UA-77766388-2

Stii cât de mult face o umbrela ?

Sursa foto: www.fineartamerica.com
În fiecare faza a vietii mi-am dorit câte ceva. Si, ca oricarui doritor care se respecta, poftele-mi erau mari. Atât de mari, încat nu am reusit niciodata sa am ceea ce mi-am dorit.

Anii trec si dorintele neîndeplinite se strâng într-un ghem de sfoara. Si acel ghem care tot creste, creste, se rastogoleste peste tine, te raneste si te leaga fedeles…
Si iata-te prizonierul dorintelor tale neîndeplinite.
Cum fac altii de reusesc ? Ce truc folosesc ? Ce forta a naturii îi ajuta sa ajunga mereu acolo unde voiesc?
N-am încetat vreodata sa-mi doresc. Si nici n-am încercat sa-mi eliberez mintea si sufletul din strânsoarea sforii rasucite, împletite cu dorinte. În loc sa fac nod, am ales sa „trag sforile” pâna la capat.
Când am obosit de-atâta tras, sfoara a început sa cedeze. A cedat la prima dorinta îndeplinita.

Era o zi ploioasa de toamna. Picaturile reci îmi biciuiau fata iar pantofii mi se largisera în picioare de parca erau barci. Vâslele-mi mai lipseau. Îmi continui drumul fara sa ma opresc sa „ling” vitrinele, cum fac de obicei. E pustiu afara. Nici urma de doritori sa intre putin la apa. Doar eu si … doi batrâni. Îmbratisati, sub carapacea protectoare a umbrelei. Ca-n melodia lui Dan Spataru. Când am ajuns în dreptul lor, m-au invitat sub umbrela. Ne-am „iubit” în trei. M-as fi putut opri sub orice acoperis sau copertina, dar gestul lor m-a impresionat atât de mult încât am acceptat imediat invitatia. Am stat îngramaditi pret de câteva minute, timp în care am schimbat câteva fraze cu ei.
– Nu te costa nimic sa fii om, îmi spune batrâna.

Când am ajuns acasa, se oprise ploaia. Pe cerul întunecat de asta dimineata ramasesera doar câtiva norisori încapatânati. Anuntau urmatorul potop.

Mi-am pus hainele la uscat si m-am apucat de treaba. Dar mintea-mi zbura la batrâneii de sub umbrela.
„O umbrela… o umbrela îmi doresc”. Si-am mai îngrosat un pic ghemul de sfoara.
– Stii cât de mult face o umbrela ? îl întreb pe-al meu, povestindu-i întâmplarea de dimineata.
– Nu umbrela face, ci omul… îmi raspunde. Când ai sa întelegi, vei vedea cu alti ochi lucrurile, oamenii.
Am primit în dar umbrela dorita. Pe cutia frumos împachetata se alfa o bucatica de hârtie veche de când lumea, facuta sul si legata cu sfoara din ghemul dorintelor mele…

Dalai Lama - Citate;  Colaj foto - Daniela Havarneanu
Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt... de bucătăriţă";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: