UA-77766388-2

Sunt o ştampilă

Sunt o ştampilă.
Una oarecare…
Pe un colţ de birou
Sau pe o masă „din dotare”.
Ori uitată prin sertare.
Cui îi mai pasă
Într-o lume de emoţii goală?
O lume-n care scrii pe un ecran,
Şi nu pe-o coală
De hârtie…
Zic unii:
Prea multă birocraţie!
Zic eu (ştampila):
Trăim în era digitală
În care creierului nu-i mai trebuie şcoală!

Îţi mai aduci aminte de cerneală?

Eram utilă.
Eram ştampilă.
Una oarecare…
Mă foloseau pentru certificare
Ori pentru ce se cerea aprobare.
Şi eram mândră
De fiecare dată
Când doar cu mine
Semnătură era autentificată.

Să-ţi povestesc o zi din viaţa mea?

Lucram la Ambasadă.
Una oarecare…
Într-o ţară caldă.
Mi-aduc aminte riviera…
Ce vremuri!
Împărţeam cu alte două tuşiera,
Dar ne ştia la fiecare rostul secretara.
Pe-o foaie albă de hârtie,
Capsa cu mare grijă bonul
De la orice cheltuială,
Fie chitanţă,
Fie factură fiscală.
Curţii de Conturi dădea socoteală.
Apoi intram în joc eu, prima…
Aveam rol administrativ
Şi, peste toate cele,
De control financiar preventiv.
Eram mică, dar importantă!
Fără mine,
Chitanţa nu era chitanţă!
Ori, de era, nu era acceptată
Şi se-ntorcea-n dosar neaprobată.

Au eliminat ştampila!
Şi acum cuget
Şi m-apucă mila
De mine?
De acel Decret
Ori Ordonanţa
Ce îmi ştirbeşte importanţa?
Nu! Acum mi-e milă de buget!

Sunt o ştampilă.
Sau… eram!
Una oarecare…
Şi sunt tristă
Că-n epoca computeristă
M-au anulat
Ca pe o nomenclaturistă.
Gândit-au că de mă înlătură
Scapă cu totul de…
„Maculatură”!
Ori că reduc timpul de procedură!
Legalizare, notarizare,
Apostilare, sigilare,
Că se elimină „n” bariere
‘ntr-o ţară ce se vrea
Fără frontiere!

Privesc în urmă cu nostalgie.
Scot din albumul de „fotografii”
O coală albă de hârtie,
Şi mă prefac…
Şi-mi pun pe ea amprenta,
Aşa, de drag,
Din inerţie…

Şi-apoi îmi imaginez că…

Sunt iarăşi o ştampilă.
Nu una oarecare…
Sunt o Colop!
La ei văd că mai am „cătare”.
La ei mă simt din nou utilă,
Simt că renasc,
Că sunt copilă,
Şi sunt modernă!

Stampile Colop

Dar…
În fond, rămân tot eu.
Rămân ce-am fost mereu…
Rămân ştampilă!

La ei pot fi o datieră,
Ori printer,
Sau chiar cifrieră.
Şi pot fi albă, neagră,
Colorată,
Pot să-i amuz şi pe copii
De-ar fi să fiu
Măcar o dată, pentru o zi,
Ştampilă personalizată.

Datiere Colop

Am „haine” noi,
De sărbătoare,
Deşi mică, mă simt iar mare!
Am dat sertarele… pe buzunare.
Şi am un nume!
Sunt o Colop! Sunt o minune!

Datiera Spicuiri

Dar…
În fond, rămân tot eu.
Rămân ce-am fost mereu…
Rămân ştampilă!

Şi mi-ar plăcea să mai rămână
Scrisoarea-n plic
Şi apostila…
Sigiliul, ceara şi cerneala,
Scrisul de mână, caligrafic,
Şi limba noastră cea străbună…
Limba română!

 

Proba nr. 5 „O zi din viaţa unei ştampile” – sponsor Colop România

SuperBlog – 2016

Surse foto: ziare.news.ro; colop.ro; media SuperBlog.

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

7 Comentarii
  1. Mai sunt si acum multe firme, locuri in care stampila are pozitia ei arhicunoscuta. Nu e pe deplin desfiintata. Frumos!

    • Da, stiu! Dar cum nu mai e obligatorie aplicarea ei pe multe tipuri de acte/documente, m-am gândit sa protestez. Pasnic… 🙂

  2. Eu cred că o să rămån ultima care foloseşte ştampila, dacă vreodată se va renunța definitiv la ea. Aşa de mult îmi place să parafez, încât mi-am ştampilat, semnat, completat o chitanță în plus, numa aşa, în ciuda ANAF. Este vorba, desigur, despre prima mea chitanță! Nu a fost o sumă mare, dar tare mi-a plăcut s-o parafez! :)))

    Eu am o colop de buzunar, care mă serveşte de 6 ani. Desigur, eu nu pun multe ştampile pe an! 🙂

  3. ..cred ca banuiesti ca ador sfarsitul ….poezioarei. Iar m-ai surprins, nu ma asteptam la versuri stampilate! Imi plac stampilele cu numele blogurilor noastre. Imi dai idei. Idei-Colop. Succes!

  4. Asta înseamnă să ai talent! Să faci din rahat, bici 🙂 Scuze, n-am vrut să sune urât dar să creezi o poezie așa simpatică dintr-o nenorocire de ștampilă mi se pare fantastic. Fain de tot, mi-a plăcut mult!

    • Multumesc, Ioana! Comentariul tau este ca un balsam pentru munca si seriozitatea cu care am tratat tema. Din pacate, juriul a considerat-o ca fiind una dintre cele mai nepotrivite si a notat-o ca atare. 85 se afla, într-un grafic facut de mine, printre ultimele 40 de note acordate, pe aceeasi linie cu articole continând greseli gramaticale si nerespectând tema propusa de ei. Asta e! 🙂

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: