UA-77766388-2

Stampila vietii noastre

Interviu cu … mama

Pentru binele pe care-l întâlnim în viata, multumim cerului si pamântului, Dumnezeului si Sfântului Duh si apoi, într-un anume fel, mamei. Cui reprosam însa când pe stampila vietii noastre scrie „Divortat”? Sinonim cu nefericirea.  Sa fie asta stigmatul familiei? Ar fi nedrept s-o judecam pe mama. Dar cum blestemul ne-a lovit pe toate patru, mi-am luat inima-n dinti si-am intrebat-o:
Eu: – Mama, ai avut dusmani în viata? Ai gresit atât de mult? Ai calcat pe cineva pe bataturi atât de tare în tineretile tale?
Mama: – Avem prieteni si dusmani în aceeasi masura. Nu putem fi buni pentru toti, asa ca, din partea pe care n-o „acoperi”, se vor naste întotdeauna intrigi, invidii… Se vor naste dusmanii. Dusmania este plaga relatiilor interumane de orice tip. Dusmanii nu sunt neaparat mai buni sau mai rai. Sunt însa incompatibili cu noi.
Eu: – Te-a blestemat vreunul cândva probabil…
Mama: – Nu cred în blesteme. Cum nu cred în zâne, ursitoare, vrajitoare. Cred însa în coincidente, în istorii care se repeta … Nu m-am simtit blestemata niciodata. Poate doar mai putin norocoasa.
Eu: – Fericita te-ai simtit vreodata?
Mama: – Fericirea nu este Harul Domnului. Trebuie sa lupti pentru ea… pentru ca fericirea exista. E compusa din mici frânturi de viata. Momente pe care le traiesti atât de intens si pe care le numesti „fericire” imediat dupa ce acestea s-au sfârsit. Le numesti prin comparatie cu momentele urâte – care le urmeaza pe cele fericite – si în care parca-ti dispare însasi dorinta de a mai trai.
Eu: – Povesteste-mi …
Mama: – Eram un copil fericit pâna în momentul în care am pierdut-o pe mama la nasterea fratelui meu. Îl iubeam si-l uram în acelasi timp. Îl învinovateam, în sufletul meu, de moartea mamei. Când am crescut am început sa vad lucrurile diferit, dar asta nu a schimbat prea multe în relatia noastra. Acum îmi pare rau, dar e prea târziu sa mai repar greseala. Asta ar fi un exemplu de cum alterneaza în viata momentele fericite cu cele nefericite.
Am fost fericita când m-am casatorit cu tatal vostru. Îl „suflasem” unei dive… Era un barbat frumos, inteligent în jurul caruia roiau fetele frumoase. Totul a fost de vis la început. Vise construite pe castele de nisip însa, cum aveam sa constat dupa numai câtiva ani.
Am fost fericita când v-ati nascut voi. Acea fericire care pare sa-ti umple paharul pentru toata viata. Am vegheat la capatâiul vostru noapte de noapte. V-am mângâiat si rasfatat, asa cum simplul vostru zâmbet a mângâiat si rasfatat sufletul meu pe tot parcursul vietii. V-am urat sa fiti fericite… si când ati fost, fericirea voastra a fost si a mea.
Am fost fericita cand v-am vazut pe fiecare la casele voastre. Si iar fericita cand s-au nascut nepotii mei.
Am fost fericita odata cu voi. Din pacate nu a durat prea mult la niciuna. Iar astazi, suferinta voastra ma omoara… Dar eu înca sper.
Eu: Asadar, putem sa ne punem pentru moment stampila în frunte: „Divortat” ? Si asteptam ca ciclul vietii sa întoarca roata? Sau poate exact de aici vom face urmatorul pas catre acea noua farâmita de fericire?
Mama: Puneti-o! E parte din viata voastra. Dar personalizati stampila. Fiecare din voi e unica. Cu bun, cu rau, cu greseli si capricii, calitati si defecte. Fiecare lupta în felul sau pentru bucatica sa de fericire. Si fiecare lupta a voastra e diferita. Când ati atins din nou fericirea, dati-mi de stire … oriunde m-as afla, voi veghea, de data asta, la capatâiul ei. Si nu uitati sa schimbati stampila din „Divortat” în „Fericit”. Puneti-v-o atunci pe cea din urma în frunte. Si mergeti mai departe cu fruntea sus.
Rupeti stigmatul! Transformati-l în pecete. Pecetea familiei. Pentru voi, pentru copiii vostri… pentru copiii copiilor vostri.
Si pentru mine…
Nota autorului: Or mai curge râuri de lacrimi pâna atunci, mama …

Dar  primul pas l-am si facut… Am dat stampilei noastre o personalizare pe Colop dupa ce am vizionat filmuletul.  Si-am pus pecete familiei. Pe veci
Macar pe foaia alba pe care o cititi acum.

Articol înscris la proba nr.3 a concursului de blogging SuperBlog 2014, proba sponsorizata de Colop România. Vizitati pagina pe Facebook a acestora aici.

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt... de blogger!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: