UA-77766388-2

Primul contact cu „lumea de afară”

 

Se spune că numai cei ce-şi înalţă cu împăciuire privirea către cer reuşesc să citească-n stele. Şi, nu… nu cerul este limita! K.D.Lang, de exemplu, percepe cerul ca pe un film rulat la infinit…

Ce-o fi, oare, infinitul?
Pentru unii, a cincea dimensiune în care timpul nu are noţiune, spaţiul dintre lumini şi umbre… punctul tangenţial unde-şi dau mâna ştiinţa şi superstiţia.
Pentru alţii, misterul aşezat peste mistere, Universul peste Universuri, Dumnezei peste semenii lor. Te întrebi, retoric, nu cumva suntem chiar noi infinitul?

Când se fac referiri la vastitatea Universului sau la posibilitatea existenţei unui număr infinit de Universuri, mă ascund în mine şi încerc să-mi conturez propriul Univers. Cel pe care să-l înţeleg, ce-l pe care să-l străbat, să-l descopăr precum descoperi de-acolo, de sus,  lumea noastră într-un grăunte de nisip ori de aici, de pe Pământ, cerul în corola unei flori… să strâng infinitul în braţe, aşa cum aduni eternitatea într-o clipă.

Ş-apoi ce-i clipa? Ce-i eternitatea?
Cine suntem noi? Suntem singuri în spaţiul atotcuprinzător, unde timpul se dilată şi se contractă până se suprimă, unde lumina nu-şi găseşte-o definiţie?
Suntem o Teorie aşezată peste Teorii? A Big-Bang-ului, a Corzilor, a Simetriilor? Rezonăm cu totul, cu nimc? Ne situăm pe aceeaşi undă de frecvenţă cu ceea ce ne înconjoară?

Mă gândeam deunăzi, cum am comunica noi, oamenii, cu entităţi pe care nu le cunoaştem, nu le înţelegem. Cum ar fi ele, cum ar fi Primul Contact?

Filmul Arrival, care rulează din 11 noiembrie 2016 pe marile ecrane, ne propune o altfel de comunicare cu vizitatorii inopinaţi ai planetei blue.

 

Poster CC.indd

Am vizionat trailerul, dar cred că este primul film la care simt nevoia să mă duc. Simt nevoia să găsesc răspunsuri alternative la întrebări pe care Umanitatea şi le face de câteva milenii.

 

 

În anul 2012, am urmărit documentare despre civilizaţiile antice, despre eventualele contacte ale extratereştrilor cu pamântenii, despre însăşi ideea de a fi chiar noi extratereştrii.
Se credea că vine sfârşitul lumii. Şi eu credeam, civilizaţiile antice punând bazele a tot ceea ce noi numim astăzi „ştiinţă”. Calculele lor mi se păreau precise. Ei scrutau cerul şi-l înţelegeau, probabil mai bine decât reuşim s-o facem noi acum.

Anul ăsta, am deviat interesul către opusul celui din 2012. Nu mai cred că lumea se va sfârşi, pentru că acolo sus, cineva ne veghează. Cineva, ceva… mai tolerant decât noi.
Pare ridicol, ştiu! Dar mai ridicol mi se pare să susţinem că suntem singurele fiinţe inteligente din Univers. Singurele capabile să se exprime, să comunice, să transmită.

Ce-ar fi dacă într-o zi, în locul astrului pe care ne-am obişnuit să-l vedem mereu deasupra, mereu strălucitor, am observa un obiect imens care, conform crezului nostru, nu ar avea ce căuta „în peisaj”? O navă care sfidează legile fizicii, fizicii noastre, având o formă sau mai multe… formă aşezată peste forme necunoscute nouă. Ce-ar fi să descoperim culori pe care ochii minţii noastre nu le concep? Ce-ar fi dacă sunetul emis ar fi unul pe care, cu toată dragostea noastră pentru sunete, nu l-am desluşi? O nava spaţială, intergalactică, ajunsă întâmplător aici? Sau, poate că nu! Un thriller, un scenariu science fiction? Sau, poate că nu!

Exceptând situaţia în care nava ar fi condusă de roboţi guerreiros, cum am comunica cu ei?

intercomlogo-300x300

InterComFilm îmi oferă, prin intermediul acestei probe inedite, posibilitatea de a fi Ambasadorul Umanităţii, de a căuta să comunic cu ei în numele tuturor.
Şi, pornind de-aici şi de la filmul realizat de regizorul Denis Villeneuve, avându-i protagonişti pe Amy Adams (Dr. Louise Banks, lingvistă) Jeremy Renner (Ian Donnelly) şi Forest Whitaker (colonelul Weber), pe care vi-l recomand ca pe un must see , îmi aduc aminte de discursul devenit viral al lui Ronald Reagan, pe care eu l-aş reduce la o singură întrebare:  De ce neapărat o ameninţare din partea lor? Poate că ei nu cunosc nici ura, nici violenţa, nici răzbunarea. Nici urmă de malefic în ei…  Atunci, de ce atâta dramă?

***

Ar trebui să iau decizii imediate. Să mă pun în locul tuturor celor care ar avea de transmis mesaje civilizaţiilor cu care împărţim infinitul.
SETI a trimis în spaţiu mesaje radio codificate. Marile Puteri au ales deja un „Purtător de cuvânt” al speciei umane. Dar, astăzi eu sunt mesagerul vostru! Şi, dacă un mâine va veni…

Chiar mă întreb: cum aş comunica în doar două zile?

Pe moment, îmi vine o singură idee în minte: dacă ar trebui să părăsesc Pământul, ce-aş lua cu mine?
– Aş lua copiii, simbol al purităţii, inocenţei, al procreării, al continuităţii, dar, mai presus de orice, al infinitei dragoste necondiţionate;
– Aş lua părinţii, bătrânii, mărturie vie a trecutului nostru, a familiei, a nostalgiei, a faptului că suntem simpli trecători prin viaţă;
– Aş lua cu mine toată muzica de pe Pământ şi sunetele cu care trăim clipă de clipă: primul plânset al pruncului abia născut şi, apoi, râsul lui cristalin, cântecul privighetorii şi susurul izvoarelor, freamătul mării şi tunetul furtunii, ritmul tobelor… şi-un vals, un tango, un bolero, un fado, o doină… ori sunetul naiului lui Zamfir şi al pianului lui Clayderman;
– Aş lua picturile lui Van Gogh… şi-aş lua Portretul lui Dorian Gray. Aş lua geniile omenirii, istoria, curentele… renascentismul, simbolismulplante şi animalemunţi şi oceane… aş lua şi Soarele, şi Luna.
– Aş lua cuvântul şi tăcerea

Amy Adams - Arrival

Dar n-aş lua arme, n-aş lua soldaţi, n-aş lua războaie….  şi n-aş lua plaga care aproape că a distrus tot ce-i frumos în noi: iertarea, împăciuirea, toleranţa, iubirea pentru semenii noştri.

Vă întrebaţi încă ce le-aş transmite vizitatorilor? Ce limbaj aş folosi?

Emoţii, forme, culori, sunete. Tot ceea ce suntem, ce ne reprezintă. Şi, cu certitudine, nu aş „vorbi” eu. L-aş „delega” pe el, pe fiul meu, pe fiul tău, pe-ai noştri, pentru a fi sigură că musafirii nu ar avea de ce să se teamă. Din privirea inocentă a oricărui copil de pe această planetă, chiar şi entităţile extraterestre cele mai neînţelegătoare ar înţelege mesajul meu de pace. Mesajul tuturor…

Bine ati venit!

 

Sursă foto: intercomfilm.com; teacherblog.evan-moor.com

 

Proba nr. 17 „ARRIVAL. Cum comunici cu necunoscutul?” – InterComFilm

SuperBlog – 2016

 

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt... de bucătăriţă";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

11 Comentarii
  1. Mi-a placut! Ati scris frumos si cu emotie! Sa vina extraterestrii si nu m-as teme cu un asa Ambasador al Umanitatii! Succes! :*

  2. Daca nu iei nota maxima la articolul asta…te bantui!

  3. Tu exprimi umanitatea în formele ei pure, iar eu mă alătur ție să descoperim cum să le-o și infiltrăm pe sub „pielea” lor de extratereștri: ce e râsul, ce e joaca, ce înseamnă creativitate etc. Știu sigur că extratereștrii nu au arme și, dacă ar învăța războiul, ar face-o fiindcă noi am scoate mai întâi armele, de parcă atât știm. 🙂

    • Stii vorba aia, româneasca… „Hotului de hot i-e frica”! Daca la noi violenta a devenit forma cea mai populara de rezolvare a conflictelor, gândim ca si la altii trebuie sa fie ca la noi. 🙂

  4. Un articol foarte interesant! Iubirea ramane limbajul universal! Emotiile sunt cele care o sustin. Indiferent de forma, viata, vietatile ar trebui sa transmita un singur mesaj: Pace! Felicitari!

  5. Felicitări pentru articol si pentru inspirație! Se vede ca nu-mi plac filmele SF

    • Sa stii ca nu dupa filmele SF ma dau în vânt, ci dupa tot ce atinge, mai direct sau indirect, tema articolului. Urmaresc foarte multe documentare, de foarte multi ani. Astronomia, în general, este pasiune mea de mica, iar toate ramurile care se leaga de ea, au devenit pasiuni pe parcurs. Pe banca din liceu aveam constelatii scrijelite! 🙂
      Multumesc pentru apreciere, Rokolla! 🙂

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: