UA-77766388-2

Rromaniada

Dac’ar mai fi trait Budai-Deleanu, ar fi fost obligat sa schimbe denumirea operei sale Tiganiada, în… Rromaniada, conform noului mod de adresare catre sau referindu-ne la cei pe care, de când ne stim, îi numim tigani. 

Denumirea de tigan, care se presupune ca ar proveni din limba greaca ( athinganein – tradus „a nu se atinge”), este data de numele unei secte din Bizant care practica izolationismul. Asadar, singura caracteristica în comun dintre aceasta secta si populatia nomada provenita din Nordul Indiei este, cel mai probabil, modul de viata, în multe cazuri izolat, al grupurilor acestei etnii.
Ceea ce ma face sa scriu un articol pe aceasta tema nu este nicidecum felul în care trebuie îi numim, ci imaginea pe care o creaza numitii la noi si în lume.
Am trait printre tigani … locuiam într-unul dintre cartierele marginase ale Bucurestiului bântuite de ei. As putea îndrazni sa spun ca erau exilati acolo, pentru ca, pe vremea lui Ceausescu, nu aveau prea multi dintre ei sansa de a locui în plina capitala, ca acum.
Cu toate astea, nu am avut niciodata sentimente de ura sovina sau rasiala fata de ei, ba chiar mai mult eram prietena cu câtiva.
Mi-aduc aminte câteva episoade în care au sarit în ajutorul meu, m-au dus în casa lor si mi-au udat fata cu apa dupa o speriatura de mama focului ce-am tras-o din cauza unui dulau… mi-aduc aminte de tatal unui coleg de scoala care era membru al Comitetului de parinti si care era mai activ decat atâtia alti membri de „stofa”.
Mi-o aduc aminte pe Furmina… cu fuste colorate si pâna’n pamânt, „lunga, slaba si zaluda” si mama la 13-14 ani (cât cred ca avea pe-atunci), pe Octavian … cu camasa bleu calcata si pantofi de calitate, fara urma de praf pe ei.
Dadeam meditatii câtorva tigani si nu-mi cadeau galoanele pentru asta.
N-as putea spune nici ca-i admiram sau iubeam în adevaratul sens al cuvântului, dar prezenta lor nu ma incomoda în niciun fel. 
Eh, asta era pe vremea când, într-un fel sau altul, erau mai controlati sau, mai bine zis, tinuti mai „la distanta” de autoritatile de atunci.
Acum însa, afara fiind, ma lovesc mereu de fraza „Esti român, esti tigan. Esti tigan, esti hot”, cu accentul pus, evident, pe cea de-a doua propozitie. Schematic, fraza ar fi reprezentata cam asa: români>romi(rromi)=tigani>delincventi.
In tara nu mai face nimeni aceasta „confuzie”, dar în exterior cam asta este catalogarea românilor.
Sigur ca doare, sigur ca te aperi imediat raspunzând ca nu esti tigan, ca tiganii sunt bruneteii aia care fac prostii, iar tu nu esti nici brunet, nici nu faci ceva rau, ca atare nu poti fi catalogat asa.
Si-apoi, de-ar fi fost numai ei (tiganii) cei care strica imaginea romanului peste hotare ! Am întâlnit atâtia români delincventi pe care chiar si eu i-am numit tigani fara ca acestia sa fie de etnie. Pentru ca, mai degraba as „centra”, daca-as putea, atentia tuturor mai mult pe comportamentul tiganesc, decât pe ei, ca etnie. 
Tiganii adevarati sunt cei care-si respecta traditia si obiceiurile, cultura si limba, traiesc în comunitatile lor acolo… mai mult sau mai putin izolati. Sunt cei de la care multi dintre noi am putea învata câte ceva. Tiganul adevarat  spune cu mândrie „Sunt tigan… sunt tigan român”. Nu-si ascunde originea dupa cum „bate vântul”.

N-ai cumparat niciodata oale de la tigani ? Caldarari, fierari, spoitori, argintari, zlatari, sunt meseriile pe care le-au practicat tiganii secole de-a rândul pe teritoriul tarii noastre, meserii care acum sunt pe cale de disparitie. Tiganii mestesugari sunt adevaratii tigani. Si nu acesti tigani ne fac numele de român de râs, ci acei delincventi si criminali care, indiferent de etnie, duc o viata parazitara, care au ales calea delictului si nu a muncii cinstite. Acei care au transformat „comunitatea” lor în mafia tiganeasca care controleaza azi, si-n tara si afara, toate sectoarele de activitate. Acei care striga in gura mare „Sunt român !” exact atunci când nu trebuie si nici nu ar fi demn s-o faca.
Tiganii de etnie sunt acasa… nu au lasat meleagurile noastre, pamânturile, obiceiurile, portul si cultura, meseriile si traditiile lor. Nu sub orice fusta lunga sau palarie tiganeasca se ascunde un rrom.
Tiganii reciclati si modernizati, grupurile ambulante de infractori care strabat lumea-n lung si-n lat în cautarea de noi piete „de desfacere” pentru exersarea si aplicarea metodelor criminale … astia ne-au dus buhul în lume !
In Austria au mâncat lebedele, pe la francezi cersesc, prin Italia au umplut strazile de prostituate, prin Germania dau iama-n ajutoarele sociale … si, peste tot, fura, fura si iar fura. 
Iar eu, daca as putea reclama în vreun fel, as face-o direct la acele Organizatii pentru Drepturile Omului de prin lume, pentru ca ele au fost primele care au dat nas acelor „tigani” ce s-au plâns de nerespectarea drepturilor minoritatilor etnice în România. 
Voi i-ati scos din tara, spalati-va pe cap cu ei acum !… le-as spune.

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt... de bucătăriţă";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: