UA-77766388-2

Liniste

De-atâtea ori mi-am dorit linistea. Nu numai dupa furtuni, dar si în perioadele de calm si pace. Zgomotul orasului începea sa ma deranjeze, sa ma obsedeze. Închideam obloanele si ma retrageam în „linistea” gândurilor mele. Dar mi-am dat seama ca nici linistea asta nu ma mai multumea. Si stiu de ce. Linistea n-ar trebui sa fie doar absenta zgomotului, ci, mai degraba, prezenta armoniei.

De câte ori sunt singura între cei patru, opt, zece sau câti pereti o avea casa asta, se face atâta liniste în jurul meu încât începe sa ma sperie singuratatea. În loc sa se instaleze pacea, armonia, începe starea belicoasa a gândurilor negre si a planurilor de atac care interactioneaza între ele în asa fel încât nici mecanica cuantica nu le mai da de cap. Si apoi vorbesc singura. Tot o forma de zgomot. Si-mi bubuie-n cap fiecare pas al vecinei de deasupra. Galopeaza. Marsaluieste prin casa într-un ritm ce-mi pare a fi al tobelor din galeria rapidistilor. 

În linistea pe care-o vreau n-ar trebui sa uruie de zor ventilatorul calculatorului. Si nici masina de spalat. Nici nenea care tunde iarba în ianuarie !?! Nici clinchetul disperat al emailurilor sau mesajelor de pe WhatsApp. 
Linistea de care am parte e atât de zgomotoasa. Atât de stresanta. E ca acea lumina a noptii care pare atât de inofensiva si cu care se obisnuieste ochiul dupa doar doua minute de rataciri prin bezna.

Mi-o doresc si, când o am, nu stiu s-o traiesc. Si cred ca-i valabil pentru toti. Nu mai stim sa întelegem linistea, s-o ascultam în armonia gândurilor pozitive, s-o acompaniem cu murmurul vocii interioare, eliberata de stres, si s-o apreciem chiar si atunci când…  Nenorocita asta de musca a batut cu nasu-n geam !!! Ce dobitoaca ! 
N-am liniste. N-am pace. N-am armonie. Dar am tehnologie …  Suna telefonul. Pauza !

*****

(Mi)-am revenit. Am si-o poezie. Cred ca Blaga avea aceleasi probleme de fond…

Liniste
Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie – suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric – dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt... de blogger!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: