UA-77766388-2

Ritualul… împerecherii

Sursa foto: aici
Un ritual al curateniei, da. Chiar asa l-am putea numi.
Dar, parafrazându-l pe A. Plesu în discursul În cautarea fericirii, în numele cărei competenţe vorbesc eu despre curatenie? Am cumva aer de gospodina? Cum sa scriu eu despre un ritual al curateniei, când toata copilaria si adolescenta mea am lasat curatenia în seama surorilor, eu alegând mereu „treaba” cu piata si cumparaturile ? Preferam sa stau ore-n sir la coada la pâine, lapte si nechezol, chiar si iarna, decât sa dau cu pamatuful prin casa. În plus, mai am si defectul de a fi dezordonata…
Pe mama n-o interesa care si cum ne împarteam. Important era sa ne facem treaba fiecare. Si, nu oricum, ci bine. Sa fim multumite noi, în primul rând, si apoi altii.
„WC-ul si bucataria sunt cartile de vizita ale femeii”, ne spunea. „Locul un’ te…  speli pe mâini dupa, tre’ sa fie la fel de curat ca cel în care gatesti si manânci!”.
Pai daca în copilarie m-am tot fofilat, când am avut casa si familia mea n-am mai putut sa ma dau „lovita”. Îmi aduceam aminte de câteva din secretele mamei dar, asa cum le „stiam” eu, erau doar pe jumatate. Sau la mine nu functionau în totalitate. Si uite asa, am început sa-mi fac propriul ritual, un pic diferit de ceea ce ati fi tentati sa credeti.
În ce consta ?
Pai, în primul rând, mi-am umplut debaraua de zeci de produse de curatenie, care mai de care mai puternice, rapide, performante. Apoi, tot felul de aparate, aparaturici si magaoaie de aspiratoare, cu abur, fara, mopuri cu spray sau vapori de apa, si tot asa. Niciunul însa n-avea si telecomanda sau un programator sa înceapa sa lucreze singur.
M-am gândit, apoi, ca l-as putea utiliza pe Ricci. Mai bine zis coada lui, cu care matura si sterge podeaua minut de minut. Daca tot o penduleaza atâta, de ce n-ar face-o sa m-ajute un pic, nu ?
Ritualul gândit de mine n-a facut decât sa-mi ocupe loc în casa si sa-mi goleasca portofelul. Asa ca, am întrebat-o iar pe mama:

– Cum faci dumneata, mama ? Cu o cârpa si doua solutii de curatat ai casa perfecta, iar eu cu magazinul la domiciliu nu ma pot lauda cu casa !
– Spune-mi cum faci tu, ca sa-ti pot spune unde gresesti…
Pai ce sa-i spun ? Ca încep în fiecare dimineata cu aceleasi chestii, si ma opresc mereu la acelasi punct ? Ca actiunea de curatire a casei trece întâi prin faza de „descongestionare” a terenului si când ar trebui sa finisez sunt deja obosita ?
– Începe dimineata cu ceea ce-i mai greu de facut. Cu ceea ce nu-ti place atât de mult. De exemplu, daca urasti stergerea prafului, începe cu asta. Dimineata ai mai mult spor. Continua, abia dupa ce-ai terminat treburile mai grele, cu cele care-ti fac placere. Si înca ceva. N-ai nevoie de atâta aparatura, solutii si toate chestiile pe care arunci banii.
Un detartrant bun, o solutie pentru degresat, o cârpa si, eventual, doua genunchiere. Asta ai nevoie pentru a avea o casa curata.
Îmi mai raspunse ea, odata, demult, la întrebarea cum sa faci sa nu ai praf în casa: Simplu, sterge-l în fiecare zi ! dar de data asta îmi vindea pontul cel mare. Ritualul împerecherii Nufar + Triumf, pentru o curatenie perfecta.

Or fi mamele cicalitoare, dar au si Farmec. Mai ales când, pentru ele, si la 50 de ani, tot copilul lor mic si nestiutor esti.

Articol înscris la proba nr. 9 a concursului Spring SuperBlog 2015,
proba sponsorizata de Farmec.

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: