Începuturi… de an, de lună, de săptămână

2018 s-a așezat la Start mai ceva ca Hamilton, în zilele bune, în pole-position, nu cu unul, ci cu trei începuturi… de an, de lună, de săptămână. Păi, ce-ai fi vrut mai mult de-atât, Danielo?

 

Începuturi

 

 

Când zic „dietă”, zic „Luni”, zic „de la întâi”, zic „de la anu'”

 

Ziceam și Dukan, dar m-am lăsat.

Anul ăsta, care începea prin a-mi oferi toate „condițiile” ca să reiau dieta, a dat-o fix în bară. Exact când credea că m-a prins „pe picior bun”, a luat plasă. L-am fentat, adică, și am început-o din a doua săptămână. De Luni, totuși.  Și, ca să nu stric obiceiul, iar am citit, iar am răsfoit netul, iar m-am lăsat purtată de valul spumos, mareic, de super-diete, deci cele cu efectul yo-yo asigurat. De necrezut câte rețete, câte sfaturi, câte reușite, câte exemple de urmat, câte poze trucate „înainte și după” și, paradoxal, câtă obezitate în lume! Din ce în ce mai multă, în special la tineri și copii cu vârste fragede.

Am cunoscut copii și tineri ale căror mame frecventează, ba chiar rup, sălile fitness, ale căror mame pierd ore-n magazinele alimentare întorcând fiecare produs pe toate părțile, ca să vadă cât zahăr conțin, sau grăsimi, ori ce valoare nutritivă și energetică au alimentele pentru seniorii casei, omițând, parcă voit, să le întoarcă cu josul în sus și pe cele ale juniorilor. Ouă Kinder, sucuri pline de E-uri și zahăr, cartofi congelați, la pungă cât mai mare, maioneze, ketchup-uri și altele asemenea, semi-preparate și orice li se pare comod de întins pe masă, nu și sănătos. Așa că, nu mă miră statisticile, nu mă miră spitalele pline de copii cu boli grave… nu mă miră să văd atâția tineri care cad în depresii, bulimii, care se izolează, care se automutilează cu diete-șoc atunci când ajung la vârsta la care fac ce-i taie capul.

Am cunoscut și cazuri „pe invers”, dar foarte puține și, sincer, nici alea nu mi s-au părut (di)eticamente corecte.

 

Începuturi… renu(a)nțări

 

Revenind la tentativa mea de a scăpa de câteva (destule) kilograme, am decis ca de această dată să nu o mai numesc „dietă”, pentru că numai numele-mi provoacă deja frustrare, nici „regim”, pentru că m-aș simți bolnavă și obligată la a-l ține, ci, simplu, „renunțare„. Renunțare la băuturile carbogazoase de orice fel, la zahăr (cu dulciurile nu prea mă omor, dar pun destul zahăr în cafea), la prăjeli și la netul care mă ține ore în șir, noaptea, de la un somn care mi-ar ajuta mai mult la digestie și refacere decât poziția chircită în care stau la calculator. În felul ăsta, flexibilă și fără să-mi schimbe total proastele obiceiuri alimentare (și nu numai!) pe care le am, sunt sigură că renunțarea-mi va reuși, iar efectele vor fi de durată.

Nu am de gând să mă cântăresc în fiecare zi. Nici măcar în fiecare săptămână. Vreau doar să simt efectele, să-mi simt pantalonii largi în talie, să-mi închei nasturii de la cămăși fără să pară că stau să sară din găoci…

 

 

Dorința-mi de a slăbi este, fără exagerare, perpetuă. Nu-mi aduc aminte an, lună, săptămână, începuturi în care să nu-mi fi dorit, și asta de cel puțin 30-35 de ani încoace. Și când aveam doar 54-55 de kilograme îmi doream să slăbesc, așa că nu am mai pus-o-n cap de linie la propunerile și dorințele pentru 2018. Era evidentă… și va continua să fie, până când mă voi simți cu adevărat bine și mă voi lăfăi în propria-mi piele. La 90 de kilograme, câte am acum, simt că-mi crapă!

 

Începuturi… și atât

 

Încă ceva….

Eu nu-mi promit prea des chestii, pentru că încalc promisiunile făcute mie sau, mai grav, uit cu desăvârșire de ele. Mă zbat mult mai mult pentru promisiunile făcute altora. Hmm! Ar fi ceva să-i promit fiului meu, de exemplu, că nu o să renunț la… renunțare. Că o s-o duc până la capăt, chiar de-ar fi să mi se „arate” în ultimul ceas, vorba lu’ Tom’ al meu, „ca nu cumva să-i cocoșesc pe ăi de-o să mă care pe drumul scurt și făr’ de-ntoarcere”. Hahaha!

 

 

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

S-ar putea să-ţi placă şi:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri"; Autor la "Pe cuvânt!"; Colaborator la "Chic-Elite".

4 Comments

  1. Deci, mai întâi „la mulți ani”! Nu de diete, Doamne fereşte! Nici prea bogați în proteine, carbohidrați şi alte bazaconii! La mulți ani aşa, plini cu de toate, dar cu câte puțin din fiecare, că abundența, zice o vorbă, nu e bună.

    Dar… ce e grăsuț e şi e şi frumos, parcă-i păcat să îl facem slăbuț. :))

    • La multi ani ani, draga mea Oli!
      Mai, daca ar fi vorba numai de partea estetica, as sari peste ea si de data asta, dar nu ma mai pot apleca pâna la sireturi! :))) Gâfai, horcai, mormai… astea sonore sunt mai urâte si de nesuportat decât grasimea în sine. Ce zici?

Spicuiește, rogu-te!