UA-77766388-2

Trandafirii aveau o singură vină…

Grăbeşte-te! Grăbeşte-te încet!

Mă ducea de braţ ca pe o inculpată, deşi drăgăstos în felul lui, urmărindu-mi fiecare pas, să nu cumva să mă împiedic şi să mă rostogolesc. Eram ca o minge (pe alocuri), aşa că grija lui era justificată, mai ales că una dintre specialităţile mele era plonjarea pe burtă. Ori plonjonul cu rostogolire! Învăţasem tehnica la handbal, dar nu era cazul s-o aplic în a noua lună de sarcină.

Ne îndreptam către Spitalul Muncipal (acum Universitar), traversând părculeţul dintre Operă şi acesta. O zi plăcută de vară, un iulie care avea să-mi schimbe pentru totdeauna viaţa.
M-aş fi oprit în mijlocul parcului, pe o băncuţă, şi aş fi contemplat, probabil, florile şi trecătorii ore-n şir. Sentimentele mi-erau amestecate. Teamă şi preocupare, curiozitate şi dorinţa de a-mi strânge în braţe copilul pe care-l purtam cu mine peste tot de atâtea luni.

Era Sâmbătă şi, deşi nimic nu anunţa venirea pe lume a voinicului în acea zi, eu mă înfiinţasem deja la poarta spitalului. Năşteam cu pile, hehehe! Doctorul meu urma să fie de gardă tot weekendul, aşa încât speram ca minunea să se producă în acele două zile.
Pregătiri, controale, toalete (mai puţin)… mă plimbau de colo-colo, fără să-mi spună prea multe. 
Al meu bărbat se retrăsese-n ale lui, urmând să mă viziteze spre seară. Şi-aşa a şi făcut!
Între timp, eu mă-ndeletnicisem cu de-ale mele, de-ale femeilor. Îl adusesem pe lume pe Cristian, sunasem familia, naşii de botez şi toată suflarea. De toţi dădusem, numai de al meu bărbat nu!

***
Mă odihneam cu punga de nisip pe burtă, când a intrat în salon. 
La multe mă puteam aştepta de la el, dar în niciun caz să-l văd cu un buchet de flori în braţe.

Sursa foto: www.livrarefloribucuresti.ro

Un buchet de trandafiri albi, imaculaţi, inocenţi. Aşa-i vedeam. Aşa-i credeam!

Numai că, bieţii de ei, nu erau chiar atât de inocenţi. Aveau o singură vină! Se lăsaseră, până să ajungă la mine, pe mâinile celor ce nu trebuia nici măcăr să-i atingă. Se lăsaseră batjocoriţi de florari de duzină, aşezaţi cu zecile în faţa spitalului, cu buchete care mai de care mai pompoase…   căci, de (!), acolo se vindeau cel mai bine.
Am pus trandafirii în apă, cum era firesc, iar bucuria de a-i fi primit era la fel de măreaţă precum cea a evenimentului pe care-l sărbătoream. Dar nu au trecut nici două ore şi superbii mei trandafiri albi au început să pălească vizibil.
Credeam că era căldura de vină, deşi salonul era aerisit şi destul de răcoros. Ori apa, îmi spuneam. O avea prea mult clor, doar, na (!), mă aflam într-un spital, la urma urmei.

Dimineata erau morţi!
Îşi dăduseră ultima suflare într-un salon în care toţi celebram viaţa. 
 
I-am luat uşor din glastră, unul câte unul, cu toate că mi-era nespuns de greu să mă despart de ei atât de devreme. Şi fără funeralii…
După ce am adunat doi, trei, stupoare! Începu să plouă cu măciulii… că doar ele mai rămăseseră din frumoşii mei trandafiri. 
Măciuliile aveau toate, absolut toate, o gaură în mijloc, în care fusese înfiptă tulpina. Ori, altfel spus, trandafirii mei fuseseră traşi în ţeapă!!! Ca-n vremurile lui Dracula!
(În)ţeapă trandafirii, ţeapă a luat şi-al meu… mama ei de ţeapă!

Iubesc florile. Iubesc mărgăritarele şi freziile, iubesc lalelele şi stânjeneii ori florile de câmp.Trandafirii, însă… trandafirii sunt sufletul meu. Sunt florile mele preferate. Catifelaţi, parfumaţi, roşii, galbeni sau albi… pentru ei am făcut pasiune. Nu întâmplător se spune că tradafirul (roşu) este simbolul dragostei, iubirii înfocate, pasionale. Iar ai mei fuseseră torturaţi! Schingiuţi! Maltrataţi! 

La fel şi iubirea mea, pură şi inocentă… dar mai târziu.

Toţi am luat ţeapă! De-acolo mi s-a tras, sunt sigură! 🙂

Dar eu nu m-am pierdut cu firea… firea mea romantică, visătoare, lunatică.

Eveniment ca acel de acum 27 de ani nu o să mai celebrez, dar poate fi un altul, nu?
Poate mă recăsătoresc! Şi fac o nuntă mare la Bucureşti. Şi chem superbloggerii din toată ţara. Şi de peste hotare!
Şi am să mă umplu de buchete de flori! Flori vii, netorturate. Şi nu, nu am să-mi fac griji şi nici nu am să mă întristez dacă prietenii mei nu pot ajunge la eveniment. (Fie vorba între noi, puţină economie nu strică!).
N-am să-mi fac griji, pentru că ei ştiu, aşa cum ştiu şi eu acum, de unde se pot face livrări buchete de flori. Am descoperit o florărie online şi nu am făcut un secret din asta. Le-am spus şi lor (evident) că pot comanda flori şi trimite prin curier. Flori pentru ocazii, flori la domiciliu sau la orice altă adresă din Bucureşti. De ce nu şi la Salonul de Nunţi din penultima probă a SuperBlogului? Că, fără doar şi poate, acolo intenţionez să mă leg la cap! Chiar dacă nu mă doare.

Le-am dat totul mură-n gură!

Şi n-am să las ca un aşa eveniment să-mi fie umbrit de… trandafiri păliţi. Şi nici sentimentele de dragoste spulberate de primul ultimul sosit. Pentru că am învăţat din greşelile altora, din greşelile mele. Că, dară, toţi suntem, într-un fel sau altul, puţin „greşiţi”!

Nu mai construiesc castele de nisip! Fac coroniţe de flori colorate, cu care să împodobesc acele… Rings around the Moon!

 

Şi, iarăşi, nu! Nu am mai luat vreodată flori din faţa spitalelor, cimitirelor, din pieţele în care stau gramadă unele peste altele ori de la chioşcurile care au răsărit, de câţiva ani încoace, ca ciupercile după ploaie.

M-am asigurat întotdeauna că florile pe care le ofer sunt proaspete, îngrijite şi iubite aşa cum merită. Aşa cum îmi place să le primesc, de altfel. Că pentru livrări flori nuntă în Bucureşti, aranjamentele sunt făcute cu profesionalism, cu bun gust şi că ajung la destinatar împreună cu emoţiile expeditorului – şi echipei de florari experimentaţi – „la pachet”, la timp şi gratis!

Pentru ca florile să nu mai aibă niciodată vreo vină…

P.S. Să nu-mi presăraţi petale de trandafiri pe covorul roşu! Nu vreau să le „pălesc”!

Şi, şi, şi..

Şi cu acest articol, am mai adăugat un Ring around… concursului Spring SuperBlog 2016.
Proba ( a zecea) este sponsorizată de Livrari flori Bucureşti

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

7 Comentarii
  1. Frumoase amintiri ai tu legate de florile preferate, iar eu îți dau dreptate când spui că florile trebuiesc iubite și cumpărate doar de la cei care știu să le îngrijească și să le pună în valoare. 🙂

  2. Daaaaa, cu florile tot am! Sa tot scriu despre ele. Acum, dupa atâtia ani, ma amuza. Dar atunci, nu prea… 🙂

  3. Vineri, Mihai al meu a zis ca a asistat la cea mai penibilă cumpărare de flori: doi se certau pe un client care sa-i dea „cel mai frumos” buchet. Jurai că-s mături, nu buchete. O fugit ala și de buchete ofilite gata, și de gura florareselor. Urasc sa iau flori din piata, asa ca te inteleg perfect..

  4. Mai luam cu mama de la batrâni, dar numai ca sa-i facem pe ei fericiti. Ei, saracii, le cara în galeti prin tramvaie, prin Maxi-Taxi uneori. Mi-era mila si de aceea am mai cumparat uneori de la ei. Dar, de la "mafia florilor", nu!

  5. Cred ca e una dintre cele mai frumoase ocazii in care o femeie primeste flori si se simte cu adevarat implinita! raman inca la stadiu de "cred", revin peste cativa ani sa va confirm! :))) Mi-a placut articolul dvs! SUCCCES! :*

  6. Cred ca sunt frumoase toate momentele în care primesti flori. Mai nou, încep sa-mi para la fel de frumoase cele în care oferi. O deviatie de la normalitate… o fi de vina vârsta. Nu stiu!
    Multumesc, Raluca! îti întorc urarea cu drag!

  7. Chiar azi am primit un buchet de flori, combinație narcise plus lalele. De la o fetiță de-a mea, de la teatru. Când am scris articolul, mi-am dat seama că eu nu prea am primit flori de la bărbați, ci numai de la copii sau părinții lor. O singură dată, acum vreo 10 ani, de ziua mea, am primit un trandafir de la știi tu cine și ce crezi, nu îl cărase el pe stradă, ci un prieten, că cică i-a fost rușine. Și tot prietenul lui mi l-a și dat. În prezența lui, care era emoționat. :)))))

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: