UA-77766388-2

În lumea mea obscură…

În lumea mea obscură

Din speranţe spulberate…
Pentru idealuri împrăştiate
Infernul îşi face loc,
Se strecoară grăbit în viaţa mea.
Regrete, iluzii,
Îmi coboară existenţa într-o obscuritate...

(Obscuritate bizară – Florina)

***

Aveam un coleg a cărui lene era mare. Mai mare ca a mea, în zilele în care nici crunta foame nu mă dă jos din pat. Doar lipsa ţigărilor a reuşit această performanţă în acele zile, marcate ca atare.

Colegul de care vă povestesc avea o „vorbă”, pe care o rostea de mai multe ori. Ori de câte ori mergeam împreuna la „baltă”…  Aş veni şi eu cu voi în apă, dar cine să mă înoate şi pe mine? Era vară, căldură de te sufocai şi, bietul de el, suferea… de lene!

Lenea e cucoană mare, deh! Parafrazându-l pe stimabilul, zic că aş deschide şi eu o carte, dar cine să mi-o citească? Am început vreo patru, cinci… cine mai ştie? Au vegheat la căpătâiul meu câteva zeci de luni bune, suportând cu stoicism căldura, frigul, praful şi mutările de mobilier. Trecut-au, deci, şi veri şi ierni… şi uite cum trebuie să dau o fugă la librărie să mai cumpăr câteva semne de carte. Cele pe care le-am primit gratis la achiziţionarea cărţilor sunt în uz!

Vai de mine! Dar ce scriu eu aici?

Ăsta ar trebui să fie un articol pentru iubitorii de literatură, dedicat celor ce rod cărţile până la cotor şi nu ţi-ar împrumuta şi ţie romanul ciufulit nici după ce-ar cunoaşte fiecare pasaj pe de rost. Că, doar, ce rost ar avea să se despartă de-o „dragoste de-o iarnă” care pe tine nu te-ncălzeşte? Ba dimpotrivă, te lasă rece…

Căutam deunăzi o carte pe net. Am scotocit librăriile online, am intrat şi pe ocazii.ro (singura „librărie” în care am găsit-o), am trimis câteva emailuri. Aş fi putut s-o achizitionez cu cardul, dar nu m-am complicat. Am aşteptat să-mi pice para mălăiaţă. Şi, na miracol(!), într-o bună zi (nemarcată, adică) a picat! Deci, bună şi lenea asta la ceva!

Nu am să vă spun despre ce carte era vorba, nici de ce o doream. Acum, că o am, nu ştiu nici măcar dacă am să o citesc. Ştiu doar că o voiam aici, lângă cele pe care mama le-a plătit scump întru literaturizarea fiicei. Că are blog şi, belea mare(!), mai participă şi la competiţii, aşa că un limbaj elevat, artistic, literar ar ajuta-o oarecum. Oare cum, dacă mai mult de jumătate din cărţile primite sunt încă în ţiplă?

***

E Noiembrie. Început de toamnă târzie la noi. Nu-i frig afară, nu dau drumul la calorifere, nu îmbrac hanoracul cu glugă – prietenii ştiu care –  pentru bucata de vreme pe care o pierd la calculator. Nici ciupicii nu-i bag la cuptorul cu microunde să se-ncălzească, iar în ceaiul de azi lămâia pare că nu are sens. Nu sunt răcită, ci doar mă prefac. Pentru că mi-e lene! Mă gândesc cu înfrigurare la iarna grea pe care o anunţă ăştia, la ştiri, de câţiva ani de zile. Şi-mi fac provizii! Cumpăr cărţi! Azi, de la editura RAO! Un thriller, un science fiction, un roman… un clasic, un necunoscut. Mi-aş dori o colecţie îmbrăcată în „cojoace” de piele şi cu etichete aurii. S-ar asorta perfect cu nuanţele dormitorului. Şi cu tablourile de pe pereţi. Dacă mă gândesc bine, le-aş putea „croi” şi lor un raft mai acătării. Merită şi ele măcar atât!

Eu nu am o bibliotecă… Şi nici nu sunt vreuna. Una ambulantă, ca altele. E la modă să fii, să-ţi pui widgetul pe blog… ăla de la Good Reads, să ştie lumea că citeşti. Se poartă, de altfel, şi răspunsul glorificator „Citesc!” la întrebarea, aruncată într-o doară, „Ce faci?”. Sunt în trend recenziile şi unii le fac bine chiar! Din prefaţă! Aş face şi eu una, dar din bibliografie şi erată… sau din notele de subsol. La cărţile se specialitate există încă, nu?

De ce-aş citi într-un Noiembrie? Într-un început de toamnă târzie… la noi. De ce n-aş lăsa lectura pentru Decembrie? Poate aş prinde şi nişte promoţii la cărţi. Şi aş cumpăra şase, nu doar trei. Le-aş pune sub bradul de Crăciun, frumos împachetate… Le-aş pune în fiecare Decembrie de-acum încolo, dacă n-ar prinde mucegai prin vreun colţ… de Rai! Sau, mai ştii(?), m-aş încumeta să le deschid, să le aflu taina şi-apoi să le pun în cufărul cu vechituri. Poate mă (blagos)loveşte Cel de Sus cu nepoţi curioşi! Cititori adevăraţi! Pasionaţi, înverşunaţi, obsedaţi…  Aş fi mândră atunci de colecţia mea de file… de toamnă târzie. Târzie la mine, la noi…

***

Eu mă retrag în lumea mea obscură
Am plan: Pe zi, o oră de lectură!
Căci vine iarna… (şi las’ să vie!)
Cât e de lungă? Cât o să ţie?
Trei luni… cât trei volume?
Am luat cărţi aproape-orbeşte!
Toată familia citeşte
Iar subsemnata încă se tocmeşte!

 

Am ales, în(tr-un) sfârşit! Basme, de Hermann Hesse –  din secţiunea Clasic… doar basmele se citesc la gura sobei, nu?

Basme - Hermann Hesse

 

În lipsa sobei, mă aşez pe canapeaua Rece ca piatra, poate o să mă încălzesc cu gândul la milioanele furate de eroina lui David Baldacci. Un Thriller, să mă scoată puţin din ale mele!

Rece ca piatra - David Baldacci

 

Dar cui îi vine să citească acum, când în minte-i zboară fluturi? Fluturi striviţi de unii, încondeiaţi de alţii în poveşti controversate de dragoste, precum cea a M. Anjelais, titlu care m-a tentat din multele existente în secţiunea Ficţiune Tineri.

 Fluturi striviţi - M.Anjelais

 

Sigla RAO

Nu am citit intenţionat recenziile şi nici descrierile cărţilor. Am ales instinctiv de data asta. M-am lăsat să pier pe glasul meu, dacă să pier mi-e soarta. V-am trezit, însă, vouă curiozitatea: Ce-o fi în capul ei? De ce o fi ales acele titluri? De ce de la editura RAO? De ce atâta pledoarie pentru niscaiva cărţi?

 

***

Şi, cum spuneam,
Eu mă retrag în lumea mea obscură…
La gura mea de foc, ce-a păcătoasă,
La un ceai cald, cu scorţişoară…
De-o fi să nu fiu înţeleasă, nu-i bai!
Republic pledoaria,
Şi la ediţia din primăvară!

Contoru-mi numără cuvinte…
Aş mai fi scris, dar trebuie să iau aminte,
Odată şi odată,
Că-n lumea mea obscură
Sunt prea „puţină” şi…
Sunt limitată!

 

 

Surse foto: pinterest.com, editura RAO;

 

 

Proba nr. 15 „În aşteptarea Crăciunului” – Editura RAO

SuperBlog – 2016

 

Social:

Daniela

Fondator, Administrator și Autor la "Spicuiri";
Autor la "Pe cuvânt!";
Colaborator la "Chic-Elite".
Social:

Ultimele postari ale lui Daniela (vezi toate)

S-ar putea să-ţi placă şi:

11 Comentarii
  1. Pai, ar cam trebui sa revenim la obiceiuri mai bune. Cand devoram basmele, romanele politiste, cele de dragoste etc. Sper sa ne revenim candva! Cat mai repede cu putinta! Mai avem resursele necesare? Aici… (zic, sustin chiar) e marea noastra problema! Toata aprecierea mea, celor ce fac asta! Celor ce isi dedica timpul liber cititului, documentarii, culturalizarii etc.

  2. Ca sa vezi ce potriveala… dimineața de toamna târzie, raceala, ceai cu scortisoara… din nimereala am ajuns sa citesc, nu, nu am deschis nici o carte dar fb bata-l vina… astazi m-a trimis pe Spicuiri… Citind articolul gândul mi-a zburat repede la raftul meu cu jumătate din carti necitite, ba si la cele care dupa o mutare au rămas inca in cutie, ba si la cele trei mai chinuite pe care le-am luat dupa mine, pe una am dus-o chiar si in Italia… asta dupa vechiul obicei de a nu-mi lipsi cartea din geanta, obicei care ma scotea repede din orice plictiseala… Le-am spicuit, măcar atat ca de, pe ultima am dat 70 lei măcar ca am prins-o la reducere, plus taxe de curierat… Trăim vremuri moderne… nu mai avem timp de citit, nu mai avem rabdare nu mai suntem curiosi, uneori nu mai stim nici cine suntem… Dar de, avem tehnologia cu noi surogatul care ne-a cam inrobit… Atractive titlurile… îmi cam face cu ochiul una, măcar sa o spicuiesc zic, sau, cine știe abracadabra si se intampla „reveneală”! 🙂

    • Ma bucur ca ati înteles mesajul textului, desi stiu ca o sa atârne la notare. Important este ca autocritica sa serveasca si altora, sa-si aduca aminte ca o ora de citit pe zi le aduce bucurie în suflet si relaxeaza atât corpul, cât si mintea stresata de toate problemele cotidiene.

  3. Mi-ai amintit de o fază. Într-o iarnă, culmea! În holul Ateneului, o lansare de carte și o întâlnire între edituri. Eu eram tot ActoRiță pe atunci, dar la neprofesioniști — nu făcusem încă facultatea. Și, s-a făcut și un stand cu cărțile puse pe căpră… edituri. Buuuun… Editurile, însă, n-au trimis niciun reprezentant, numa’ cărțile. Și, ce idee îi vine directorului Gheorghiță(deh!)? Stă Olimpiaaaa!
    Am nins un pic, dar… Am stat! Norii? Pff… A început să plouă cu cititori. Și întrebau de una, de alta. Eu, expertă, citeam de pe copertă despre „musonerie”. Pardon, masonerie… Noroc că, actriță fiind, am dezvoltat ideile. Am vândut aproape tot! Am primit și ofertă de la Nemira să devin vânzător. 🙂

    • Hahaha! Si eu am avut o experienta de genul asteia. La un stand care era instalat în interiorul ministerului, pe durata Sarbatorilor de iarna. Tineam locul tipei cât mergea la masa, la prânz. Vai, ce ma mai distram! 🙂

  4. Yoy! Sunt sincera acum
    Gata, gata eu eram
    Sa tai, sa spanzur….
    Pana cand am inteles.

    Ca aici e potriveala,
    Romantata, exprimata,
    In cuvinte fara nuanta,
    Dar nuantate-n fel si chip,

    Dupa cum o poezie,
    Ce se da ca dupa soare,
    Tot asa mi-o rasarit si mie,
    Gandul inspirat de tine,

    Caci dintr-o estetica,
    Ti-a iesit eclectica
    Si ma face etica
    Sa devin poetica

  5. Apropo de „eclectica”, se spune ca „din contradictia palmelor se nasc aplauzele”…
    Voiam sa fac câteva precizari, dar am vazut ca majoritatea cititorilor mei au înteles mesajul. Nu este o contra-reclama, ci, dimpotriva, un îndemn la a citi, la a reveni la timpurile în care preferam sa citim o carte buna decât sa dam drumul la televizor.

    Multumesc pentru comentariu, Alexandra!

  6. Nu-mi fu de bine critica
    Chiar de-i pusei auto-n fata!
    Noroc ca agonistica
    Avu o nota mai… glumeata!

Spicuiește, rogu-te!

Adresa blogului

SPICUIRI (ŞI ATÂT...)

http://spicuiri.ro

Fondator: Daniela Havarneanu

Condiţii de utilizare

©Spicuiri  2014-2017
Toate drepturile rezervate.

Important!
Reproducerea textelor de pe acest blog se poate face doar în limita a 400 de caractere și cu link spre sursă.

%d blogeri au apreciat: