UA-77766388-2

Sus bariera ! Sunt ghidul tau pe „Strada Fictiunii”

De câte ori lumea ta imaginara o intersecteaza pe cea reala, un sentiment ciudat te cuprinde. O neliniste, o teroare secreta pune stapânire pe tine si nu ai pace pâna când nu deslusesti misterul.  
Ca în visele de noapte carora nu le întelegi mesajul oricât ai încerca. Si pe masura ce încerci sa întelegi apar tot mai multe întrebari, îndoieli. Nu stii în care directie s-o apuci. Cea a imaginatiei? Cea a realitatii?
Am visat de nenumarate ori o strada. Un pasaj subteran, mai precis. Am încercat sa patrund mai adânc în acel vis si sa aflu unde se afla acel pasaj. Un loc familiar mie, dar care ? De fiecare data când ma apropiam de adevar, totul se întetosa si nu mai desluseam nimic. Eram convinsa însa ca, odata si odata,  am sa ajung la capatul pasajului si am sa aflu pe ce carari ma poarta de atâtia ani acelasi vis. Si am aflat. Pe cele ale fictiunii.

In literatura, pe acea strada imaginatia si realitatea merg tinându-se de mâna ca doi îndragostiti. Am ales sa merg pe aceeasi strada cu personajele romanelor si povestilor vietii mele. Pentru ca „subiectele dramatice ale povestilor se învârt în jurul nevoilor umane. Nevoia de a fi iubit. De a-ti controla destinul. De a avea un scop în viata. De a depasi obstacolele. De a trece peste loviturile vietii si a-ti vindeca ranile lasate de acestea. De a întelege si a da un sens evenimentelor vietii” (Bill Johnson). 

Ca sa întelegeti mai bine ceea ce vreau sa spun, imaginati-va ca va aflati într-o biblioteca imensa unde categoriile si speciile literare sunt aranjate pe coridoare, ca strazile în New York. Strazi paralele, numerotate, cu sens unic, intersectii, drumuri cu prioritate … strazi mai mult sau mai putin circulate. Pe una din aceste „strazi” veti întâlni acel roman în care va regasiti, din ce în ce mai mult, cu fiecare pagina pe care o întoarceti. Acel roman care, precum o masina, nu va va purta nicaieri daca nu-i porniti motorul. Dar odata pornit, va va duce pâna la capat. Acela este romanul de fictiune, iar noi circulam de-acum încolo pe „Strada Fictiunii„.
Pe unul din panourile prezente la festivitatea de lansare a cartii lui Codin Maticiuc, „Consumatorul de suflete”, era scrisa urmatoarea fraza: „Strada Fictiunii se construieste pe masura ce ti-o imaginezi”. Si este foarte adevarat.
Proiectul Editurii ALL, sustinut si promovat de domnul Alex. Stefanescu, exact asta îsi propune. 
De ce ?
Pentru ca pe „Strada Fictiunii” se circula deocamdata într-un singur sens. Domnia sa ridica bariera dintre literatura de fictiune internationala si cea româneasca, dând liber traficului în ambele sensuri. Masini straine bara la bara cu masini românesti. Autorii straini cot la cot cu autorii români. Pentru ca, asa cum tot dânsul spune, „nuferii dintr-o mlaștină nu sunt mai prejos decât trandafirii dintr-o grădină”.
În trecut, consideram ca literatura noastra de fictiune a avut de suferit datorita sistemului, multi dintre scriitorii nostri fiind cenzurati sau chiar interzisi. Acum însa sufera datorita tentatiei tipice românilor de a citi în primul rând pe scriitorii de afara si apoi, daca se nimereste, vreun autor român. Ideea de a intensifica traficul pe strada fictiunii este, deci, bazata pe dorinta de a face cunoscuti publicului autorii români în aceeasi masura în care sunt cunoscuti autorii straini. 
Editura ALL, initiatoarea proiectului de care v-am vorbit,  va propune lecturi din patru categorii literare: Clasic, Contemporan, Crime si Bestseller.

Din categoria Clasic, as mentiona câteva titluri din literatura secolului XX, traduse la noi fie pentru prima oara, fie retraduse care ar completa cu siguranta „panoplia” lecturilor dumneavoastra de pâna acum, si anume: Kim – Rudyard Kippling, Orasele invizibile – Italo Calvino, Facultatea lucrurilor de prisos – Iuri Dombrovski.

Pentru categoriile Contemporan, Crime si BestSeller astept recomandarile voastre. 
Am sa ma opresc putin asupra Colectiei „Strada Fictiunii”, în special asupra „Listei lui Alex. Stefanescu”
Ceea ce apreciez cu adevarat la aceasta colectie este ideea de a scoate la iveala multe talente ascunse, marginalizate , autori pe care nu s-a gândit nimeni sa-i promoveze, sa-i lanseze desi scrierile lor sunt cel putin la fel de admirabile ca ale atâtor alti autori mai norocosi. 
Iata doua din titlurile recomandate: 
Viata face toti banii – Autor: Vlad A. Popescu – un tânar care „îsi propune ca la nouazeci de ani sa nu traiasca din amintiri”

Sursa foto: Editura All

„De ce am plâns eu la botez

Am închis iarasi ochii (caruciorul s-a transformat într-o scena), mi-am înclestat iarasi pumnii (pe scena: un nume de scena, o voce, un ooo, da, un artist!) si, sub bagheta magica a unui dirijor invizibil, am plâns mai ceva ca un întreg cor de plângaciosi consacrati. Cu succes, fiindca la finalul interpretarii au mutat plicurile în alta parte si, imediat, mi-am întins picioarele-n voie. Ultimii cinci invitati nu se putea scula de la masa. Dupa ce-au plecat pe picioarele altora, am ramas doar eu împreuna cu, v-ati prins, cele doua persoane: mama, respectiv tata.
Începând cu ora unu si zece din noaptea aceea, cele doua persoane au deschis toate plicurile si, realizând o adunare cu tot ce era de adunat, apoi o scadere cu tot ce era de scazut, le-a iesit ca de pe urma botezului nu-mi pot lua decât cel mult o suzeta. Pe care o pastrez si-n ziua de azi.”*

Premiul – Autor: Silvian Floarea (profesor de limba româna si membru al Uniunii Scriitorilor din România)
Sursa foto: Editura All
„Într-o buna zi, Oama a trimis un SMS la o companie de telefonie care organizase un concurs exclusiv pentru abonate, cu un premiu surpriza. La întrebarea ” Cine a spus «Am fost iubit si nu am fost în stare sa iubesc»?” ea s-a interesat pe Google si a raspuns: „Ch.Chaplin.”
Dupa fix 30 de zile, a primit un SMS cu textul: „Stimata abonata, sunteti rugata sa va prezentati la sediul firmei noastre… (urma adresa sediului)… pentru ca sunteti una dintre cele doua fericite câstigatoare ale marelui premiu organizat de compania noastra.”
Femeie practica si ancorata în proza vietii, obisnuita cu farsele si avertizata ca exista multi sarlatani, Oama si-a dominat emotia.”*
Doi autori, doua titluri,  care promit mult si pe care, recunosc, mi-as dori sa le citesc odata cu voi.
În final, câteva mici consideratii privind literatura de fictiune în general. 

Mai mult de jumatate din americani (si nu numai) citesc romane de fictiune. O simpla explicatie ar fi aceasta: Rasfoind un roman fictiv, vei avea senzatia ca citesti despre ceva ce crezi ca ti s-a întamplat numai tie. Dar la sfârsit, descoperi ca i s-a întamplat la fel si lui Dostoievski cu o suta de ani în urma.
O alta persoana, un alt loc … aceeasi situatie de viata.
Literatura de fictiune nu ar fi fost atât importanta în viata noastra, daca viata însasi nu ar fi fost importanta. Deci, fictiunea este astazi considerata ca fiind acea retea sociala care conecteaza generatiile în spatiu si timp.
În plus, studii recente de psihologie sociala arata ca acei care citesc literatura de fictiune sunt mult mai capabili sa identifice emotiile altor persoane, sa le înteleaga si chiar sa empatizeze cu ele, spre deosebire de acei care citesc literatura de alt gen… sau nu citesc deloc.
Asadar, vizitati pagina Editurii ALL si, iarasi vorba domnului Alex. Stefanescu, „Hai sa ne bucuram împreuna de frumusetea literaturii !”

*: fragmentele de text sunt expuse exclusiv în scopul promovarii. Drepturile revin editurii si autorilor. 

Articol înscris la proba nr. 12 a concursului SuperBlog 2014, proba sponsorizata de Editura ALL.

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt... de blogger!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: