UA-77766388-2

Secretul

Audit energetic
Sursa foto: www.avizez.ro

 

Domnule, mai vinde omul o casa, doua, mai cumpara, mai schimba, renoveaza, dar la ea totul avea sa fie diferit.
Vrei o casa ? Vorbeste cu Lili !
Dar sa începem cu începutul.
Viata de femeie casatorita si „în rândul lumii” o gasea pe Lili pregatita. Avuse norocul dupa care multi tânjeau: o casa a lor, un mic „cuibusor de nebunii”, vorba „cu cântec” a lu’ Gica Petrescu…
Garsoniera era destul de încapatoare pentru mica familie care tocmai se formase. Mai putin, atunci când ne întâlneam cu mic, cu mare, la ea si ne înghesuiam pe canapeaua roscata asezata în colt si care-i umplea jumatate din camera. Holul si bucataria erau mici, dar elegant mobilate si decorate, asa încât o vizita la ea era pentru oricare dintre noi o farâma de timp placut petrecuta. Onomastici, aniversari, petreceri ad-hoc, toate la ea, musai la Lili.
Garsoniera din Drumul Taberei cunoscuse, asadar, iubirea, emotia „Da-ului” rostit la unison într-o zi de vara, bucuria scâncetelor primului copil nascut – cel care, întrebat ce-ar vrea sa fie când va creste, îti raspundea convins „un print, cu un castel maaaaaaaaaaare !”.
Din acel moment, al aparitiei „printului”, nevoia s-a transformat usor-usor în dorinta, apoi pasiune, pân’ la punctul de a face parte din felul ei de a fi, de a actiona, de a se implica. Un adevarat job. Lili devenise un fel de agent imobiliar, în primul rând pentru ea si familia ei, apoi pentru toti cei care aveau nevoie de un sfat, de ajutor, de o casa…
Se încetatenise fraza printre noi: „Vrei o casa ? Vorbeste cu Lili !”. Si ea, Lili, o facea cu atâta daruire, ca oricine s-ar fi lasat pe mâna ei fara sa mai transpire vreun pic si, mai ales, fara teama ca nu o sa iasa bine. Eu, personal, am admirat-o întotdeauna pentru spiritul ei constructiv, pentru calitatile de vânzator, cumparator sau mediator de locuinte.

În numai câtiva ani, se mutase de la garsoniera la apartament cu trei camere, apoi la alte trei camere mai spatioase, mai confortabile, într-o zona mai buna, fara sa investeasca prea mult si fara sa fie nevoita sa platesca diferente mari de bani.  Apoi, la casa. Pentru ca visul ei era sa aiba o casa, o curte cu alee printre flori, cu un gratar pentru multimea de prieteni, câteva animalute care sa completeze familia în care aparuse, între timp, si fâța.
Se spune ca omul sfinteste locul. Lili le-a sfintit pe toate. Fiecare casa pe care a lasat-o în urma a fost renovata, modificata, adaptata si îmbunatatita, astfel încât niciunul dintre noii proprietari a fost nevoit s-o ia de la zero. Ba, mai mult, nici macar o simpla zugraveala nu mai era necesara.
Când am vizitat-o la casa din Izbiceni, la vreo doi ani dupa ce-o cumparase, am fost ferm convinsa ca va ramâne acolo pentru totdeauna. Dar, cum vacutele vecinilor îsi faceau cam des de cap (în plin Bucuresti !!!), s-a gândit Lili sa-si mai puna înca o data în valoare calitatile ei de agent imobiliar si iat-o la poarta noii case, la doar o strada departare.
Din vânzator si cumparator, s-a transformat peste noapte în arhitect, constructor, sef de santier, muncitor si, în final, decorator si designer de interior al celui ce aveam sa numim, ulterior, „micul palat”. Era o casa mare, impunatoare, eleganta si moderna. O casa pe care toti o admirau, o doreau, o râvneau. O casa de basm sau ca-n povesti, cum vreti.
Viata îti da, si tot viata îti ia exact atunci când crezi ca totul merge ca pe roate. Si, de mers, merge… în virtutea inertiei, poate. Dar scârtâie din toate „balamalele”.
O gasesc, dupa un an, pe Lili trista, retrasa într-una din odaile „micului palat”, ascultând la nesfârsit melodia „A House is not a Home”. Banuiam, fara sa o întreb prea multe, ca nenorocirea s-a abatut si asupra caminului ei. Tânara, frumoasa si puternica. Asa era Lili pâna s-o copleseasca durerea. Printre lacrimi si suspine, îmi spune: „Vând casa. O iau de-a capul. Singura… Copiii-s mari de acum si o sa înteleaga. S-a darâmat tot ceea ce cu atâta dragoste am construit !”.

Vila s-a vândut la un pret record. Cu banii obtinuti s-ar fi cumparat, lejer, alte trei case. Dar abilitatile ei de super-agent imobiliar aveau s-o lase. Esec dupa esec. Pentru ca necazul nu vine niciodata singur. Orice încercare disperata de a reconstrui un viitor se darâma de la prima caramida pusa. Se „construia” pe un teren instabil. Se construia cu scop, nu cu dragoste, ca la început. Lili devenise acum un fel de „Mesterul Manole” iar Ana, cea de sacrificat, era viata linistita de familie de pâna atunci.
Astfel, noua casa si apartamentul cumparate din banii de pe somptuoasa vila nu valorau nici pe departe banii platiti.  Casa mica, prost împartita, deloc amenajata sau îmbunatatita, termoizolata sau macar vopsita, iar apartamentul, desi în centru, într-o stare deplorabila.
Si iar amenajari, iar modificari, de data asta cu bani grei investiti, bani pe care nu i-a mai recuperat niciodata asa cum, de altfel, din tot ceea ce fuse frumos în viata ei nu mai recuperase mai mult decât… amintiri.
Anii trec repede de la o vârsta încolo. Lili se-apropia deja de 50 de ani, când lacrimile si durerea se stinsera, facând loc, din nou, zâmbetului, fortei si calitatilor ei de afacerist, reusind, spre admiratia tuturor, sa-si construiasca „casa batrânetilor” ei. Casa în care-si regasea linistea sufleteasca, în fata sobei cu lemne, al bradului împodobit, al mirosului de mere coapte cu scortisoara în iernile lungi si friguroase care n-o mai speriau.

– Care-i secretul tau, Lili ?
– Am obtinut Certificatul pentru Viitor, îmi replica un un surâs triumfator. „Casa batrânetilor” mele are valoare acum.
– Ce vrei sa spui ? Stiu ca tot ceea ce atingi capata valoare, dar nu m-ai lamurit.
– Stii bine cum arata vila pe care am vândut-o. Stii ca am reconstruit-o de la fundatie, am izolat-o termic, am pus centrala proprie si sisteme de iluminat economice, ridicând-o astfel la un pret pe care nu mi l-am imaginat vreodata.
– Da stiu, dar ce legatura are cu asta ultima, pe care n-ai fi recuperat nciodata banii platiti daca ai fi voit s-o vinzi ?
– Are, draga mea. Încercând sa vând apartamentul din centru, ala în care deja investisem destul, m-am lovit de o problema: certificatul energetic. N-am stiut ce-i aia, având în vedere ca de-abia se introdusese în România si la acea vreme nu era obligatoriu.
– Asa, si ?
– Cumparatorul tinea neaparat sa aiba unul. M-am interesat si am aflat ca pot solicita un audit energetic la firma Enermed si, în urma constatarilor acestora, urma sa facem îmbunatarile necesare si sa obtinem certificatul.  Asa am si facut. Masuratori, adaptari, lucrari, dar am reusit sa-l obtinem. Treaba buna a fost alta. Cu certificatul energetic în mâna, am putut sa ridic pretul apartamentului, asa încât am iesit din nou pe plus.
– Esti grozava, îi spun.
– Ma stii doar… Dar sa-ti continui. Cu banii din vânzarea apartamentului, am facut toate adaptarile si îmbunatarile, conform noilor legi, pentru casa pe care o vezi.
– Sa nu-mi spui ca ai de gând s-o vinzi si p’asta !
– Nu, dar daca as dori, nu as mai avea vreo problema. Între timp certificatul a devenit obligatoriu, iar eu sunt la adapost. Si la  propriu, si la figurat. Casa mea e confortabila, se încadreaza pe undeva între clasele energetice B si C, adica foarte bine. În România nu exista înca apartamente, blocuri sau case care sa se situeze în clasa energetica A dar, daca în viitor vor exista, voi face upgrade si la „batrâneasca” mea.

Am înteles, asadar, de la Lili ca nici macar o închiriere nu se mai poate face acum fara acest certificat, lipsa acestuia ducând, eventual, la anularea contractelor si plata unei amenzi ce poate ajunge la 10.000 de lei.  Nu mai vorbim de vânzari sau cumparari, care pot fi atacate în instanta si anulate fara „drept de apel”.
Certificat energetic
Sursa foto: www.avizez.ro

Certificatul de energie reprezinta garantia confortului unei case. Si nu numai. O garantie a economisirii banilor în viitor. Si va spun de ce.
În timpul discutiei cu Lili si dupa ce vazusem la ea mapa firmei Enermed Impex SRL Bucuresti cu graficele colorate pe care le întâlnisem pâna atunci numai pe masinile de spalat, frigidere, congelatoare si aragaze, m-a bufnit râsul si prima chestia care mi-a trecut prin minte a fost cum ca „astia nu stiu cum sa mai scoata banii de la noi”. Si iar ma aruncam precum taurul, cu coarnele înainte, fara sa-mi aduc aminte, de fapt, câti bani am platit eu în Germania pentru energia electrica, bani pe care i-as fi putut folosi pentru orice alte chestii pe care înca le doresc. Ani de-a rândul, peste 300 de euro lunar si, la sfârsitul anului, regularizare de peste 1000 de euro. De ce ?
Aparatura economica am avut mereu, dar sistemul de încalzire al blocului vechi, de la pasopt cum spunem noi, era extrem de depasit (acumula noaptea caldura pe care o distribuia ziua, exact când aeriseam, gateam si deschideam, deci, ferestrele de zeci de ori iar caldura se pierdea). Dupa ultima renovare (pereti izolati la interior si la exterior, ferestre termopan si alte îmbunatatiri aduse apartamentului pentru a mentine caldura) am comutat pe minim caloriferul si am reusit, în sfârsit, sa reduc substantial factura lunara (peste 100 de euro economisiti pe luna) si sa nu mai platesc regularizare sau diferente. Asta e confort. Asta este economie si acum am înteles, ca asta este rolul certificatului energetic, auditului energetic si termoviziunii pe care Liliana le-a facut si obtinut pentru casa ei.
V-am lasat cu povestea Lilianei neterminata…

Pai cum s-o închei ? Cum am început-o !
Am admirat-o întotdeauna pentru spiritul ei constructiv, pentru calitatile de vânzator, cumparator sau mediator de locuinte, dar mai ales pentru forta interioara pe care o are, pentru sufletul de aur care înca construieste „palate” pentru acei ce o cunosc, o apreciaza si n-au încetat sa o iubeasca pe undeva, pe-acolo … pe la jumatatea vietii.
Vrei o casa ? Vorbeste cu Lili ! Vrei un certificat energetic, un audit energetic sau ai nevoie de servicii de termografie/termoviziune ieftine, în cel mai scurt timp si realizate de specialisti cu experienta în domeniu ? Vorbeste cu cei de la Enermed sau intra pe site-ul lor (www.avizez.ro) si pune-te la adapost, ca iernile-s lungi si friguroase… si-s în fiecare an.

Articol înscris la proba nr. 5 a concursului Spring SuperBlog
proba sponsorizata de Enermed Impex SRL Bucuresti.

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

1 Comentariu
  1. Eu am facut un catalog online gratuit al firmelor din domeniul certificat energetic si audit energetic si contine deja cateva zeci de firme din domeniu, organizate pe judete (pentru o mai usoara utilizare).
    Inscrierea firmelor de specialitate (sau a persoanelor autorizate) in acest catalog online este gratuita.
    Il gasiti la http://www.certificat-energetic.net
    Sper sa va fie util, nu costa nimic.

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: