UA-77766388-2

Si uite asa mi-a crackuit inima…

Obisnuiam sa stau pe net de dimineata pana seara. Facusem din amicii virtuali, amici reali, din viata reala, viata virtuala. Imi era comod asa. Dadeam ochi cu cei ce vream, cand voiam si daca ceva nu-mi convenea, era de ajuns sa ma pun pe invizibil. Nu inchideam computerul nici cand dormeam, de teama sa nu pierd vreo miscare sau vreo situatie din pretioasa viata virtuala ce ma acapara din ce in ce mai mult.

Ma ascundeam de lumea reala… nu era ata de perfecta ca cea virtuala. Esecurile repetate din viata reala imi deschideau calea catre o lume dreapta, catre un arsenal intreg de tertipuri de folosit pentru a-mi recladi imaginea si a porni pe noul drum al unei vieti fara greseli.
O lume dreapta ? Probabil ca stateam stramb si vedeam drept, cine stie ? Era departe de mine intentia de a smecheri sau pacali cu adevarat pe cineva, asa incat credeam ca in spatele celuilalt monitor se afla o persoana asa, ca mine, dezamagita pe de o parte, si tot atat de visatoare sa creada in cai verzi de pereti.
Instalasem Messengerul de la Hotmail, cu intentia sa ne usuram activitatea la serviciu, adica sa ne trimitem mesaje, documente s.a.m.d. fara sa mai fie nevoie sa urcam si coboram scarile de zeci de ori in timpul orelor de lucru.   De la Messenger, am trecut apoi la programe de Chat. Si daca ma intrebati, tot in ideea de a-l folosi in scopuri utile. Asadar, Chatul il instalasem pentru a face business. Da … Intr-un pachet  promotional cu Herbal Life pe care-l achizitionasem intr-o scurta pauza de pranz era un CD cu software-ul unui program de Chat. Cream simplu un nume de utilizator, intram pe paginile de business si acolo gaseam sala virtuala in care ne adunam chipurile toti distribuitorii Herbal Life-ului.
De la ce imi propusesem, am ajuns in sala “Italia sei Bella” si acolo am ramas pana cand am inceput usor usor sa inteleg cum si ce inseamna Chatul. De la un timid Hello, ajung la administrator de sala si .. culmea culmilor, la a fi premiata pentru 77 de ore de moderare continua a respectivei sali.
77 de ore online, fara sa inchid un ochi ! Noroc ca era in perioada de vacanta, ca altfel mi-as fi riscat serviciul pentru acel premiu. Eh, cu nickname colorat, adica platit (acesta era cadoul meu pentru un an), ieseam in evidenta pe pagina plina de nick-uri negre.
Punem muzica, scriam din cand in cand cate o bazaconie pe-acolo… ma distram. Umpleam usor lista de prieteni si tot atat de usor ii blocam la prima greseala.
Asta da viata imi spuneam ! Scrii, adaugi, stergi si o iei de la capat cand ai gresit tu sau celalalt.
Am “cunoscut” tot felul de persoane, caractere si am invatat usor (cel putin asa credeam) cum sa separ pe cei care, in imaginatia mea, corespundeau pretentiilor mele de cei cu care nu aveam nimic in comun.
In stupida mea naivitate, credeam in toate povestile de adormit copiii, in toate dramele expuse in mica fereastra a mesajului privat … ma erijam in bun sfatuitor, impacam separatii, consolam tradatii si tot asa pana intr-o zi cand, din mama a ranitilor, devin eu insami victima a crackerului versat, care sparge codul pana si inimii mele incatenate.
Desi nu-l iau in serios, cum plapanda urma de luciditate imi dicteaza, ajung sa-mi fac bagajul in pofida a multor indicii ca gresesc si m-a aventurez sa demonstrez ca nu exista bariere intre real si virtual, ca nu exista distante daca exista sentimente, indiferent unde si cum se nasc acestea.
Aventura vietii as numi-o acum iar daca as putea intoarce timpul inapoi, as inchide computerul .. sau poate nu ! As citi mai degraba Wikipedia decat mesajele savuroase din ferastruica privata.
Are viata virtuala sau amorul virtual, platonic, nascut din maiestria condeiului si mintea versata a autorului, de a face cu realitatea ? Poate da, daca ai norocul sa intalnesti in spatele acelui monitor o persoana sincera, ceea ce din pacate este putin probabil, dar daca da … nu este in cazul asta la fel de usor sa o gasesti in viata reala, printre persoanele care te inconjoara ? Care-ti sunt aproape zi de zi si nu doar conectate la retea … care te privesc in ochi si-ti spun ca gresesti dar care raspund la telefon de cate ori ii cauti si sunt disponibile indiferent de faptul ca au platit factura la zi sau le-a “cazut” internetul ?
Or fi si cazuri fericite, dar cu siguranta sunt putine. Si inclin sa cred ca crackerul sentimental din lumea virtuala nu este altul decat acel Casanova din lumea reala. 
Asadar .. la ce bun sa mai pierzi timpul instaland software-uri ? Mai bine profita de acele minute si iesi la o cafea, chiar cu riscul de a plati tu consumatia !

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt... de blogger!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: