UA-77766388-2

Si afara ploua, ploua…

Marina nu avea trasaturile caracteristice rusoaicei de la Moscova sau de la Kiev. Cu un aer oriental si trasaturi mongoloide, se apropia mai mult de frumusetea exotica a femeilor din Kazahstan sau alte zone asiatice ale fostei Uniuni Sovietice.
Trecuta usor de 40 de ani, visa în continuare la gentlemanul de moda veche pe care sa-l numeasca asa, englezeste…. MyMan.
Costumul gri cu revere lungi si batista la vedere, camasa si butonii Turbillon, papionul sau esarfa în ton, pantofii cu bot ascutiti, de lac negru, si sosetele de matase pe care le-ar fi zarit, fara sa vrea, atunci când el s-ar fi asezat elegant pe fotoliul din sufrageria vintage, palaria, bastonul si pipa, conturau în sufletul ei, nedaruit înca, imaginea prea mult asteptatului barbat cu stil.
Era o fire singuratica. Fiecare noua zi din viata ei începea si se termina în acelasi fel monoton, dar ea o traia cu aceeasi intensitate, fara sa lase celor care o cunosteau impresia ca ar vrea sa schimbe ceva.  Traia doar pentru ea, pentru visurile ei si pentru multitudinea de cadouri barbatesti pe care spera sa le poata oferi cândva barbatului sarmant care, cu siguranta, o tot cauta… dar nu o gasea.
Trecuse, astfel, un sfert de veac de când colectiona cadouri, pe care le aseza cu grija pe servanta din lemn masiv si pe care nu uita vreodata sa le stearga de praf cu penele de paun, pentru a nu le „rani” cumva. Le privea apoi îndelung si-si amintea ca fiecare dintre cadourile speciale, toate alese cu gust de pe MyMan.ro,  reprezenta tipul barbatului pe care si-l dorea la vremea respectiva.

Cadourile decorative, pentru barbatul care ar fi purtat-o într-un castel vechi, cu sali si coridoare în care s-ar fi pierdut, cu draperii de catifea groasa si fotolii regesti, tacâmuri de argint si … un cufar,  pe care  ea i l-ar fi oferit cu dragoste chiar din prima zi.
Replica cufar 1930*
Cadourile pentru birou, barbatului poet care i-ar fi cucerit inima cu cele mai romantice versuri, 
Set de scris „Old Writing”*
iar cadourile arta, pentru cel ce avea sa-i sculpteze chipul frumos în inima lui si sa-l pastreze acolo pentru totdeauna.

Cupidon – Zeul Iubirii*

Era o dupa-amiaza mohorâta, ploioasa, când se hotarî, pentru prima oara în cei 25 de ani de când parasise casa parinteasca si decise sa mearga în capitala, sa rupa monotonia, sa schimbe „macazul”, traseul si ritualurile vietii de pâna atunci.
Se pierdu, timp de o ora, în fata oglinzii pudrându-si fata, de parca ar fi vrut sa acopere odata cu ridurile orice farâma a trecutului anost, si rujându-se, de parca buzele-i carnoase, pe care doar acum le descoperea, s-ar fi pregatit sa sarute cu pasiune viata.
Taiorul azuriu îi sedea de minune, iar palaria sic, de zile mari, îi dadea un aer de doamna din înalta societate.
Coborî cu pasi marunti si nesiguri treptele scarii apartamentului de la mansarda, dar odata ajunsa pe bulevard, porni, fara ezitare, spunându-si în sine ca se va opri acolo unde destinul îi va porunci.
Nu intrase niciodata în barul lui Ivan Ivanovici desi, pe el si pe fiul acestuia, îi cunoastea de-o viata.
Barul semi-întunecat îi dadea curajul pe care nu-l avuse pâna acum. Se aseza cuminte la masa din colt, lânga fereastra, si facu delicat un semn barmanului care îi aduse, de îndata, cafeaua aburinda.
Nici nu apuca sa soarba doua înghitituri din cafea aromatica, ca se trezi, ca din visare, cu El în fata masutei rotunde, din lemn vechi, neslefuit. 
Îsi imaginase ani de-a rândul momentul întâlnirii: priviri profunde care sa vorbeasca fara ca ea sa articuleze vreun cuvânt. Emotia, însa, îi juca festa si iat-o vorbind, depanând si torcând fuse si iar fuse, tesând pe macrameul vietii, într-un colt de bar,  toate povestile pe care Dumnealui ar fi vrut sa le auda.
Discutara, deci, fara noima, fara ore, fara sa realizeze ca de-abia se cunoscusera.

*****

Plati cafeaua cu un gust amar si porni în noapte, cu aceiasi pasi marunti, nesiguri, catre apartamentul din mansarda, facând parca inventarul lui MyMan, cel pe care-l întânise de cu seara în barul lui Ivan Ivanovici. Le-avea pe toate, îsi spune-n gând. Avea chiar peste asteptari: pe deget avea încorsetata… verigheta.

Ajunsa acasa, se aseza din nou în fata oglinzii. Zari în coltul ochilor doua picaturi… de roua.
– Oglinda, oglinjoara !
Si oglinda îi raspunse pentru a mia oara.
– Da, Marina… ploua afara !!!

Articol înscris la proba nr. 6 a concursului Spring SuperBlog
proba sponsorizata de MyMan.ro

*Sursa foto: www.myman.ro
  Sursa inspiratie: Marina Voica – Într-un colt de cafenea

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: