UA-77766388-2

Portret

Sursa foto: www.poloshop.ro

Iar vuieste netul. Înca o poveste care va face sa curga râuri de cerneala. Dar vor curge în zadar. Oceane de cerneala de s-ar duce, nu ar mai fi de folos victimelor carora li s-a înfipt cutitul, pe rând, în gât si, respectiv, în inima: Erikai si, dupa 11 ani, mamei.

Asadar, Românii au talent, emisiunea de „top” a ProTv-ului, iese pe straße cu povestea lacrimogena a tânarului Andrei Grigoriu, al carui talent, dupa parerea mea, este cu totul altul decât cel al unui creionist sau desenator. O natiune întreaga suspina a mila si lacrimile înduiosatoare nu întârzie sa apara, începând cu cele ale juriului si prezentatorilor aflati în acel moment în culise si terminând cu cele ale cameramanilor si publicului prezent în platou. Se schiteaza, odata cu teribila povestire, portretul surorii celui care avea sa fie condamnat, pe nedrept, la 16 ani de puscarie pentru tainuirea crimei prietenului.
Fetita noastra avea un frate care, într-o zi, a gresit, punând mai presus prietenia decât moralitatea, mai presus decât firescul, iar pentru acest lucru a fost condamnat si închis în penitenciar. Asta i-a adus fetei noastre lacrimi de tristete, care cu timpul si le-a sters. Si s-a întarit (???). Astazi, dupa 11 ani de zile, fetita realizeaza ca fratele ei se apropie de finalul pedepsei si ca mai sunt doar câteva zile pâna când se va întoarce acasa. Gândul ca îl va avea din nou alaturi îi coloreaza obrajii si zâmbetul îi revine pe fata. Zâmbetul acela… atât de drag lui. Zâmbetul acela… atât de drag mie. Si tot astazi… tot azi, acum, îi promit ca pe fata ei nu vor mai curge decât lacrimi de bucurie. Multumesc!„.

Aplauze la scena deschisa si patru DA, la unison, pentru talentul si curajul de a aparea „în batatura” cu „drama” vietii lui, coafata si revestita la patru ace.*

Dar soc! Dupa doar doua zile si câteva Google-uiri asidue, celebrul Canal D (la fel de breaz ca si ProTv), scoate la iveala, în show-ul de acelasi prost gust – WowBiz –, ca tânarul închis pe nedrept este, de fapt, co-autor (complice) la savârsirea unei crime oribile, premeditate, care avea sa zguduie toata suflarea timisoreana cu 12 ani în urma. Astfel, Andrei Grigoriu se transforma, peste noapte, într-o adevarata vedeta. Vedeta cum numai la noi se poate naste. Articole în ziar, tentative de interviuri (nereusite), paparazzi si toata media pe urmele lui, pagina de artist creata pe Facebook (cu peste 240 de fani în doar câteva zile) si comentarii pro sau contra, ca la bâlci.
Toate astea, fara ca nimeni sa se gândeasca ca rascolind o asa tragedie, o ucid acum pe mama.
Sigur, cutitul i l-a înfipt adânc în inima ProTv-ul, complice al talentatului sau candidat, prin prezentarea acestuia si mascarea adevarului, probabil pentru a creste audienta emisiunii, si-asa scazuta de când cu gafele lu’ madam Radulescu.
Nu mare mi-a fost mirarea, însa, sa aud voci care cersesc, chiar si dupa episodul ProTv si demascarea celor de la Canal D, întelegere pentru inculpat.

Oameni buni, apropo de iertare si îngaduința pentru un tânar care a gresit, si-a ispasit pedeapsa, se „caieste” pentru faptele sale si încearca sa se reintegreze într-o societate „dura si greu de înduplecat”, ma întreb daca primul pas catre reabilitare n-ar fi cel al recunoasterii greselii facute si acceptarii consecințelor propriei fapte, inclusiv eventualul dispreț manifestat de cei ce-l înconjoara ? Ori minciuna este calea reabilitarii ? Daca-am judeca „gainariile” vreunui condamnat si nu am putea sa-l iertam si sa-l privim în ochi dupa ce-a platit pentru faptele sale, da, am fi de blamat. Da, am fi o societate bolnava într-adevar. Dar, în cazul asta, ni se cere sa dam o sansa si sa recunoastem talentul unui condamnat pentru complicitate la o crima calificata care-si spala fața cu o minciuna sfruntata, pe un post de televiziune, în fața a milioane de telespectatori? Sa fim seriosi! Si-a „taiat” craca de sub picioare. Nu merita o a doua sansa! Si daca o sa-mi spuneti ca acum 12 ani el nu a ucis ci doar a ajutat, va raspund eu. Cu trei zile în urma a ucis! A ucis-o pe mama Erikai. Ajutat de ProTv.
De ce nu a stârnit compasiunea publicului pictând portretul mamei fetei ucise? Sa fi pictat fața pe care lacrimile nu se vor usca niciodata! Fața care nu se va mai îmbujora vreodata… si nici atât la aflarea vestii ca unul dintre cei doi care i-au distrus viața, i-au ucis singura fiica, a fost pus în libertate dupa 11 ani. De ce nu a pictat chipul femeii care nu mai cunoaste zâmbetul de-atâta amar de vreme? Sa-i fi înghenuncheat, în fața natiunii, si sa-i fi cerut iertare pentru durerea cumplita pe care i-a pricinuit-o! Sau sa fi pictat fața celei pe care au ucis-o. Celei careia au luat dreptul la viata. Celei care îi era prietena si care l-a ajutat la nevoie. Celei prin intermediul careia, dupa spusele lui, l-a cunoscut pe Dumnezeu…

Dar oare L-a cunoscut vreodata? 

*) Vizionati aici videoul emisiunii ProTv.

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

4 Comentarii
  1. mizerabil… nu cunosteam detaliile, dar ne-am dat seama ca e mai mult decat "tainuitor" duppa lungimea pedepsei primite, care, in lumina adeveraului, nu stiu daca mai este atat de mare… Chiar asa, se face audienta trecand peste cadavre si oameni vii? Sa-si arate fufele si intestinele, dar respect pentru adevar si suferinta… responsabilitate pentru ce se promoveaza intregii natii ca "talent" si "eroi"… vai de viata noastra…

  2. Am simtit ca ceva e putred inca din momentul in care am aflat ca a primit o pedeapsa atat de lunga. Suntem prostiti pe fata si totusi continuam sa ne uitam la porcariile astea si sa ne lasam induiosati de povesti… O mizerie mai mare ca la noi nu cred ca exista undeva…
    Wow, ce frumos arata blogul tau acum!

  3. Eu am ramas perplexa. Am citit si am urmarit tot ce a aparut în presa înainte sa ma apuc sa scriu. Ar fi fost multe de spus. M-am oprit doar la mama. La durerea cumplita pe care o resimte acum, dupa ani în care, probabil, a încercat sa-si aline în felul ei suferinta.
    Mila pentru el ? Pentru familiile lor ? Nu… Sunt convinsa ca nu sunt fericiti nici ei cu situatia, dar nu simpatizez cu ei. Îmi pare rau. Nu este comparabila situatia în niciun caz.

  4. Prostiti suntem în toate cele… nu numai cu emisiunile TV, desi astea sunt principalele forme de comunicare. Nu stiu câti mai rasfoiesc ziarele azi, dar televizorul îl tin aprins toti. Chiar si atunci când dorm.
    Da, rusine ca la noi la nimenea !
    Blogul ? Da, am lucrat mult la el. Înca lucrez…
    Arata mai sic… mai feminin acum. Multumesc de apreciere, Vii !

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: