, se rasfata Diana.
– Si tu?
– Eu??? Eu sunt cea mai fericita femeie de pe Pamânt!

 ****
Nunta o voiau doar între prieteni si rude apropiate. Doreau, însa, cele mai bune servicii pentru invitatii lor, asa încât cautara un local care sa satisfaca pâna si cele mai exigente nevoi: modern, chic, elegant, mâncare excelenta, posibilitati de cazare pentru rudele din provincie si din strainatate. Un local care sa se ocupe de tot ceea ce era nevoie, inclusiv de tortul miresei. Tema nuntii, cum era firesc, „Lalele, lalele, lalele„.
Fura încântati sa afle ca Hotelul Golden Tulip Times organizeaza astfel de evenimente, asa ca marcara imediat o întâlnire cu cei ce aveau sa fie Wedding Planner-ul lor.
Hotelul de 4 stele, situat în centrul Bucurestiului, si Restaurantul Good Old Times apartinând acestuia, erau alegerea perfecta pentru Bogdan si Diana. 
Meniul ales, pregatit cu cele mai bune ingrediente si respectând retetele originale din perioada interbelica, satisfacea gusturile tuturor, de la exotice pâna la cele traditionale, dând localului binemeritatul nume „timpurile bune de altadata” într-un Bucuresti considerat în acele vremuri Parisul Balcanilor.

Meniu Restaurant Good Old Times



Când toate detaliile fura puse la punct, se ocupara de invitatii, al carui text îl concepura împreuna:

“A fost odata ca niciodata…”,
aceeasi povestire si, totusi, de fiecare data alta.

Bogdan si Diana 

îsi incep propria lor poveste de dragoste,
pe care o doresc plina de soare si fericire,
alaturi de familiile lor:

Dragan si Velicu

care doresc sa fiti alaturi de ei la fericitul eveniment.
Va asteptam la cununia religioasa care va avea loc la
Biserica Delea Veche.
Pentru a afla continuarea povestirii va invitam,
in ziua de 7 Noiembrie 2015, la ora 15,00,
la Restaurantul Good Old Times
De acum pasii lor vor fi calauziti de nasii:
  Adrian si Ioana

Va asteptam cu drag!

O nunta ca-n povesti, care nu tinu trei zile si trei nopti. Tinu exact atât cât cei doi sa pastreze pentru totdeauna o bucatica de „altadata” în sufletul lor unit, pe vecie, de… laleaua aurie.

Lalea aurie
Arhiva personala

Acest articol participă la concursul SuperBlog – Editia toamnă 2015
Proba nr. 13: Scenariu de nunta, la Golden Tulip Times: Sponsor:Hotel Golden Tulip Times
Sigla Hotel Golden Tulip Times

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

2 Comentarii
  1. Îmi plac oamenii care au curajul sa pună și povestea și sponsorul in prim plan. Am retinut perfect facilitatile hotelului, restaurantului, dar m-am bucurat și de poveste cu atingeri de lalele. Esti o calatoare de cuvinte..

  2. Da, Adriana, dar riscul e mare. Noi încercam sa conturam o poveste în care sa includem reclama fara sa bata la ochi. Sponsorii, însa, prefera reclama pura si mai putin povesti siropoase.
    Ultimele doua articole le-am scris în doar jumatate de ora, asa ca nu sunt foarte multumita. Cine stie, poate am noroc si nu ma taxeaza prea tare… :).
    Multumesc pentru vizita si apreciere!

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: