UA-77766388-2

Ramân fidela primelor iubiri

Adrian, Piata Comertului – Lisabona, octombrie 2014

N-ar fi mai potrivita recomandarea unei vacante de vis, daca nu cea care porneste din sufletul celui care s-a îndragostit iremediabil de acel loc. A celui a carui inima pulseaza în ritmul pasilor sai, când mai înceti, când mai vioi, într-un tandem perfect cu cel al cararilor batute. A celui caruia amintirea îi ramâne statornica în tornada memoriei precum estuarul prin care râul învolburat si obosit dupa 1000 de kilometri îmbratiseaza oceanul. A celui pentru care fiecare colina a orasului este un pitic magic – unul din cei sapte – asupra carora nu mai vegheaza „Alba ca Zapada”, ci însusi Hristos. A celui care poate purta la fel de mândru palaria de pirat precum îsi poarta palaria de lux o doamna din înalta societate la Royal Ascot.

 Ati ghicit destinatia ? Da, este vorba de Lisabona.  Capitala portugheza este una din primele mele iubiri. Eu cred în dragostea la prima vedere. Dar cu Lisabona a fost diferit. 
Tânara îndragostita de moderna capitala braziliana, de acea portugheza melodioasa, de exoticul Braziliei, de pielea mulatra si fundul bombat al frumoaselor brazilience, am fost dezamagita dupa prima vizita în Portugalia. Mi s-a parut trista Lisabona. Portugheza fadistilor nu avea valoare în fata portughezei lui Elis Regina, asa cum plajele Carcavelos si Cascais nu sufereau comparatie cu Copacabana sau Leblon.
Am stat doar doua zile în Lisabona. Si alea prea multe pentru „placerile”  mele frivole  de atunci.
Dar Lisabona s-a simtit ofensata si a tinut sa-si ia revansa. La nici doi ani dupa prima vizita am fost detasata cu serviciul în capitala portugheza. Cei 3 ani pentru care eram detasata initial, s-au facut 8. Si daca soarta nu si-ar fi bagat coada, s-ar fi tranformat în 88 probabil.
Lisabona m-a cunoscut în toate posturile. De la cea mai privilegiata, pâna la cea mai nepartinitoare. Dar m-a iubit la fel de mult în toate. Asa cum o iubesc eu acum.
Daca ar fi sa exprim o mare durere, este aceea ca tinerii de azi o neglijeaza. Sunt tentati sa aleaga alte destinatii turistice, fie Mallorca sau Rimini, cazinourile din Malta, fie „vitrinele rosii” din Amsterdam.
Dar le-as propune tinerilor nostri – îndeosebi studentilor – prin intermediul CND Turism – Vacante Speciale, un experiment în urma caruia Lisabona ar deveni alegerea preferata a tuturor participantilor, fara urma de dubiu.
Istoria portughezilor nu are prea multe în comun cu a românilor. Nici traditiile nu ar fi un punct de legatura având în vedere izolarea, tarile noastre aflându-se la limitele de est si vest ale Europei. Latinitatea ? Poate…
Limba portugheza însa ar fi un excelent punct de plecare pentru experimentul nostru, pe care l-as numi „Learn and Travel”. Iata de ce, în urmatorul exemplu:
“Nesta casa, com um litro de vinho e um kilo de carne de vaca não se more de fome où de sede”.
Sa nu-mi spuneti ca nu ati înteles fraza, ca nu va cred.
Limba portugheza are peste 3000 de cuvinte care se scriu si se pronunta exact la fel ca în limba româna. În doar sase luni de zile, un român ar vorbi portugheza fluent.  Garantat.
Si daca pentru limba i-ar trebui câteva luni, de Lisabona însa s-ar îndragosti în doar doua saptamâni.
Lisabona te farmeca la tot pasul cu arhitectura ei, cu stradutele în panta si tramvaiele de epoca, cu albastru placutelor de azulejos care îmbraca micile casute sau monumente, cu parcuri, muzee si nu în ultimul rând cu o atmosfera care te face sa patrunzi în istoria si cultura lor – fara s-o fi cunoscut vreodata – si sa te simti ca acasa.
Intemeiata de fenicieni, ocupata apoi de romani, vizigoti si mauri, Lisabona devine în jurul anului 1260 capitala Regatului Portugalia.  Cucerirea de colonii si începutul erei Marilor Descoperiri Geografice – care a culminat cu descoperirea de catre Vasco da Gama a rutei catre India -, face ca orasul portuar Lisabona sa devina centrul comertului cu bijuterii si condimente.  O perioada înfloritoare a portughezilor care se încheie odata cu anexarea acestora de catre spanioli.
Marcant pentru istoria orasului este însa evenimentul din 1 noiembrie 1755 (cutremurul de aproape 9 grade pe scara Richter, urmat de tsunami cu valuri de peste 6-7 metri înaltime si incendii) care a distrus aproape complet Lisabona . (sursa info: Wikipedia)
Singurul cartier ramas în picioare dupa cataclism a fost Alfama.
Alfama, o meu amor. Cu stradutele sale atât de înguste încât tramvaiul galben care circula în zona  „calca” pe presul de la usa casei. Alfama, cu micile baruri si restaurante, casutele înghesuite, mirosul pestelui la gratar si batrâneii la ferestre. Alfama cu fado-ul si chitara portugheza, cu racii si melcii traditionali la fiecare colt de strada, cu magazinele vechi pastrate asa cum erau odinioara.
Alfama, cu monumentele sale, martori tacuti ai trecutului glorios, tragediei, caderii  imperiului si nasterii Portugaliei de azi.
Alfama cântata, pictata, omagiata de toti artistii portughezi.  Si de tot poporul ce-si îngropa cândva amaraciunea pe malurile râului.
“Alfama nu miroase a fado
Miroase a popor, a singuratate,
Miroase a tacerea ranita
Care-si hraneste tristetea cu pâine.
Alfama nu miroase a fado
Dar nici a vreun alt cântec”.

(Traducere neoficiala a versurilor cântecului Alfama interpretat de Amalia Rodrigues)
Lisabona este locul în care am trait, am muncit, am sperat si am iubit. Locul de care m-am îndragostit. Locul în care spiritul meu de trubadur a murit. Nu a murit însa dorinta de a o revedea. De a-i strânge în brate înca o data pe prietenii mei portughezi. Pe tânara doctorita care mi-a „montat” bratul la loc. Pe Jose care mi-a întins o mâna de ajutor când prietenii mei m-au abandonat. Pe Maria da Graça cu care am lucrat la proiectul “Familia” în cadrul “Miscarii pentru Apararea Vietii”. Pe toti acei “tristi” care m-au îmbratisat si primit cu zâmbetul pe buze si în onoarea  carora servesc de la distanta un “Porto d’ honra”. 
Ma uitam zilele trecute pe un clasament al celor mai apreciate  profiluri/pagini în Facebook. Pe locul doi se afla  Ronaldo. Oare despre Portugalia atât se cunoaste ? Oameni buni, Portugalia e infinit mai mult decât Benfica ori Sporting Lisabona ! Pedro Alvares Cabral, Vasco da Gama, Luis de Camões, Amalia Rodrigues, Jose Saramago si atâtea alte nume demne de mentionat… 
Asa cum Lisabona nu este numai Alfama. 
In Lisabona nu te plictisesti niciodata. E plina de istorie, traditii, viata stradala si, mai ales, oameni minunati. Oameni pe care te poti baza si care vor fi mândri sa te auda vorbind limba lor. 

Accepta provocarea ! Accepta experimentul meu si spune-mi dupa aceea daca am avut dreptate sau nu. Profita acum de ofertele CND Turism si vei avea parte de o vacanta de neuitat !
 

Adrian, Alfama – Castelul St. George – Lisabona, octombrie 2014

Nepotul meu mi-a urmat sfatul. Întors de curând de la Lisabona, mi-a raspuns atât de simplu la întrebarea : „Bacalhau com natas” ai mâncat ? 
– Data viitoare…  

Te-am convins ?  Daca n-am reusit eu, te va convinge el… cu siguranta.

 Articol înscris la proba nr. 11 a concursului SuperBlog 2014, proba sponsorizata de CND Turism.


 

 

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: