UA-77766388-2

N-am dreptate nici când am…

Încerc sa-mi fac dreptate. Dar nu orice fel de dreptate, ci una justa. Sa îndrept o situatie care devine usor, usor, insuportabila.
Du-ti „actiunea” pâna la capat doar daca crezi ca o sa ai un rezultat. O sa-l ai? ma întreba al meu.
– Nu, probabil ca nu. Nu imediat.
Atunci?
– Dar daca nu încerc, un rezultat nu o sa am, cu siguranta.
Treburile se pot aranja de la sine. De ce trebuie sa te expui?
– Nu este prima oara când ei se comporta asa. Nu va fi nici ultima, daca nu „ma expun”.
Credeam ca vrei sa ai prieteni.
– Vreau. Dar asta nu înseamna sa „ma fac ca ploua” sau sa nu rispostez în cazul în care ceea ce fac ei este deranjant.
Ti-i pui în cap! Stii ce repercusiuni pot aparea în urma „actiunii” tale, nu?
– Banuiesc. De la lipsa de respect, pâna la razbunare, nu-i decât un pas.
Daca-mi gasesc masina zgâriata în parcare, e vina ta!
– Daca-ti gasesti masina zgâriata în parcare, ai sa stii cine a facut-o.
Asa nu o sa ai niciodata prieteni.
– Asa prieteni nu vreau sa am vreodata.
Merita masina noastra noua o zgârietura pentru o chestie atât de neinsignifianta? ma întreb. Si apoi, despre ce prieteni vorbim? Eu am vrut, dar ei „n-au tata, n-au mama”… dara prieteni.
N-am fost eu cea care i-am ajutat sa vina în bloc, sa închirieze apartamentele aici? Nu le-am dat eu mobila, vase si altele… pentru ca-s la început, au copii, au nevoie?
Si parola de la internet le-am dat-o. Cu gura mea.
Îmi sunt prieteni mie, sau lui X, sau lui Y? Nu, se folosesc de noi, atâta tot.
Dar nu asta ma deranjeaza. La urma urmei, se vor folosi atâta timp cât vrem noi sa fim folositi.
În bloc, în Germania (în general) si cred ca în orice parte a lumii te-ai duce, bunul simt te obliga sa respecti regulile „casei”. Simplu ca „Buna ziua”.
Nu le-am zis niciodata nimic. I-am sfatuit, fara sa pretind ca ei sa urmeze sfaturile mele.

S-au întors din concediu de o saptamâna. Usa de pe holul blocului spre gradina mereu deschisa, biciclete, carucioare, frigider si scaune sub geamul meu, uscatoare de rufe, trei, patru, pe mijlocul aleii, pantofii si geamantanele la uscat prin iarba, tipete, plânsete ale copiilor, pungi de gunoi lansate de la etajul doi (pentru a le duce la tomberon când se nimereste), muzica si petreceri pâna dupa miezul noptii.

O fi ziua lor în fiecare zi?

Ieri s-au adunat, din nou, la gratar. La 21,30 am sosit acasa si speram ca la ora 22,00 – când nu au voie sa mai faca galagie si sunt obligati sa se retraga fara sa-i deranjeze pe locatari – sa se închida „bazarul”.
Si s-a închis, pe moment. Au strâns ce era de strâns din curte, dupa care s-au adunat sub geamul meu. Bere, din frigiderul bagat în priza de curent a scarii, fumat, povestit, înjurat…
Eh, lasa ca la 23,00 se duc! Nici pe departe…
La miezul noptii apar si fetitele, carora li se arunca câte un „ssshhh”, în timp ce ei vorbeau de i-ai fi auzit de la trei blocuri distanta.
Ce ssssshhhh tati, nu doarme niciunul!, spune fetita de 3 ani.
Sigur ca nu doarme niciunul. Nu are cum!
Merita masina noastra noua o zgârietura pentru câteva ore de somn în plus? Pentru respectul pe care ni l-ar datora vecinii nostri, si noua, si altor locatari?
De ce sa luptam contra a ceea ce-i rau sau pentru o farâma de respect? Nu om face noi lumea mai buna, nu?
Ma duc sa citesc o carte. Daca oi reusi sa înteleg ceva din ce citesc printre… bagaturile lor.

În jurul orei 02,00 a obosit toata lumea. Si ei, si noi… asteptând sa oboseasca ei.

 

P.S. – Am uitat sa va spun în ce consta marea mea „actiune”: Rugamintea, cu lacrimi în ochi, de a limita petrecerile, nu pâna la 22,00, nici pâna la 23,00… dar macar pâna la miezul noptii. S-apuc sa mai visez si eu ceva pâna dimineata.

 

 

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: